11,047 matches
-
cel dintâi cu ardoare. În Discursul despre Poezia dramatică, el pune în gardă scriitorii față de pericolul ce-i pândește. Pentru a se conforma scopului didactic, ei riscă să compună "scene reci și lipsite de culoare (...), un fel de predici dialogate". Stârnind emoția, spectacolul dramei îl va face pe om mai bun. Este "un gen în care nu trebuie decât să convingi prin sentiment", după cum scrie Beaumarchais în Eseul despre genul dramatic serios. De aceea, dramei îi plac subiectele lacrimogene și exploatează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și, uitându-se înspre mine cu niște ochi indignați, exclamă, pe un ton plin de furie și dispreț totodată: Ah mon ami! Am înțeles. L-am liniștit; și veți fi de acord că eroarea-i nu era deplasată." Teatrul, care stârnește atât de mult entuziasm în epoca Luminilor, are totuși un adversar redutabil în persoana lui Jean-Jacques Rousseau. Condamnându-l în numele moralei, în Scrisoarea către d'Alembert despre spectacole (Lettre à d'Alembert sur les spectacles, 1758), este la mii de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care evoluează oameni de condiție medie, apropiați de noi. Lipsite de personaje amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își pune personajele în aceste situații bizare și violente, care caută ridicolul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
situații bizare și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatre din Franța (Réflexions historiques et critiques sur les différents théâtres de France). Dornic să reabiliteze teatrul și să recuzeze punctul de vedere neoplatonician după care comediantul nu este decât un mincinos și jumătate, el afirmă sinceritatea actorului care, atunci când stârnește emoția publicului, nu-și joacă personajul, ci îl încarnează. Fiul său, François Riccoboni, care i-a succedat la trupă, apără, în 1750, în Arta de a face teatru (L'Art du théâtre) o teză radical opusă, atribuind "meseriei" de comediant
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gura sobei cu emfaza și gura larg deschisă ca la teatru. (...) Dar o experiență pe care ai repetat-o de o sută de ori, constă în aceea că la sfârșitul povestirii dumitale, în mijlocul tulburării și emoției pe care le-ai stârnit la auditoriul dumitale de salon, apare un nou personaj căruia trebuie să i se satisfacă curiozitatea. Nu mai poți, sufletul îți este epuizat, nu-ți mai rămâne nici sensibilitate, nici căldură, nici lacrimi. De ce actorul nu resimte aceeași prăbușire? Pentru că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ele însele. Materia pe care o folosim este moartă, și nu putem să-i insuflăm decât o viață artificială. Dar câte trepte în această viață artificială, de la imitația grosieră care nu înșeală pe nimeni și până la reproducerea aproape perfectă care stârnește uimirea!" Este imposibil, după cum subliniază Zola, să ne întoarcem la inscripțiile de care uza teatrul elisabetan pentru situarea locurilor acțiunii, sau să utilizăm decorul abstract perfect adaptat pieselor clasice, în care se mișcă personaje ireale. Pentru autorii de drame naturaliste
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vieții cotidiene din Rusia, înainte de crearea decorurilor, și împrumută de la niște refugiați ruși haine care vor servi drept costume. Regia pentru Măcelarii (Les Bouchers, 1888) de Icres, în care nu ezită să presare pe scenă bucăți mari de carne crudă, stârnește vâlvă. Iluminatul cu care sunt dotate scenele din timpul său i se pare prea convențional pentru a-i satisface țelurile iluzioniste 98. Nu mai acceptă nici rampa care deformează figura actorului luminând-o de jos, nici "iluminatul concentrat" ("le plein
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dama cu camelii în 1849. Piesa nu este jucată decât în 1852, din cauza cenzurii. 1 Reluăm aici traducerea lui Denis Bablet, care preferă să traducă prin "artă comună" mai curând decât prin "artă totală". Această traducere, uzuală anterior, riscă să stârnească confuzie, căci Artaud în Teatrul și dublura sa vorbește de "spectacol total", termen care acoperă o realitate foarte diferită, în special noțiunea de limbaj al corpului, iar Barrault, după el, de "teatru total", în eseul său intitulat Teatru total. 2
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este și cea intitulată Constantin Brâncovanu, din colecția realizată de Vasile Alecsandri. Balada pornește de la un fapt real - uciderea domnitorului român Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi de către turci la 15 august 1714 - , dar senzațional, care a stârnit o impresie puternică asupra tuturor. Întreaga opera stă sub semnul puterii: pe de o parte, textul face referire la puterea divină: Facă Dumnezeu ce vrea! exclamație retorica repetată de patru ori pe parcursul operei cu varianta Doamne! Fie-n voia
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
domnitorul fiind jupuit de viu de către turcii criminali. În primele șase versuri ni se oferă câteva informații referitoare la personajul principal, despre care aflăm că era ,,Boier vechi și domn creștin". Este invocat totodată și motivul principal datorită căruia el stârnește mânia sultanului, despre celelalte luând cunoștință din confruntarea lor directă - strângerea unor averi impresionante, care ar putea afecta relațiile directe cu Înaltă Poartă - și de aceea lui Brâncoveanu i se hotărăște moartea: De averi ce tot strângea / Sultanul se Îngrijea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
arhaicitatea ținutului, Meleaguri natale, un soi de imn glorificând influența civilizatoare a socialismului, Patriotismul - o necesitate vitală, un manifest împotriva revizionismului, și Cuvânt despre Transilvania, unde sunt prezentate antitetic Transilvania milenară și Ungaria posesivă. Eseurile sunt mai ales reacții polemice, stârnite de vehicularea, în politica și presa maghiară, a unor sintagme ca „Ungaria Mare” sau „Transilvania-conglomerat național”, și sunt propuse ca replică la o lucrare a al lui Méliusz Jozsef, Destin și simbol, care insista asupra rolului civilizator al Ungariei în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și sistrele șîn semn de salutț. Preotul le Însărcinează să le ajute pe femei până la nașterea fericită a celor trei viitori regi. Zeițele pleacă imediat ce Își Îndeplinesc opera; dar, abia plecate, regretă că nu au Împlinit nici o minune pentru nou-născuți. Stârnesc astfel o furtună și se Întorc la casa din care plecaseră. Să-l lăsăm aici deoparte urmările povestirii. Este evident că un text ca acesta nu are un caracter teologic și nici istoric: dar aceasta nu Înseamnă că nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În sânul unei fecioare. Tânăra care Îi face acest serviciu este Goewinxe "Goewin", de care este Însă Îndrăgostit Gilwaethwyxe "Gilwaethwy", fiul lui Dônxe "Dôn" și nepotul lui Math. Astfel, Gwydionxe "Gwydion", fratele lui Gilwaethwy, prin viclenie și magie reușește să stârnească un război: Math pleacă, iar Gilwaethwy profită pentru a o viola pe Goewin. La Întoarcere, Math, indignat, Îi transformă pe cei doi nepoți În animale, folosindu-se de bagheta magică; aceștia rămân astfel timp de trei ani. Este necesar să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndreptățește să afirmăm că acest cult a fost la un moment dat pangermanic. În orice caz, dovada că Mamele sunt o moștenire indo-europeană este furnizată de o serie de epitete, atribuite În Rig-Veda zeilor sau altor ființe divinizate, care au stârnit uimire În rândul interpreților: este vorba despre dvim³tar, „care are două mame” (lucru spus de două ori despre Agnixe "Agni"), trim³tar-, „care are trei mame” (atribuit unei divinități neidentificabile cu certitudine), saptam³tar-, „care are șapte mame” (atribuit lui Așvinxe "Așvin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
propriu-zisă, măcar asemenea unei capcane burghez-mistificatoare în fața transcendenței și a originarului. Alternând reportajul, confesiunea și ficțiunea, romanele și povestirile lui S., prolixe, rar preocupate de construcție, dezvăluie vocația tumultului interior care se transferă în conflicte insolubile, în puternice neliniști ce stârnesc viziuni halucinante, cât și privirea atentă, cu decupaje veriste dintr-o realitate concret istorică. Deși inspirate, în general, din lumea satului, aceste proze par să fie mai degrabă vehicule pentru câteva obsesii tematice, precum copilul, femeia, regresiunea în primar sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
săvârși această crimă ontologică îl blochează pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei neantificate, ci din sfiala și din scrupulul de a neantifica pur și simplu. Nehotărârea se naște din remușcarea în fața ființei posibile, a ființei care, de 64/ DESPRE LIMITĂ vreme ce hotărârea mea s-a îndreptat în altă direcție
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
descoperită cu funcția ei benefică și modelatoare, fără de care nici un act formativ și nici o așezare stabilă în lume nu ar fi cu putință; sau, ca limită a finitudinii, ea poate fi descoperită ca o provocare, ca o modalitate de a stârni apetitul pentru infinitul potențial și instinctul de migrare către un alt statut al ființei. VOINȚA DE LIMITARE: MITUL GENEZEI. SCULPTURA Citită cu interes peratologic, Facerea este o proiecție a libertății ca voință de limitare. Înaintea Genezei, „duhul lui Dumnezeu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
au avut parte pe parcursul acestui lung proces de dări înapoi, și-au recuperat curînd pierderile cu vîrf și îndesat. Rușii numesc această neîncetată înaintare asigurarea securității. Dar acest lucru le provoacă vecinilor lor un sentiment de nesiguranță. Panslavismul nu a stîrnit niciodată simpatii în Polonia. El avea trecere numai în zonele slave care nu aveau graniță cu Rusia, față de cehi, sîrbi și bulgari. Din momentul în care rușii ajungeau în zonele respective, entuziasmul față de panslavism scădea. Toate acestea trebuie scoase în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalismului în Africa (și în orice parte a lumii), indienii și pachistanezii din Africa orientală, reprezentînd burghezia străină, sînt foarte detestați. În Africa de Sud, magazinele lor au fost violent atacate de către băștinași. În Africa de vest, libanezii joacă un rol similar, stîrnind nemulțumirea naționaliștilor locali. Naționaliștii lui Nasser i-au alungat pe greci, pe italieni, pe evrei și pe sirienii (creștini) din Alexandria, transformînd orașul într-o umbră monotonă și stearpă a ceea ce fusese odinioară, unde domnește acum disperarea. Britanicii au adus
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
priveliștile, atît pe cele făcute de om cît și pe cele naturale, distilînd în cele din urmă toate aceste impresii în istoria locului respectiv. Dar, ca să folosim cuvintele lui Iorga: "În nici o țară, nu există nici un oraș care-mi poate stîrni interesul dacă nu are biblioteci sau arhive"79. Materialele adunate în Germania se refereau mai ales la Evul Mediu tîrziu, pînă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Aceste documente ofereau detalii asupra legăturilor dintre curțile germane și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și apărut în "L'Indépendence Roumanie", așteptîndu-se, ca întotdeauna, ca aceasta să-i accepte autoritatea. El susținea că numai revenirea elitei la cultura ("sănătoasă") națională poate reface sănătatea națională a României. Dat fiind că Iorga era binecunoscut, articolul său a stîrnit vîlvă, catapultîndu-l pe scena principală a controversei intelectuale și politice. (Academicienii au reacționat jalnic, refuzînd să-i acorde premii și făcîndu-i greutăți ca să devină membru corespondent al Academiei lor)130. Nici nu era de mirare, Iorga atacînd înstrăinarea elitei, lipsa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ungurilor, bulgarilor, a slavilor de răsărit, și istoria Albaniei. Scrierile sale despre istoria ungurilor și bulgarilor au constituit contribuții la Istoria universală a lui Helmolt, volumul 4: Maghiarii, vol. 4, pp. 445-487, Leipzig, 1919. Istoria ungurilor scrisă de Iorga a stîrnit o furtună de proteste furioase 227. Cealaltă contribuție a sa la Istoria universală a lui Helmolt trata istoria bulgarilor: Bulgarii, volumul 4, 363-395, Leipzig, 1919. În cele din urmă, Albanezii: Istoria universală a lui Helmolt, volumul 4, 433-444, Leipzig, 1919
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numărul exagerat de pseudointelectuali sortiți șomajului. Iorga continua să se opună nazismului. Numai nevoile de zi cu zi contează pentru Hitler". Ceea ce vrea Hitler este Lebenreaum. "Sună ca trîmbițele Apocalipsei... care se apropie"103. Venirea lui Hitler la putere a stîrnit o reacție puternică în rîndul minorităților din Europa de sud-est; Iorga era îngrijorat de sași și de șvabi. Jickeli, liderul sașilor din Transilvania, i-a făcut o vizită lui Hitler. Episcopul luteran Glondys a fost atacat de Iorga pentru atitudinea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Brătianu de a ține piept pretențiilor revizioniste ale ungurilor" (citat de profesorul Hillgruber, op. cit., p. 118). Iorga era mai puțin decît entuziast în legătură cu considerarea României drept un Rohstoffszone sau Südostraum: "Noi nu sîntem o piață, ci un popor!"21. Se stîrnise un vîrtej de emoții profasciste, ascensiunea nazismului aducînd în discuție politica externă a României. Plus prezența la Palat a Lupeascăi, care era un fel de bubă plină de puroi. Cum afectau toate acestea una dintre problemele centrale ale României Mari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]