11,679 matches
-
limba română pentru pepenii grecești* ș.a.m.d. La piață se achită cash, iar componenta birocratică lipsește cu desăvârșire. * De la o asemenea poveste m-am împăcat cu extraterestrul numărul unu; trecuseră câteva luni de când mă părăsise și timpul îi vindecase rănile sufletești provocate de ciorba mea; între timp mă despărțisem și eu de numărul doi, cel cu MBA făcut la Paris. Împăcarea a avut loc într-o seară, când l-am sunat de la piață; negociam o nucă de cocos pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tonalitate afectivă. Durerea nu este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma unei stări de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține că sentimentul durerii are două aspecte: „a fi o rană” și „a fi rănit”. În primul caz este vorba de o durere bruscă, resimțită ca o atingere, ca o ruptură a echilibrului dintre persoană și mediu. Omul se simte atins el Însuși În unitatea sa corporală de un pericol care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trezind În individ forțe reprimate de suferință și care, mobilizate prin intervenția terapeutului, vor contribui la redresarea pacientului. Este momentul unei de precizări. Cuvântul din sfera comunicării, nu are aceeași semnificație și funcție ca În utilizarea sa terapeutică. Cuvântul poate răni (insultaă sau poate vindeca (consolaă. El are, În cazul actului terapeutic, un anumit conținut emoțional-afectiv de susținere morală și sufletească a persoanei aflate În suferință. El reprezintă prezența terapeutului, simbolizând relația de „a-fi-Împreună” dintre bolnav și terapeut. În psihoterapie, cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu și pentru alta. Aceasta are de-a face cu dezvoltarea personală și capacitatea de vindecare a unei persoane. Când violența afectează o persoană, îi poate produce traumatisme la diferite niveluri ale existenței: uneori și fizice, dar, de fiecare dată, răni interioare. Frecvent se face diferența între violența în cadrul familial (violența familială, intrafamilială, domestică) și violența în cadrul comunității (violența socială). Ambele sunt reprezentate prin obstacole în exercitarea drepturilor fundamentale, care parte din însăși structura societății și reproduc diferențe, inegalități, raporturi de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
-și pedepsească propriul copil sau pe cel avut în grijă. Tot în categoria abuzului fizic se încadrează și sindromul copilului bătut (battered child syndrome), în care copilul se prezintă la centrul de urgență plin de vânătăi de diferite culori și răni (semne rotunde de arsură cu țigara, în formă de frunză de la radiatoare, tăieturi de lamă, fracturi rău vindecate etc.). Acest sindrom a fost descris pentru prima dată în 1962. De atunci, profesioniștii din centrele de primire și camerele de gardă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
patru ani și nu era vindecată definitiv. Antrenat la petrecere, el cheltuia toți banii pe care-i avea în buzunar. Suta de franci de la Morțun a cheltuit-o, toată, chiar în ziua cînd a primit-o274. Ca urmare, s-au redeschis rănile de pe picioare, i-au reapărut mari dureri la cap, nu mai vorbea, nu umbla și nu mînca decît foarte puțin, și numai la repetatele rugăminți ale Henrietei. Un consiliu medical din 26 mai (doctorii Alexandru Ștefanovici, Artur Hyneck și Arpad
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
veți rămînea cu toții mirați de minunea ce a făcut dr. Isac cu el"289. Față de aceste declarații ale Harietei, știrile publicate de Scipione Bădescu, joi, 1 octombrie din același an, se dovedesc iar mincinoase: "Corpul său e un adevărat putregaiu. Rănile ce-i acoperiseră tot corpul și care au dispărut momentan sub influ ența curei suportată la Hall, s-au redeschis din nou și încă cu mai multă furie, ca mai înainte. Nenorocitul e în starea cea mai disperată, neputînd părăsi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu minciuni va pute face pe Domnii din Botoșani să stăruie la Ministere. Doctorul Isac s-a înfuriat de minciuna lui, zicîndu-i că, de nu va reuși, apoi are să-l compromită de fața tuturor. Mihai, nu numai că urmă de rană n-are nicăieri, dar este cu totul bine"291. Adevărat era faptul că, în luna octombrie, poetul n-a mai primit nici un ban, de nicăieri, iar în luna noiembrie numai 10 florini, la 8 noiembrie, trimiși de Emanoil Ciuntuleac, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
desemnează tulburarea structurii sau sistemului de funcționare a țesutului, ca rezultat al acțiunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura excesivă, gerul, microorganismele etc.). H. Selye, creatorul conceptului de „stres fizic logic”, a promovat ideea că împotriva stimulilor specifici nocivi (ex. rană, infecție, asalt psihologic etc.), organismul răspunde cu același tip de reacție (care va constitui modul obișnuit de apărare a corpului). Apărarea organismului împotriva unui „stresor” este denumită de către H. Selye „sindrom general de adaptare”, care constă într-o secreție a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nedureroasă, față de care nu manifestă îngrijorare deoarece nu bănuiește că, ar putea fi canceroasă, se deosebește de pacientul rănit care simte puternic durerea și starea de neliniște (spaima), dar nu are conștiința faptului că, din punct de vedere chirurgical operația, rănii sale este minoră, prezentînd serioase garanții de reușită. W. Menninger dă și el un exemplu ilustrativ pentru situațiile în care oamenii, nereușind să evalueze corect pericolul unei conjuncturi, acționează, inadecvat (ex. din cei zece mii de oameni ai unei localități aflate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe care o așteptăm din partea colectivului și indiferența acestuia; discrepanța dintre posibilitățile noastre și cerințele profesionale etc. Categoria „frustrărilor interne” este, de asemenea, destul de bogata reprezentată, în ea incluzându-se barierele „fizice” și cele „psihice”. Cele dintâi, concretizate în infirmități, răni, boli, deficiențe organice permanente etc., pot fi învinse fie prin vindecare, fie prin „mecanismul compensației”. Barierile psihice cuprind acele însușiri ale personalității care împedică individul să adopte cele mai eficiente modalități de răspuns la propriile nevoi, sau la situațiile frustrante
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
expulzează partea întunecată, într-o similidemonie semantică prin care sunt cuprinse inclusiv otrăvurile cărnii. Efectele sunt verificabile inclusiv într-o Apocalipsă, în gamă minoră determinată de ineficiența discursului amoros: "Vorbele tale o, vorbele tale!/ microbi agresivi, tinctură de iod peste/ răni neînchise, peste carnea mea jupuită./ Se apropie ora, ora-i propice,/ plumbul clocotește-n cuptoare, mercurul/ în eprubete pulsează, athanorul palpită/ sub flăcări albastre de alcool./ În curând vom pleca înspre ceruri / o, suflete albe, priviri fără trup!". S-ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de apariții spectrale, născute din fuziunea formelor și a regnurilor, devin partenerii de dialog ai unui iubitor de mitologii curioase: Marele Câine de Veghe, viețuind în copacul vopsit în roșu, hiena ce-și urlă sângele șiroind din trupul ca o rană, tigrul albastru al mâhnirii, calul cu lumânare în mâini, frate bun cu calul-Cataclism sau pisica lătrătoare etc. Acesta e bestiarul ce populează, coborât parcă din gravurile Evului Mediu, neobositele, sfâșietoare lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn", cu dinții verzi și "caninii mai ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul din casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gîndurilor mele), versuri, ediție în limba tătară crimeeană, versiunea în limba tătară crimeeană și introducere: Güner Akmolla, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2011; primăvara cuvintelor, versuri, antologie de autor, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011; БЕЛЕЗИ НА ЛЮБОВТА (Belezi na liubovta) Rănile/ Cicatricile/ Urmele dragostei, ediție în limba bulgară, versiunea bulgară. Roman Kissiov, Avangard Print Publishing House, Russe, Bulgaria, 2011; exercises de solitude, poezii, ediție în limba franceză, versiunea în limba franceză de Elisabeta Isanos, Édition Dagan, Paris, Franța, 2013. Cărți de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina Ghetsemani topită în suflet/ O ODISEE A SINGURĂTĂȚII VEI SCRIE"), căci în orice moment îi preferă aroganța divers justificată: "El a ajuns să privească lumea prin mai multe răni deodată/ ochiul lui rece se împrietenise deja cu întunericul/ și se obișnuise cu întrebările morții./ Adesea trecea pe străzi și gândurile lui trezeau un cimitir de tăcere./ Își urma pas cu pas Nebunia (cu care ani de-a rândul/ împărțise
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a imagisticii devoțiunii totale și a supliciului voluntar: răni, cuie, ghilotină, eșafod, coroană (iar "peste coroană se vor găsi mulți care să scuipe"!), "îmbeznate lințolii" ș.a. Ardența totală a sacrificatului de voie apare justificată de faptul că poezia înseamnă disciplinarea haosului lumii ("poezia e haosul condamnat la visare" Weekend
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem nevoie de strigăt/ și de cântec/ și de bucurie/ cum mai avem în noi/ lacrimi și tristețe/ durere și răni sângerânde// avem nevoie de îmbrățișare/ de ochi verzi/ spălați cu întinderea oceanului/ sau colorați direct în iarbă/ avem nevoie de curcubeu/ și de pasăre măiastră/ sau de pasăre pur și simplu/ din aripile căreia să ne facem/ vise și înălțare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înăuntru. Poartă barbă și seamănă cu un păianjen. El stă și transcrie tot ce a scris Atichin. El transcrie în aur psaltirea. După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
După ce scrie o pagină, îi dă foc la opaiț, iar cenușa o presară pe trupul lui Lazăr. Pe rănile celuilalt Lazăr" (VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
VII. Celălalt Ferapont); "Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel nu știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea" (VIII. Celălalt Lazăr). Deși, în aparență, ultima dintre cele Nouă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel nu știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea" (VIII. Celălalt Lazăr). Deși, în aparență, ultima dintre cele Nouă variațiuni... pare a rupe seria istovitoare a reflectărilor (pe ultimul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceainic mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la marginea drumului/ pe valuri ochii deschiși către lume/ și ochiul transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
drept al poemului/ De a fi înăuntru și în afară// De a intra printr-un ochi/ De a ieși pe o nară// Există o lacrimă pe care o plângem/ Cu toții/ Noi prea-fericiții prea-hoții/ Pe toți ne mai doare o singură rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]