11,584 matches
-
nemuritori și de a trăi veșnic, disprețuiau moartea și se sacrificau în număr mare, cu toată spontaneitatea, îmbrățișând martiriul. Critica sa față de această concepție pe care o aruncă și mai mult în sfera ridicolului, referindu-se la îngrijirea concretă a prizonierilor de către creștini, atinge apogeul, în gândirea sa, atunci când au asemenea opinii fără o demonstrație precisă. Credinței creștine îi lipsește în acest caz capacitatea cunoscătoare, exactitatea conformă logosului, obiecția pe care a adus-o Galenus din Pergam (129-216). Argumentația sa se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fi fost provocat ori fără a cere mai întâi ajutorul lui Domnului, care l-a făcut întotdeauna biruitor. Ambroziu declară sfânt războiul făcut în numele lui Dumnezeu, pentru apărarea legii sale. De aceea laudă incursiunile lui Iosua, care a făcut prizonieri cinci regi, masacrându-i împreună cu popoarele lor (cf. Ios. 10, 5 și urm.); acțiunile lui Ghedeon, care a triumfat asupra unui popor imens, madianiții, dușmanul lor puternic (cf. Jud. 8, 8); faptele eroice ale lui Ionatan, care, deși tânăr, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răutatea te împiedică să faci binele. Soldații creștini aveau obligația să fie buni chiar și în timp de război: le era oprit să-i asuprească pe cei săraci și trebuiau să aibă milă de cel care se preda, nemaiavând arme prizonierul nu mai constituia un pericol, fiind vrednic de respect. Soldații puteau să-și păstreze, în opinia episcopului african, un suflet liniștit chiar și în timp de război, pentru că armele trebuiau să conducă războiul și nu sufletul celui care lupta, acesta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
morții fratelui său, a fost ucis; iar cadavrul său în semn de bătaie de joc, a fost spânzurat. Va trebui să-i mai amintesc pe Procopius, Maximus și Eugenius care, pe durata domniei lor, au fost teroarea lumii? Toți, făcuți prizonieri, au stat sub privirea orgolioasă a învingătorului și (lucru foarte josnic pentru aceia care cândva au fost foarte puternici) au cunoscut mârșăvia sclaviei, înaintea morții de mâna dușmanului. Capitolul III Participarea militarilor la viața Bisericii 1. Miles Christi Creștinismul și-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fondurilor casei comune, iar Dionisie din Corint pe cea folositoare ajutorării celor nevoiași. Alții prețuiau preocuparea Bisericii pentru întreținerea învățătorilor și a slujitorilor ei, a văduvelor și a orfanilor; asistența celor bolnavi, a săracilor, a celor inapți de muncă, a prizonierilor și a celor condamnați la muncă în mine; respectul față de cei morți; protejarea sclavilor, a celor ce muncesc și a dreptului de a munci; ospitalitatea față de frații străini și ajutorarea comunităților persecutate. 3. Misiunea soldaților creștini în cadrul Bisericii Prima și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vestiți, aristocrați și cavaleri prin confiscarea bunurilor, poruncind mai apoi să fie uciși și aceștia; a privat de bunurile lor și pe unii cezarieni, ofițeri aparținând procuratorului din Cezareea care țineau administrarea provinciei și i-a pus la munci ca prizonieri, în posesiunile imperiale. Valerian i-a persecutat pe creștini mai ales din motive fiscale, pentru a îmbogăți visteriile sărace ale statului, dar și aici a voit să-l imite încă o dată pe Decius. Trebuie să ținem cont de faptul că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la Roma în anul 298, tocmai când Maximian a mers la Roma pentru inaugurarea lucrărilor de la terme! Nu este exclus să fi adus soldații creștini din Spania pentru a-i folosi la muncile imense de la terme (procedeu obișnuit cu toți prizonierii și sclavii epocii), pentru a-i executa la încheierea acestora, considerați de-acum indezirabili serviciului militar. Uciderea lor a fost stabilită pentru același an în care a avut loc martiriul altor soldați, cărora le cunoaștem numele și împrejurările morții. Aceste
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au fost săvârșite la Amasia au depășit orice fel de cruzime. Poruncea să fie smuls ochiul drept și frânte încheieturile picioarelor nu doar bărbaților, ci și femeilor și copiilor și astfel mutilați, îi trimitea apoi să muncească în mine; lăsa prizonierii flămânzi și fără apă, pentru ca să moară puțin câte puțin, amenințând aplicarea aceleiași pedepse oricui ar fi cutezat să le ofere ajutorul; expunea nuzi soldații răsculați în timpul nopților reci de iarnă, pentru ca să nu mai poată vedea zorile; tăia în bucăți trupurile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a trupelor americane din Vietnam ar avea consecințe dramatice asupra tuturor; astfel, de pildă, comuniștii ar prelua comanda și astfel, viețiile civililor vietnamezi ar fi serios puse în pericol: comuniștii nu ar ezita să îi ucidă sau să îi ia prizonieri. Această concluzie, explică Hill, decurge din "regula generală (cu valoare adăugirea mea) de predicție"239, potrivit căreia viitorul va semăna trecutului. Astfel, cum comuniștii au demonstrat măsura atrocităților de care sunt capabili în diverse ocazii (1954, 1968), cu siguranță că
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
-o de timpuriu. Robert Tucker (1985) s-a opus sprijinului administrației Reagan pentru contrarevoluția armată din Nicaragua. Un fapt frapant este că de pe lista de suporteri ai invaziei americane din Irak în 2003 lipsesc aproape în totalitate realiștii proeminenți. Dilema prizonierului, avantajele relative și cooperarea Anarhia și egoismul îngrădesc enorm cooperarea. Dilema prizonierului oferă o reprezentare formală standard a acestei logici. Să ne închipuim doi răufăcători arestați în mod separat de către poliție și interogați. Fiecăruia îi este oferită o înțelegere favorabilă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru contrarevoluția armată din Nicaragua. Un fapt frapant este că de pe lista de suporteri ai invaziei americane din Irak în 2003 lipsesc aproape în totalitate realiștii proeminenți. Dilema prizonierului, avantajele relative și cooperarea Anarhia și egoismul îngrădesc enorm cooperarea. Dilema prizonierului oferă o reprezentare formală standard a acestei logici. Să ne închipuim doi răufăcători arestați în mod separat de către poliție și interogați. Fiecăruia îi este oferită o înțelegere favorabilă în schimbul mărturiei împotriva celuilalt. Fără mărturie, totuși, ei pot fi condamnați doar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dezvolta o seamă de puteri creative care sunt unice speciei. Însă istoria modernă configurată de capitalism s-a desfășurat în mod dramatic, în viziunea lui Marx. Puterea societății asupra naturii se amplificase până la un nivel fără precedent, dar indivizii deveniseră prizonieri ai diviziunii internaționale sociale a muncii, expuși forțelor descătușate ale pieței și exploatați de către noi forme ale producției manufacturiere, care transformase muncitorii în anexe ale mașinii (Marx 1977a: 477). Capitalismul, după cum considera Marx, reușise să avanseze enorm în ceea ce privește reducerea sentimentului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
suverane intacte, este o formă politică necesară pentru a asigura această cooperare. Această turnură a argumentului este probabil mai puțin convingătoare. Goodin amintește patru jocuri cunoscute care ar putea fi alese pentru a modela cooperarea dintre comunitățile anarhice mici: Dilema Prizonierului (reinterpretată ca Dilema Poluatorului), Lașul, Asigurare și Altruism. El își propune să arate că pentru fiecare dintre acestea ar putea fi necesar transferul de puteri substanțiale către instituții aflate mai sus de nivelul local, chiar până la nivel global. Problema devine
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de acțiune ale tuturor" (Goodin 1992:166). Apoi afirmă Goodin "cu cât rolul [agențiilor centralizate] va fi mai mare, nevoia de puteri de sancționare va fi mai imperioasă, și cu atât mai mult situația se aseamănă cu cea din Dilema Prizonierului, respectiv a Poluatorului" (Goodin 192:167). În argumentul său apar aici două mari erori. Mai întâi, există o mare diferență între "coordonarea organizată a informației" și "puteri de sancționare", și deși Goodin este evident conștient de acest fapt, el trece
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din anii '90 pe predominanța din ce în ce mai vizibilă, la nivel global, a formelor de organizare în rețea (despre care vom discuta mai târziu). În al doilea rând, Goodin face prea mult caz pe tema necesității puterilor de sancționare în cazul Dilemei Prizonierului. Numeroase teorii despre cooperarea internațională au evidențiat cum cooperarea îndelungată poate fi realizată în ciuda lipsei puterilor coercitive în agențiile internaționale, bazându-se pe acea coordonare a informației pe care Goodin o consideră necesară "chiar" și în cazul Altruistului (ex. Chayes
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
216, 217 descentralizare, 258, 259, 264, 265, 268, 271, 272, 273, 277 destabilizare, 187 devoluție, 95 dezvoltare, 264, 260 dezvoltare durabilă, 263 dialog, 148, 173, 174, 176, 177, 223 dictatura proletariatului, 151 diferențiere culturală, 106, 107 diferențiere spațială, 195 dilema prizonierului, 52, 53, 56, 269 diplomație, 20, 21, 45, 75, 103, 109, 122, 128 discurs securitar, 194 diviziunea muncii, 135 dominație, 25, 26 domnia legii, 76, 83, 103, 193 drept drept internațional, 15, 27, 65 dreptul mării, 81 drepturi de proprietate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
stare să vadă oportunități nici măcar În Împrejurări favorabile nou-apărute, pe care le consideră chiar ostile.) Omul nervos n-are nici ochi, nici urechi. (Cel exasperat, de exemplu, de o neîmplinire sau de o interdicție pe care o consideră absurdă devine prizonierul - pe moment cel puțin - al propriei stări. Se și spune, de altfel: „Cel ce se tulbură de necaz nu mai vede Înaintea ochilor”.) Cine moare și cui Îi trage clopotul. (Neprevăzutul, cu surprizele lui, plăcute sau neplăcute, ne arată că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
resimte gândind că, o dată ce ne-a servit, ne vom face obiceiul de a-i tot cere.) Nimic nu apasă mai greu ca un secret. (Pentru că respectarea unui secret implică, de fapt, să poți să faci dovada unei anumite responsabilități.) „Suntem prizonierii a ceea ce am spus” (L. Aragon) când nu manifestăm această responsabilitate. O inimă indiscretă este ca o scrisoare pe care toți o pot citi. (Inima lipsită de rețineri În manifestarea propriilor trăiri nu face altceva decât să-și depersonalizeze aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îndeajuns cât de importante au fost influențele de fiecare zi ale aproapelui asupra gândurilor și faptelor noastre. Μ Se Înalță cu adevărat În spiritualitate sau În moralitate doar cei la care rugăciunea către Dumnezeu exprimă mai mult căință decât cerință: prizonieri ai propriului corp, unii cer Domnului doar ce-i trupesc În ei! Μ Poate că nimeni altul n-a exprimat mai frumos sentimentul primatului timpului asupra destinului nostru existențial ca poetul filosof Omar Khayyam: „De miliarde de secole sunt răsărituri
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Cum ai putut să te Îndrăgostești de o asemenea fată: și pistruiată, și răsfățată? - Dacă ai vedea-o cu ochii mei... Μ Nehotărâtul În iubire este clientul fidel al dragostelor târzii. Μ Revoltatul de profesie nu este altceva decât un prizonier al propriilor puncte de vedere. Μ La cimitir mergi resemnat, nu pregătit. Μ Dacă un prost crede că nu e prost nu Înseamnă că e așa. La fel, și dacă un om inteligent crede că nu e suficient de inteligent
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
iluzorii sunt la fel de reale ca și celelalte plăceri sau bucurii (Don Quijote, de exemplu, a suportat corecțiile severe ale morilor de vânt, fiind convins că se luptă cu niște uriași răzbunători, care trebuie Învinși). Μ Când lupți numai pentru tine, devii prizonierul propriilor interese; din rândul acestora se recrutează egoistul de speța cea mai joasă, care, pe lângă faptul că Înțelege să trăiască numai pentru el, are tupeul de a le pretinde celor din jur să-i respecte Întru totul acest mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil. Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe un panaceu tămăduitor, dar această nu înseamnă că rănile psihice sau cele sufletești s-au vindecat complet, iar pulsul bolnav al conștiinței și-a încetat palpitul de coșmar intratabil; trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcîndu-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori". Este exact ce a vrut să spună dramaturgul și exact ce comunică spectacolul lui Ovidiu Lazăr pe un ton de mare luciditate și într-un ritm interior care tulbură spectatorul și-l invită la meditații. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o mai suporta, pe care ea o dorea, căci nu s-ar fi putut Îndrăgosti niciodată de el. Numai că (c’est la vie) el nu suportă crahul și o omoară: iubirea devine posibilă, printr-un Eros cu semnul schimbat, prizonier al lui Thanatos. Naratoarea din Le Sabotage amoureux glosează astfel, la final, caracterizîndu-și deznodământul: “Persister dans l’erreur ou dans l’alcool prend alors une valeur d’argument, de défi à la logique: si je m’obstine, c’est donc
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
putea constitui ca atare, să se origineze Într-o decizie individuală de natură, mai degrabă decît umorală sau strategică, estetică. Așa, de pildă, cu moartea lui Syagrius, ultimul rex Romanorum. Acesta, ras În cap cu sabia de Clovis, este ținut prizonier cîtăva vreme, apoi ucis. În secundele care preced contactul fatal dintre sabia lui Clovis și beregata sa, Syagrius, disperat, invocă zeii Întrebînd „Unde sînt umbrele?”: „Ubi sunt umbrae?” Unde sînt, altfel spus, zeii? Extincția vieții - sugerată iarăși limpede de Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]