12,874 matches
-
în momentul arestării, medici, juriști, dar și preoți, care au reușit să țină vie în temnițe viața spirituală după care jinduiau atât de mult cei oprimați. Credința le-a dat tuturor o seninătate de 56. neînțeles pentru oprimatorii incapabili să priceapă cum niște oameni puteau îndura atâtea și chiar merge senini la moarte. În afară de rugăciune, un rol important l-a avut poezia, poezie care se învăța de cele mai multe ori în memorie, pentru că nu aveau voie să scrie, să aibă hârtie, nemaivorbind
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
când, ignorant, am greșit față de ea: Natură sau poate trestie. Ca și Descartes, care vedea În jur doar mecanisme: pârghii, roți, scripeți... mai simple sau mai complexe. Printre formule, grafice, legi, nu și suflet, mea culpa. Și, cum „tot pățitu-i priceput“, subliniez doar că „Înțeleptul Învață din greșelile altuia“ și fug de o nouă infatuare, că acela aș fi eu, vrând mai degrabă să fie „mediul Înconjurător“ al meu, adică voi. Cu V mare... Și, Înainte de a ne arunca În mașina
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu altceva ne este definitorie. „Perpetuum duminical“, 14 februarie 1999, ora 17,20 12. A cotrobăi Sunt un fericit: mi-au făcut leafa de nici mai mult, nici mai puțin de 3,2 milioane! Dar să vedem, căci „tot pățitu-i priceput“, mai precis „cine s’a opărit cu borșul, suflă și’n iaurt“; și cum detaliez, fixând În același timp În scris cele spuse, constat: de fapt, tot anul, am Încasat doar leafa pe 8 luni... Dar interlocutorul meu pare fericit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-i chiar fondul problemei. Ceea ce se vede arată acest lucru, numai că eu nu cred În existența a nimic fără sens În această lume. Cel mult, cred că uneori ne scapă sensul; nu suntem poate În stare, Încă, să-l pricepem. Așa că evit să cad În greșală, una care s’ar putea ca peste timp, Într’o epocă mai luminată, să mă transforme Într’o victimă, așa cum e, de pildă, În ochii noștri, Aristotel, cu al său „planta stă pe loc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înțelege mai târziu. Căci, iarăși la urma-urmei, a găsi o relație amiabilă cu mediul e un drum cu multe hârtoape și cumplit de dureros, deși devenit cel mai nou joc de societate. Ca și la fotbal și politică, toți se pricep În acest domeniu plin de capcane atât de subtile Încât faci mai mult rău chiar convins de bunele tale intenții. Și, atunci când Încerci să Înțelegi acest drum și să ocolești capcanele, dai de contradicție după contradicție. Căci practic toată viața
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
plante de cultură tot mai performante, au generat eroziunea, de apă dar și de vânt, cu scoaterea din circuit a tot mai multe suprafețe arabile, cândva fertile. Alte prețuri plătite de Natură, dar care vor fi evaluate, atâta cât mă pricep eu, altă/alte dăți. „Meridian“, 29 iulie 2002, ora 12,15 5. N’ai un foc? Vechii chinezi erau amatori de antiteze. Împărțind tot ce-i Înconjura În două, Yin și Yang. Las’ că și strămoșii noștri au pus la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mama ieșise cu mine din impas. Bunica găsea leac la toate pentru cei dragi și în acest sens îmi lucrase o pereche de mănuși dintr-un material extrem de moale pentru a nu-mi expune fața la „atacul” mânuțelor rebele. Era pricepută bunica la toate, extrem de înțeleaptă, lucra manual toate tipurile de broderie, dantelă la croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când să i le
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
aproape aceeași, dar locurile diferă mult. Este un oraș cu mult mai mare, un oraș dunărean care în relieful său expune Câmpia Brăilei, terasele Dunării și albia acestui fluviu. O perioadă am fost ușor nedumerit cu terasele Dunării, pentru că nu pricepeam de ce sunt mai multe și, desigur, cum se formează. I-am cerut ajutorul mamei și printr-un simplu desen, mai degrabă o schemă logică, am înțeles că apele curgătoare produc eroziune în adâncime, iar terasele sunt rezultatul acestei acțiuni. Sunt
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ce-ncui nu mai descui, Și ce-apucă pe su’ tine,cât îi lumea nu mai vine. Dragii mei, părinții mei, Puneți-vă umăru și ridicați pământu’ Și veniți prin grădinuță, Călcând tot pe foi de ceapă, nimenea să nu priceapă. Și veniți pe miez de noapte, numai eu vă voi cunoaște. Tutor Gheorghe, născut în anul 1902 a fost recunoscut de întregul sat a fi un virtuos al dansului popular ardelenesc. Nu a existat dansator de talia lui în aceată
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
părăsit stâncile și pădurile lui fără să-i pese de sărăcie, singur, pe jos, prin tot soiul de greutăți, a venit la Roma, unde îndată ce a sosit, a sărutat pământul. Locuitorii Romei îl vor cunoaște, îl vor înțelege și vor pricepe mai bine cât de luminos poate fi acest nume de Roma, chiar pentru popoarele pe care armatele noastre (romane) le-au cucerit.» VII În slujba idealului neamului românesc, Badea Cârțan mai găsea un sprijin și în credința sa nestrămutată față de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
văd locurile prin care mergeam cu autocarul. Am străbătut o succesiune de depresiuni mărginite de șiruri mari de munți. Știam că sunt Munții Balcani. Mă așteptam ca în acele depresiuni să văd culturi întinse de legume știindu-i pe bulgari pricepuți în această direcție, dar nu le-m văzut. Probabil nu existau în zona traseului nostru. Deși munții se întindeau și de o parte și de alta,n-am prea văzut brazi. Când am trecut prin câteva localități m-a surprins
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
blanci cu zimți, din care acum am primit 500, iar restul de 550, până la împlinirea întregii sumi se îndatorește dumnealui cumpărătorul a mi-i număra îndată la statornica încredințare a actului de față16. Prevăzătoare, căminăreasa, îndrumată probabil și de soț priceput în tocmeala actelor încă de la Dumbrăveni are grijă să mai pună o clauză: că dacă dumnealui cumpărătoriul nu ar fi următor cu plata restului de cinci sute cincizeci galbeni la statornica încredințare a actului de față după cum și mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
căci îi era dragă. A murit la 90 de ani, schivnică la Agafton. Olimpiada vine de la schitul Orășeni la cel din Agafton (1840), unde va fi și stareță în intervalul 1888-1902. Locuia aproape de chilia Fevroniei, era isteață, darnică și se pricepea la administrație. Sofia se călugărește și ea pe la 1840, tot la Agafton, unde moare în chilia ei, în 1878, la 57 de ani. Aproape tot ce lucra, dona mănăstirii. Până și Safta, căsătorită cu Vasile Velisar din Bacău, a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-auzi pe fereastra bisericei. Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu a fost deloc o vânzare silită, cum au afirmat mulți cercetători, în mod eronat. Chiar dacă a fost nevoit să vândă moșia, Gheorghe Eminovici a rămas același om de ținută, căutat și întrebat într-ale pământului ca unul ce se pricepea în astfel de daraveri; în 1881, fiul său, Nicolae, îi scrie din Botoșani că a fost numit espert într-o comisiune de esperți, pentru evaluarea stricăciunilor la acaretele din Cucorăni. Neputându-ți înmânua citația au schimbat numele matale și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi. Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, și toate celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul și în proporțiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare acelaș lucru. Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
par azi. Să ne-nchipuim lumea redusă la dimensiunile unui glonte, și toate celea din ea scăzute în analogie, locuitorii acestei lumi, presupuindu-i dotați cu organele noastre, ar pricepe toate celea absolut în felul și în proporțiunile în care le pricepem noi. Să ne-o închipuim, caeteris paribus, înmiit de mare acelaș lucru. Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare. Și obiectele ce le văd, privite cu-n ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ați ascunsa, copilul resimte că misterul se-ntâmplă înăuntru, ca un cocon învelit în ascunzișul sufletului. Atunci când participi la ceremonialul religios, îi vezi pe toți ai tăi smeriți și foarte, foarte serioși, sumbri chiar, și nu știi ce să înțelegi; pricepi așadar că nu e joacă nici măcar pentru cei mari și că ei respectă acel ceva ca atare. Și-atunci te conformezi. Te pătrunzi de taine neștiute ție, ca un mic actor de mare credință. Când ești copil, primești totul de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ce sunt dotate pentru creația poetică. El acționează cu cea mai mare vigoare în copil, în omul naturii, în omul sensibilităților și al viselor, în artist 142. La baza tuturor acestora stă sinceritatea și credința. Dar sinceritatea e greu de priceput. Ea este substanțial dezagreabilă și revoluționară, mai ales când se găsește împreună cu un suflet tumultuos și o bunătate în toate încrezătoare... Orice se iartă, dar tenacitatea sincerității, niciodată 143. Cu foarte puține excepții, viața și opera poetului au fost cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea 217. Când nu se întâmplă așa, imaginile trec către categoria senzațiilor: Râuri reci, izvoare reci218; poetul se întoarce însă repede la cele preferate: Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până-atunci nu călcase picior de om?219 Așadar, izvorul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
clar în ce relațiune stau sau pot sta și astfel se comunică și auditoriului, și el se simte în fața unei lumi armonice (s.n.), care-l atrage. Din contra, la cel mărginit, el vede chipuri pe care prelectorul nu le-a priceput el însuși, ieșind cu grămada din intelectul lui, tot astfel precum intrasă, necunoscute între ele, indiferente una față cu alta și unite doar esterior prin împrejurarea că ies din aceeași gură. De-aceea mulți oameni învățați vor simți cumcă au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
feminității; îmbinându-le, poetul nu face altceva decât să adâncească un mister, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, nu era ființă, dar nici neființă și mai ales N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă 81. Prin urmare, Eros singur a dat dezlegare ființei, Când izvorî Unicul din duhul căldurii/ Tot atunci născutu-s-a și apriga dorință,/ Care germenul gândirii fu și al plăsmuirii 82 (s.n.). Cine altcineva este duhul căldurii dacă nu Eros însuși, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ioc! S-a început cu demolările în lumea satului, unde au fost puse cu grăbire la pământ acareturile CAP-urilor, gest salutat entuziast de o gazetăriță care, sunt sigur, habar n-are nici acum câte țâțe are vaca, dar se pricepea, atunci, în 1990, să vadă în dărâmarea grajdurilor o salutară eradicare a "simbolurilor comunismului" ! De parcă bietul chirpici rural era purtător de ideologie! A urmat industria, după ce s-a constatat, de asemenea gazetărește, că tot ce ce funcționează cu folos pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
episod mai puțin cunoscut din veacul trecut: în urmă cu 8 decenii, l-a atacat dur pe Eminescu proaspătul entuziasmat de roadele revoluției din octombrie, Panait Istrati. În "Adevărul literar...", părintele Kirei Kiralina îl acuză pe poetul românilor că... nu pricepe rosturile lumii acesteia, greșind grav și față de istoria națională și față de întreaga istorie a umanității: Omenirea va fi condusă cu dreptate în viitor de oameni inteligenți și generoși, oricare le-ar fi obârșia, așa cum vedem că se produc lucrurile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au trădat fugind peste Prut" ("Se refugiază în intimitatea limbii materne... De data aceasta, nu marele imperiu de răsărit i-a speriat, ci suveranitatea acestei bucăți de pământ"). De ce (și pentru cine?) o fi suveranitatea Moldovei un bau-bau, greu de priceput! După cum se vede, bejenirea românilor către România este trădare, strămutarea lui Druță la Moscova fiind, nu-i așa, scrisă-n legile omenești! C ărți viitoare: iată un personaj până acum ignorat Taniac de remarcabil interes cultural și literar, cu prodigioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]