11,273 matches
-
al timpului de pace în care a fost construit portalul (dacă această carte ar fi fost închisă, cum se vede în alte ilustrații din Veneția, ar fi însemnat că fost construit în timp de război). Cei doi îngeri care țin scutul ar putea reprezenta nepoții dogelui sau pacea dintre Republica Veneția și Ducatul Milano (1454). În 1797 Napoleon I interzice blazoanele, deci acestea vor fi eliminate sau ascunse; asta s-a întâmplat și în acest caz. Parterul a fost restaurat de
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
sensul acelor ceasornicului, citim inscripția în limba latină: („Sigismondo Pandolfo Malatesta, duce de Rimini și Fano”). Pe aversul medaliei se vede Sigismondo în picioare, cu armură completă, la stânga un coif heraldic, având ca motiv un elefant, iar la dreapta un scut purtând monograma „SI”, reprezentată pe tulpini de trandafiri. În partea de jos, pe margine, se citește în limba latină („opera pictorului Pisan[ell]o”).
Prima medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325882_a_327211]
-
a Imperiului Hitit. Cele 1000 de care l-au încercuit rapid pe faraon și pe cele 2 divizii ale sale.Ramses își aducea aminte: Nu există niciun ofițer de rang înalt lângă mine,niciun conducător de car,niciun purtător de scut,infanteria și trupele mele ce care se răspândiseră,niciunul dintre ei nu stăteau să lupte." Ramses a avut noroc că nu a fost ucis și armata să,masacrata,pentru că hitiții erau tentați să intre în corturile egiptenilor pentru a căuta
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
negocieze oprirea temporară a avansului rus și inițierea unor convorbiri de pace cu guvernul federal, ceea ce a permis rezistenței cecene să se regrupeze și să se refacă. Basaev și luptătorii săi s-au întors apoi în Cecenia la adăpostul unor scuturi umane alcătuite din ostatici. Interesul arătat de mass-media crizei ostaticilor precum și retragerea sa în siguranță l-au propulsat pe Basaev în atenția internațională. Pe 23 noiembrie, Basaev a anunțat la televiziunea rusă NTV că patru valize cu material radioactiv au
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
predecesorului său Authari (probabil, văr al acestuia), Agilulf a fost ales rege la sfatul reginei văduve a acestuia, Theodelinda, cu care apoi s-a căsătorit. Deși a preluat demnitatea regală la începutul lui noiembrie 590, el a fost ridicat pe scut -- învestirea ceremonială a acestui titlu -- de către războinicii longobarzi la Milano în mai 591. Agilulf a fost botezat în rit catolic pentru a mulțumi pe soția sa Theodelinda, cu toate că longobarzii îmbrățișaseră creștinismul de rit arian. În 603, sub influența soției sale
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
în urma unui reumatism articular, un braț anchilozat, pe care îl salvase de la amputare, și-l ținea, în unghi drept, la spate. Pe soclul înalt de 3,5 metri, din granit negru, sunt aplicate două plăci de bronz în formă de scut. În partea de sus a plăcii din față se află toiagul lui Esculap (emblema medicinii), iar la bază, în stânga, două ramuri cu frunze de laur, legate cu o panglică. Pe placă se găsește următorul text (în ortografia vremii): Pe placa
Statuia dr. Carol Davila () [Corola-website/Science/327416_a_328745]
-
plăcii din față se află toiagul lui Esculap (emblema medicinii), iar la bază, în stânga, două ramuri cu frunze de laur, legate cu o panglică. Pe placă se găsește următorul text (în ortografia vremii): Pe placa de bronz în formă de scut de pe partea din spate a soclului este înscrisă o listă cu persoanele care au făcut parte din "COMITETUL DE ERIGERE" a monumentului. Statuia a fost turnată în atelierele "Școlii de arte și meserii" din București și a fost inaugurată în
Statuia dr. Carol Davila () [Corola-website/Science/327416_a_328745]
-
constau în marea lor majoritate din lasere de diferite dimensiuni și calibre, de la cele personale la cele folosite pe nave. Atacul asupra planetelor se face prin apariția flotei în punctele Lagrange. Se folosesc de asemenea diferite tipuri de bombe și scuturi personale, pentru lupta corp la corp apelându- se la arme tradiționale sau la speciale, de tipul lamei de accun folosite de Rim. Aceasta din urmă este o lamă de metal lichid care vibrează subsonic și care devine solidă când este
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
a unui simbol viking”. Ulterior, când cer ajutorul forțelor supranaturale, trei ființe răspund chemării lor. Prima este o femeie pe umărul căreia se odihnește o bufniță, purtând un coif cu creastă, o lance al cărei vârf împrăștie lumină și un scut care are gravat un cap de femeie cu plete alcătuite din șerpi, referință clară la zeița greacă [[Atena (zeiță)|Atena]]. A doua se prezintă sub forma unui șarpe cu ochi și dinți enormi, acoperit cu pene de culoarea curcubeului, simbolizându
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
elefanți ca să-i protejeze, dar animalele au fost deja preluate sub control și au fost retrase de pe câmpul de luptă, lăsând restul armatei lui Porus înconjurată de cavaleria și de falanga macedoneană. În acest moment, falangele au blocat drumul cu scuturile lor și au avansat spre inamicul confuz. Porus, cu ultimele forțe, după ce se luptase curajos, s-a predat. Potrivit lui Justin, în timpul luptei, Porus l-a provocat pe Alexandru pe care l-a lovit călare. Alexandru a căzut de pe cal în
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]
-
Écu este o monedă franceză din Evul Mediu, apărută în 1263 și din Epoca Modernă. Valora 3 livre. Écu are o etimologie similară "escudo-ului portughez", scudului italian, precum și armei de apărare denumit scut, ori elementului, cu același nume, din heraldică. Cuvântul din provine din , „scut”. În secolul al XI-lea, a fost atestat cuvântul „escut”(în română, „scut”), formă intermediară, în evoluția formei cuvântului francez. Inițial, numele de "écu" era atribuit monedelor de
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
din Evul Mediu, apărută în 1263 și din Epoca Modernă. Valora 3 livre. Écu are o etimologie similară "escudo-ului portughez", scudului italian, precum și armei de apărare denumit scut, ori elementului, cu același nume, din heraldică. Cuvântul din provine din , „scut”. În secolul al XI-lea, a fost atestat cuvântul „escut”(în română, „scut”), formă intermediară, în evoluția formei cuvântului francez. Inițial, numele de "écu" era atribuit monedelor de aur, apoi, începând de la domnia lui Ludovic al XIII-lea, termenul écu
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
Écu are o etimologie similară "escudo-ului portughez", scudului italian, precum și armei de apărare denumit scut, ori elementului, cu același nume, din heraldică. Cuvântul din provine din , „scut”. În secolul al XI-lea, a fost atestat cuvântul „escut”(în română, „scut”), formă intermediară, în evoluția formei cuvântului francez. Inițial, numele de "écu" era atribuit monedelor de aur, apoi, începând de la domnia lui Ludovic al XIII-lea, termenul écu blanc desemna cea mai mare monedă de argint, care valora 60 de sols
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
de pronunțarea sintagmei « eine Kuh », în română « o vacă », termen mult mai puțin glorios decât vechea monedă francofonă. Ludovic al IX-lea a cerut să se bată un denier d'or à l'écu, în română: "denar de aur cu scut", al cărui nume a fost abreviat în "écu". Reprezentând scutul Franței, simbol al unificării regatului, această monedă devine etalonul de referință. Întradevăr, "écu"-ul din aur a continuat să fie bătut, sub diferiți regi ai Franței (de la Filip al VI
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
mult mai puțin glorios decât vechea monedă francofonă. Ludovic al IX-lea a cerut să se bată un denier d'or à l'écu, în română: "denar de aur cu scut", al cărui nume a fost abreviat în "écu". Reprezentând scutul Franței, simbol al unificării regatului, această monedă devine etalonul de referință. Întradevăr, "écu"-ul din aur a continuat să fie bătut, sub diferiți regi ai Franței (de la Filip al VI-lea până la Ludovic al XIII-lea), dar și de către numeroși
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
écu-ul de aur al Sfântului Ludovic, écu-ul de aur cu scaun al lui Filip al VI-lea și al lui Ioan cel Bun, după care, un blazon cu trei crini pe écu-ul lui Filip al VI-lea, în 1385, apoi scuturile împărțite în patru cu stema Franței și al Dauphiné, de la Ludovic al XI-lea până la Ludovic al XIV-lea. Începând din 1610, Henric al IV-lea (rege al Franței și al Navarrei), monedele écu bătute în Béarn și în Navarra
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
patru cu stema Franței și al Dauphiné, de la Ludovic al XI-lea până la Ludovic al XIV-lea. Începând din 1610, Henric al IV-lea (rege al Franței și al Navarrei), monedele écu bătute în Béarn și în Navarra purtau un scut împărțit în patru cu stemele Franței și Béarn-Navarrei sau Navarrei singură, în Dauphiné, „Delfinul”, în Bretania, hermina. În epoca lui Ludovic al XIV-lea, seria de écu de argint „de Flandre”, bătuți la Lille, după anexarea acestuia de Ludovic al
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
stemele Franței și Béarn-Navarrei sau Navarrei singură, în Dauphiné, „Delfinul”, în Bretania, hermina. În epoca lui Ludovic al XIV-lea, seria de écu de argint „de Flandre”, bătuți la Lille, după anexarea acestuia de Ludovic al XIV-lea, cu un scut având stemele Franței și Burgundiei. În secolul al XVIII-lea, scutul devine rotund sau oval, ornat cu ramuri de palmier, de lauri. Inițial, scutul Franței avea, în partea de sus, o coroană, uneori un coif în secolul al XV-lea
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
Bretania, hermina. În epoca lui Ludovic al XIV-lea, seria de écu de argint „de Flandre”, bătuți la Lille, după anexarea acestuia de Ludovic al XIV-lea, cu un scut având stemele Franței și Burgundiei. În secolul al XVIII-lea, scutul devine rotund sau oval, ornat cu ramuri de palmier, de lauri. Inițial, scutul Franței avea, în partea de sus, o coroană, uneori un coif în secolul al XV-lea, cu diferite motive, floare de crin, pete de hermină pe piesele
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
argint „de Flandre”, bătuți la Lille, după anexarea acestuia de Ludovic al XIV-lea, cu un scut având stemele Franței și Burgundiei. În secolul al XVIII-lea, scutul devine rotund sau oval, ornat cu ramuri de palmier, de lauri. Inițial, scutul Franței avea, în partea de sus, o coroană, uneori un coif în secolul al XV-lea, cu diferite motive, floare de crin, pete de hermină pe piesele bretone, emblema regelui (porcul-spinos al lui Ludovic al XII-lea, salamandra lui Francisc
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de aceeași culoare, și trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea galben. Proiectul D reprezentă o pânză dreptunghiulară (1 x 2), tăiată aib și negru și purtând în mijloc un scut heraldic cu armele municipiului Bălți: dungat de douăsprezece piese, alb și negru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtând straie și încălțări roșii, armurș galbenș, spadș la șold și tolbă cu săgeți în
Drapelul Bălțiului () [Corola-website/Science/323602_a_324931]
-
comandant. Blindajul tancului C1 este din oțel. În partea frontală a carcasei blindate și în partea frontală și laterală a turelei a fost folosit un blindaj compozit pentru a mări protecția tancului în zona arcului frontal. Șenilele sunt protejate de scuturi laterale de protecție. Tancul dispune de un sistem de protecție NBC, de avertizare la iluminarea cu laser și de grenade fumigene. Sistemul de conducere a focului montat pe tancul Ariete este fabricat de către firma Galileo Avionica și este denumit TURMS
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
pentru personalul din domeniu. Se numără printre membrii colectivelor fondatoare a publicațiilor Mesagerul transilvan, Gazeta de Cluj-Napoca, Inițiativa particulară, alături de scriitori precum Tudor Dumitru Savu, Grigore Zanc, Constantin Mustață, Petre Prunea, Marin Oprea ș.a. Redactor la Gazeta de Cluj-Napoca (1990-1997), Scutul patriei (1958-1960), Făclia (1961-1990), Mesagerul transilvan, Editura Sfinx, Urzica, Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Informația, Tribuna afacerilor, Adevărul de Cluj, Jurnalul Național. În toată această perioada a scris subiecte din domeniul economic, analiză economică, pamflet, notă critică, foileton, toate aceste genuri
Ion Constantinescu (publicist) () [Corola-website/Science/323071_a_324400]
-
Bălți și Comisia Națională de Heraldică în 2006 . Primul simbol utilizat a fost stema ținutului basarabean Iași (din 1884 - redenumit în ținutul Bălți), cu capitala la Bălți, aprobată de împăratul rus Nicolae I la 2 aprilie 1826. Stema reprezenta un scut dreptunghiular, ascuțit în partea de jos (scut francez), încadrat într-un chenar, pe câmpul căruia este plasat profilul stâng al unui cap de cal. Culoarea câmpului stemei este roșie, iar capul de cal era reprezentat ca fiind de argint . În
Stema Bălțiului () [Corola-website/Science/323151_a_324480]
-
2006 . Primul simbol utilizat a fost stema ținutului basarabean Iași (din 1884 - redenumit în ținutul Bălți), cu capitala la Bălți, aprobată de împăratul rus Nicolae I la 2 aprilie 1826. Stema reprezenta un scut dreptunghiular, ascuțit în partea de jos (scut francez), încadrat într-un chenar, pe câmpul căruia este plasat profilul stâng al unui cap de cal. Culoarea câmpului stemei este roșie, iar capul de cal era reprezentat ca fiind de argint . În documentele oficiale simbolica stemei se explica astfel
Stema Bălțiului () [Corola-website/Science/323151_a_324480]