11,047 matches
-
cinematografia românească începe timid să se dezvăluie lumii după mult timp și mult întuneric. La inițiativa Institutului Cultural Român din New York și a Film Society of Lincoln Center, generațiile de cineaști români s-au strâns laolaltă la New York pentru o retrospectivă. Adela (Mircea Veroiu, 1985), Saltimbancii (Elisabeta Bostan, 1981), Concurs (Dan Pița, 1982), Moartea domnului Lăzărescu (Cristi Puiu, 2005), E pericoloso sporgersi (Nae Caranfil, 1994), Pădurea spânzuraților (Liviu Ciulei, 1964), O lacrimă de fată (Iosif Demian, 1980), Legături bolnăvicioase (Tudor Giurgiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Șerban, critic de film Cred că trebuie spus fără înconjur un lucru (pe care, de altfel, l-am spus și la panel-ul de la ICRNY moderat de Richard Peña): fără succesul filmelor românești din ultimii trei ani - semnate Puiu, Porumboiu & Mungiu -, retrospectiva organizată la Lincoln Center nu ar fi avut loc! „Cinema-ul românesc“ ar fi fost un capitol încheiat de dicționar, care s-ar fi oprit la „P“ # Pintilie, câteva din filmele acestuia de după ’89 fiind prezentate la Cannes sau Veneția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
indiscutabil al lui Cristi Puiu că a relansat cu brio acest cinema - urmat de Porumboiu și de Mungiu. Nu cred că se poate face o comparație echitabilă între festivalul din decembrie (co-organizat de ICRNY, Festivalul Transilvania și Tribeca Cinemas) și retrospectiva de la Lincoln Center: un festival este ceva care presupune continuitate și titluri recente, în timp ce o retrospectivă este un eveniment excepțional dedicat unei evoluții, cu titluri „patrimoniale“. Poți face un festival în fiecare an, e chiar recomandabil (dacă ai cu ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
de Mungiu. Nu cred că se poate face o comparație echitabilă între festivalul din decembrie (co-organizat de ICRNY, Festivalul Transilvania și Tribeca Cinemas) și retrospectiva de la Lincoln Center: un festival este ceva care presupune continuitate și titluri recente, în timp ce o retrospectivă este un eveniment excepțional dedicat unei evoluții, cu titluri „patrimoniale“. Poți face un festival în fiecare an, e chiar recomandabil (dacă ai cu ce!), dar nu poți face o retrospectivă decât la cel puțin zece ani o dată... Sălile de la Tribeca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
este ceva care presupune continuitate și titluri recente, în timp ce o retrospectivă este un eveniment excepțional dedicat unei evoluții, cu titluri „patrimoniale“. Poți face un festival în fiecare an, e chiar recomandabil (dacă ai cu ce!), dar nu poți face o retrospectivă decât la cel puțin zece ani o dată... Sălile de la Tribeca sunt mai mici, stilul „arthouse cinema“; sala de la Lincoln Center - Walter Reade Theater - este mare, cred că are cel puțin 400 de locuri. Ce este important este că a existat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
români stabiliți în America (la fel ca la Festivalul TIFF-Tribeca); era foarte reconfortant să vezi cozi la filme, cu oameni de toate vârstele - studenți, pensionari, oameni de vârstă medie. A fost foarte interesant să fiu cel mai „longeviv“ invitat la retrospectivă: am fost prezent și la deschidere (când Peña ne-a chemat pe toți pe scenă), și la închidere. Aproape că m-am simțit (cum am spus-o la prezentarea din ultima seară) dator să sting luminile peste acest eveniment, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
la nord-vest de Vaslui“... Încă un lucru important de precizat: toate copiile filmelor vechi au fost restaurate (de CNC) și re-subtitrate (de Oana Radu, adjuncta Corinei Șuteu)! Aceasta a fost condiția nr. 1 a lui Richard Peña - obligatorie pentru ca această retrospectivă să aibă loc. Și, vorba lui Florin Mihăilescu, e bine că „ne-am făcut temele“. Biata artă cinematografică, mereu sub vremi Florin Mihăilescu, actor și operator Secvențe (1982, r. Alexandru Tatos) Recunosc, îmi este străină orice apetență pentru festivaluri, premiere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
să aibă loc. Și, vorba lui Florin Mihăilescu, e bine că „ne-am făcut temele“. Biata artă cinematografică, mereu sub vremi Florin Mihăilescu, actor și operator Secvențe (1982, r. Alexandru Tatos) Recunosc, îmi este străină orice apetență pentru festivaluri, premiere, retrospective sau manifestări legate direct de public. Este treaba oamenilor cu talent pentru așa ceva, a celor care fac activism cultural - fără a considera deloc această activitate minoră sau lipsită de importanță. Autorii au spus însă ce au avut de spus cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
film vechi“ se propune, după ani de uitare, într-o versiune civilizată unui public foarte avid de cinema și foarte documentat, publicul american. La insistența coordonatorului american al programului, Richard Peña, de a se realiza copii noi ale filmelor din retrospectivă, oficialii de la București care, chipurile, conduc cinematografia au înțeles că filmul chiar înseamnă ceva în lumea civilizată, că respectul față de public și față de opera cinematografică ar trebui să fie principala lor preocupare. Lume multă, prezentare emoționantă, Andrei Both (scenograful filmului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în 1970. Am încercat în paginile de mai sus să desci- frez arti culațiile mentalității mitice care generează practicile magico- rituale de acest tip. Concluziile mele sunt asemănătoare cu cele dintr-o carte ulterioară (din 1985) a aceluiași etnolog : în retrospectiva istoriei religiilor, carnavalul e o sărbătoare ances- trală totală, anterioară creștinismului în Europa, care simbolizează „sacrul de transgresiune”, [...] în care sunt concentrate toate formele de dramatizare a timpului mitic [...]. În ansamblul lui, carnavalul reprezintă un complex ritual și ceremonial care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
electorală prezidențială din 2009 Prefață de Antonio MOMOC INSTITUTUL EUROPEAN 2012 Cuprins Prefață / 7 Introducere / 13 Capitolul I. NEW MEDIA COMUNICAREA ONLINE / 19 I. 1. Comunicarea de masă, medium, mass-media și mediatizare / 19 I. 1. 1. Comunicarea de masă, o retrospectivă teoretică: definire și conceptualizare / 21 I. 1. 2. Caracteristicile comunicării de masă / 23 I. 1. 3. Teorii ale comunicării de masă / 26 I. 1. 4. Medium, mass-media și mediatizare / 29 I. 2. Dezvoltarea mass-media / 32 I. 3. Mass-media în comunicarea
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
este receptorul", insă fenomenul implică și alte elemente, precum "intenția de a transmite informații și idei, motivația receptorului și existența unor persoane, obiecte, evenimente și idei care constituie subiectul (sau referentul) mesajului"6. I. 1. 1. Comunicarea de masă, o retrospectivă teoretică: definire și conceptualizare Plecând de la aprecierea potrivit căreia "comunicarea ia toate formele de manifestare a individului în relația cu sine, cu altul și cu mediul"7, se poate susține că procesul de comunicare umană s-a constituit pe baza
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
participarea în competițiile organizate de Federatia Română de Handbal, de această dată și în competițiile rezervate fetelor, dar și formarea de grupe mai mici, asigurând astfel continuitate clubului. (Lucian Purcaru) 30 DECEMBRIE Handbal masculin - Retrospectivă 2010: Un an zbuciumat Încheiem retrospectiva anului 2010 cu echipa cea mai iubită a Bacăului, dacă e să judecăm după numărul de suporteri prezenți la meciurile din Sala sporturilor, este vorba de Știința Municipal Dedeman Bacău. Se poate spune că 2010 n-a fost un an
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
vară vom vedea, probabil se va trage linie și se va hotărî noua strategie a clubului și, în mod deosebit, a fotbalului băcăuan, fiindcă e limpede pentru toată lumea că ceea ce este la ora asta nu e bine. 26 DECEMBRIE FOTBAL - Retrospectivă 2010: Când doi se ceartă, nu câștigă nimeni 2010. Sau ceea ce va rămâne în istoria fotbalului băcăuan ca fiind cel mai negru an. Anul în care tot ce s-a construit începând cu 1950 s-a dus pe apa sâmbetei
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
alte poezii (1962), Gucio cel fermecat (1965), Poezii (1967), Orașul fără nume (1969), Unde răsare soarele și unde apune (1974) sau Imn despre Perla (1982) concretizează momente de referință, preferențiale, în devenirea lirică. îmbogățirea și decantarea mijloacelor de expresie în retrospectiva experiențelor de atelier sunt însoțite de un spor de profunditate și insistență asupra unor întrebări și răspunsuri articulate într-o arie sensibil lărgită și diversificată. Din necesități în primul rând didactice, acceptarea funcției de profesor de literaturi slave la Universitatea
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
perioadei revoluționare sovietice. Ce legătură are asta cu rabinii lui verzi din frumoasele sale tablouri, sau cu tinerii lui evrei care zboară prin aer sărutîndu-se cu gâturile îndoite? Splendidul Nud deasupra orașului, pe care l-am admirat îndelung într-o retrospectivă Chagall la KSln, era tot ce putea fi mai demn de dispreț pentru un Maiakovski care cu adevărat se născuse să cânte revoluția proletară din Rusia. Un culpabil a fost socotit de către opinia franceză la sfârșitul celui de-ad doilea război
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ani, centrele ori institutele de artă contemporană, dacă vor apărea - iar circumstanțele economice sunt favorabile -, vor avea un rol capital în transformarea artelor vizuale românești dintr-o „mică afacere de familie“ într-un fenomen cultural cu impact semnificativ. În loc de o retrospectivă Victor Eskenasy Mi se cere să scriu un soi de retrospectivă sau bilanț al anului și, mărturisesc, o încerc fără nici un chef. Bobocii se numără toamnă, nu?, iar de Crăciun ar fi de preferat o vorbă bună despre muzică clasică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
circumstanțele economice sunt favorabile -, vor avea un rol capital în transformarea artelor vizuale românești dintr-o „mică afacere de familie“ într-un fenomen cultural cu impact semnificativ. În loc de o retrospectivă Victor Eskenasy Mi se cere să scriu un soi de retrospectivă sau bilanț al anului și, mărturisesc, o încerc fără nici un chef. Bobocii se numără toamnă, nu?, iar de Crăciun ar fi de preferat o vorbă bună despre muzică clasică. Or, dacă e să folosesc reclamă unui cvartet bucureștean dedat muzicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Eden; un bluesman ce confirmă: Joe Bonamassa - Sloe Gin; un Ozzy ce cânta mai bine ca oricând, fie Undercover; și multe, multe prog-rockuri în surround ce sfidează șablonul, spre încântarea celor pretențioși... Nimic anormal - the show (really must?) go on! Retrospectivă cinematografică a anului 2007 Iulia Blaga Se duce și anul ăsta, dar se duce frumos pentru că filmului românesc i s-a întâmplat ceea ce foarte puțini mai visau că o să se întâmple. Din șase filme realizate cu bani de la stat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
dat lovitura, devenind cel mai premiat și mai cunoscut film românesc în lume. 432 tinde să ia toate premiile la rând, basca a fost desemnat de revista britanică „Sight&Sound“ cel mai bun film al anului 2007. Prin urmare, aceasta retrospectivă începe cu el. Să-i spunem retrospectivă, nu top, pentru că dacă alții nu cred în Moș Crăciun, noi nu credem în clasamente când e vorba de creații artistice. Carevasăzică, filmul lui Cristian Mungiu e revelația anului. Și nu se epuizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
frică de fete. — Serios? Ei, eu Îmi aduc aminte de ceremonia ta de confirmare, spuse Sammler. Ai fost foarte silitoare. Am fost impresionat că studiai ebraica. — Doar o fațadă, unchiule. Eram o scârbă mică și-a dracului, serios. — Oare. În retrospectivă lumea exagerează atât de mult. — Nici tata, nici eu nu l-am Îndrăgit vreodată pe Wallace. L-am Împins spre mama și asta a fost ca și cum l-am condamnat pe viață. Apoi, au venit toate una după alta, faza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și cu mirosul lui care acoperea orice altceva. Pankok a luat act de prada mea de călătorie - desene și acuarele - numai cu o grăbită bunăvoință. Mulți dintre elevii lui se întorceau de departe și aveau ceva de arătat. Până aici, retrospectiva asupra călătoriei în Italia a permis economisirea unei acțiuni secundare care, bogată în personaje, a devenit mai târziu autonomă și a alimentat omnivorul roman, astfel încât pentru continuarea acestei relatări nu mai pot fi folosite decât niște rămășițe. În niște fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de comunicări a profesorilor de istorie. Primul volum publicat se intitulează ”Comunitatea evreiască din Oltenița (1860 - 1965)” apărut la Editură Tridona din Oltenița. În momentul de față a terminat o a doua carte, intitulată ” Destinul familiei Blondel”, unde face o retrospectivă a acestei ilustre familii de diplomați francezi , care au avut legături prin Yvonne Blondel cu zona Oltenița.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93397]
-
te așezi confortabil în pat, dai drumul la televizor, că așa te-ai obișnuit și vezi știrile de noapte, alea războinice și negative. Acum, că startul a venit de la știri, gândurile încep să năvălească în capul tău și face o retrospectivă negativă, detaliată a zilei ce-a trecut și bineînțeles începe anticiparea zilei care va urma, dar tot pe negativ, că ai făcut imprudența să dai startul cu televizorul și zbuciumul intern a început dar într-un final adormi cu acel
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții iluzorii și impregnat de spaime reale. În fulgurante și caste retrospective, revăzu esențialul: Cristina îl lua de mână, ducându-l printr-o lume degenerând într-o realitate separată, care își regla ritmul alternanței noapte-zi, preocupată de scurgerea ceasurilor sale, ce se prefirau firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]