14,215 matches
-
gumă și-l sparse. Nu-ți face griji. O să fiu extrem de feminină și misterioasă, și-o să creadă că-i vorba despre pacostea lunară. Așa merge? Viv dădu aprobator din cap, rîzÎnd la rîndul ei. În momentul În care Caroline ieși, rîsul i se stinse. Simți că toată carnea feței Îi cade, se lasă grea. În garderobă erau țevi cu apă caldă, și aerul era uscat; se simțea sub presiune, ca Într-un submarin. Viv dorea să poată deschide fereastra și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se descotorosește de ea, ori o pune la pămînt. Sau o lasă cu burta la gură, zise ea rîzÎnd. Ultima propoziție o spusese În glumă și Începuse să rîdă. Apoi Întîlni privirea lui Viv prin Întunericul tot mai profund, iar rîsul i se curmă. — O, Viv, zise ea potolită. — Știu, spuse Viv. — Vai, Viv! CÎnd ai aflat? — Acum două săptămîni. — Două săptămîni? Asta nu-i prea mult. Nu crezi că doar... știi și tu, ți-a Întîrziat? Cu toate raidurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea. Domnul Mundy zîmbi. Începu să cînte cu o voce bătrînească. — Cinci țigăruși Într-un pachet mic-mic... Își Încreți nasul. Fumeaz-o acum. S-o fumez? — Haide, c-o să stau cu tine. Ca doi prieteni care fumează Împreună. Duncan rîse. Dar rîsul Îi răsărise prea curînd după șuvoiul de lacrimi: Îi rămase În piept și-l făcu să tremure. Domnul Mundy se prefăcu imediat că nu observă. Luă o țigară și scoase o cutie de chibrituri. Îi ținu flacăra lui Duncan mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Julia, În Întuneric decît aici, În lumina asta blîndă, intimă, care o trăda. — De ce nu ieșim acum, Julia? Julia o privi. — Acum? La plimbare? Ți-ar plăcea? — Da, zise Helen. Brusc simți cum vinul lucrează În ea și izbucni În rîs. Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția În poală o speriară de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-i văzu pe cei de la ambulanță, În pantaloni și haine, cu caschetele pe cap, presupuse că erau un bărbat și un băiat de la Protecția Anti-Raid care veniseră să le reproșeze că nu respectau camuflajul. Dar băiatul rîdea. Avea un rîs din gît, dar subțire, ca de fată. — Îmi place pielea dumneavoastră de tigru, zise el. Totuși, nu vă sperie În mijlocul nopții? Mie mi-ar fi frică să nu se repeadă la gambă În timp ce-aș trece. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fată. — Îmi place pielea dumneavoastră de tigru, zise el. Totuși, nu vă sperie În mijlocul nopții? Mie mi-ar fi frică să nu se repeadă la gambă În timp ce-aș trece. Se uită la prosopul pe care stătea Viv și rîsul i se stinse, dar fața Îi rămase blîndă. Prosopul era stacojiu, Îmbibat cu sînge. Își puse mîna pe frunte și-i zise bărbatului Încet: Pielea e cam rece. — N-am putut să-l fac să se oprească, bîigui Viv. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nefericită că nu ești tu, și-și dă seama că sînt nefericită și nu știe de ce, și mă liniștește! Mă alină, și eu Îi dau voie! O las să mă consoleze, cînd, de fapt, tînjesc după tine. RÎse. Avea un rîs oribil. Își lăsă mîinile și adăugă mai ferm: — Nu mai pot face asta. Va trebui să-i spun, Julia. Dar mi-e teamă. Mi-e teamă de cum se va simți cînd o să audă că-i vorba de tine! Că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîte am văzut. Nu mă face să deschid ușa. Te implor. Uite... Iritarea Îi trecuse deja. Se apropie și-i luă mîna, ducîndu-i degetele la buze. Gestul era Întru cîtva răsuflat, dar avea o notă de seriozitate, iar cînd rîse, rîsul ei era oarecum jenat, pentru că era ultra conștientă de mîna lui care i-o acoperea pe-a ei, de masculinitatea lui, de amabilitatatea lui, de palma lui pătrată, de degetele păroase și unghiile scurte și tari. Bărbia lui era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe cerul Înstelat.“ Duncan Îl privi uimit pe Alec. — E al naibii de deștept! Alec roși. — Chiar crezi? Îl Întrebă el de parcă s-ar fi intimidat. M-am gîndit la asta În drum spre tine. — Ești genial! Alec Începu să rîdă. Dar rîsul suna mai mult a chicot ca de fată. — Este În regulă, nu-i așa? O să le arătăm noi lor! Întinse mîna. Dă-mi-o s-o semnez. Apoi o semnezi și tu. Își scriseră numele, apoi data. Alec ridică foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mea, viața mea a fost cretină... — Mi-aș vedea Încă o dată mama, zise Duncan. — Poftim. Omul trebuie să-și vadă mama Înainte de-a muri. O poți Întreba de ce s-a măritat cu taică-tău. Se porniră din nou pe rîs. — Dar cum s-o facem? Întrebă Duncan În cele din urmă. Ar trebui să găsim un canal sau ceva de genul ăsta. — Nu, nu-i cazul. Te poți Îneca În cîțiva centimetri de apă; credeam că toată lumea știe asta. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bucătărie. Ușile erau deschise, În eventualitatea unei explozii; Duncan le Închise cu multă grijă. Își auzea tatăl gata să-și dea duhul de-atîta sforăit. — Taică-tău parcă-i Messerschmitt! șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spuse Duncan, dînd din cap aprobator. Da, ar fi groaznic. Alec Își trase sufletul. Pulsul Îi crescuse, aproape sărind În lamă. Dar cînd vorbi, i se adresă ca din Întîmplare, Încît Duncan crezu că glumea, și aproape că izbucni În rîs. — Pe curînd, Duncan. Își Încordă mîna, ridică ambele coate de parcă era pe cale să Îndepărteze un liliac; apoi tăie. — Pe aici, le spunea gardianul. Kay și Mickey Îl urmau prin moloz cu mare atenție. Această grămadă de moloz fusese pînă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tainic - sufletul - l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși; ai alergat să ajungi lângă mine, sunt mai bogat cu o zi lumină împrăștiată-n văzduhul cerat. Când curge marea vine furtuna, fug peștii în larg dar cântecul, plânsetul, râsul violei netezește vuietul și nu-l poți evita. Acum sunt peste tot și nicăieri știu că exiști, e suficient... și nu e.
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
spusese ceva sigur, așa că adunându-și obida in inima încremenită de durere, oprindu-și cu greu lacrimile, își luă odorul și plecă spre casă. Cele două fete din compartiment râdeau zgomotos, răsfoind paginile unei reviste de modă, tachinându-se reciproc. Râsul zglobiu care curgea ca o ploaie de vară era pentru el picatura chinezească. Privi la dreapta, spre batrâna ce dormea dusă și zise in gând: - Ce bini i-o fi babii aștia! Doarmi... fărâ nici o grijâ! Perechea din stânga lui, probabil
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
răspunse: - Las câ o sâ-ț revinâ vederea...ai sâ vez iar draga me, câ doarî n-o sâ rămâi oarbâ, fetița me dragâ! - Hai, mai dormi olecuțâ.. În compartiment se făcu liniște.Vorbele lui căzură ca un trăsnet peste călători. Râsul fetelor care îl deranjară, impietri și lăsă loc unui rictus amar. Toate privirile îl cuprinseră ca niște tentacule. Oamenii parcă așteptau ceva... și el înțelese că trebuie să-și lase jos, măcar pentru câteva minute, povară gândurilor. Le povesti cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
următoare. Câteodată, trandafirașul devenea trist și posomorât. Atunci floarea galbenă deschidea ușa veseliei și nu se oprea până când îl făcea să izbucnească în hohote. Era o plăcere să-i vadă chipul cuprins de bucurie și să se desfăteze în cascada râsului cristalin. Ca într-o vrajă, petalele searbăde se înfiorau și rozul prindea nuanțe neînchipuit de frumoase, de parcă ar fi căpătat brusc o dorință nestavilită de viață.. Zilele se petreceau una dupa alta iar grija pentru prietenul roz îi ocupa tot
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi. Înțeleg pe loc apostrofările din 'market' și mă prăvălesc pe fotoliu în hohote nestăvilite, sub privirea mirată a nepoțelei mele care mi se alătură pe dată iar râsul inundă încăperea preț de câteva minute, acompaniat de ropotul ploii demențiale.. Mama Senciuc Încă de pe la sfârșitul lui cireșar, parcă ne dădeam întâlnire, în cimitirul evreiesc aflat la capătul străzii Broșteni, din vechiul târg al Fălticeniului. Apăream unul câte unul, la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
zâmbim. Evident, ele tratează această temă fără obișnuita “profunzime”, “orizont abisal ” sau “metafizic”, cum o fac poeții consacrați, ci provoacă amuzament tocmai prin efectele lor de “suprafață”, prin ingeniozitatea jocului spiritului, prin împletirea de inteligență și arbitrar, având ca efect râsul. Despre râs se spune că este cea mai percutantă expresie a spiritului critic și a încrederii în îndreptarea greșelilor, el sancționând scăderile comportamentale ale semenilor și producându-se numai în fața remediabilului. Ceea ce nu se poate îndrepta, este de plâns
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
ele tratează această temă fără obișnuita “profunzime”, “orizont abisal ” sau “metafizic”, cum o fac poeții consacrați, ci provoacă amuzament tocmai prin efectele lor de “suprafață”, prin ingeniozitatea jocului spiritului, prin împletirea de inteligență și arbitrar, având ca efect râsul. Despre râs se spune că este cea mai percutantă expresie a spiritului critic și a încrederii în îndreptarea greșelilor, el sancționând scăderile comportamentale ale semenilor și producându-se numai în fața remediabilului. Ceea ce nu se poate îndrepta, este de plâns. Horațiu, poet
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
transmite pe firul vremii îndemnul “Ridentem dicere verum”, adică să spui adevărul râzând, iar poetul francez de Santeuil, “Ridendo castigat mores”, ceea ce, pe limba noastră ar suna: “râzând se pedepsesc moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
castigat mores”, ceea ce, pe limba noastră ar suna: “râzând se pedepsesc moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar, mai cu seamă, cu simțul umorului
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
râzând se pedepsesc moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar, mai cu seamă, cu simțul umorului, prin catrenele adunate între coperțile cărții, ei vădesc
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
Întreaga lume, a evalua situația produselor lor pe piață, a verifica performanțele jocheilor, a paria un teanc gros de bani pe favorit și apoi a spera din tot sufletul că nu va cădea la primul gard. Toată lumea din sală râde, râsul acela excesiv al unor tineri de douăzeci și ceva de ani blocați Între sentimentul de aroganță la gândul că au obținut unul dintre cele șase posturi de stagiar la EMF și frica la gândul că cineva Își va da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
considerat că nu sunt o mamă bună. Avocatul acuzării se Întoarce cu fața spre jurați, trăsăturile lui lungi, palide, tresar sub un rânjet abia schițat: — Aș ruga curtea să noteze că pârâta preferă să mintă decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că mă fac de râs, onorată instanță. Nu pot să descriu. E o rușine, o rușine animalică, intensă, ca și cum nu ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]