12,817 matches
-
încetează a fi un complex de componente cumpănite interactiv, o pierdere a controlului ce menținea stabilitatea acestor componente lăuntrice și concordanța lor operativă. Mă întâlnesc cu suferința aproapelui. Sinele meu brusc naufragiază, este bulversat, scapă autocontrolului, nu își mai poate stăpâni propriile impulsiuni. Sunt în derivă lăuntrică. Mă încearcă sentimentul unei pierderi, unei rătăciri a propriei conștiințe. Evenimentul întâlnirii cu suferindul îmi proiectează sufletul departe de aria controlului rațional al inserării în cotidian, în ritmul vieții de zi cu zi. Trăiesc
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
e, după opinia autorului, "un roman liric, la modul grec, luând ca model Daphnis și Chloe de Longos, Schematism psihologic, descripție de atmosferă, chiar elemente de o certă facilitate, în scopul petrecerii, erau prevăzute și păreau îngăduite într-o literatură stăpânită de proza lirică a lui Sadoveanu și în care paginile de savoare ale lui Damian Stănoiu sunt admise." Cartea e întîmpinată favorabil de E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, cu ușoare rezerve. "În Cartea nunții, zice E. Lovinescu, nu primează analiza psihologică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tip ideal cavaleresc. Afară de viteji apar doar păstori, necromanți, bătrâni eremiți. Obsedat de ideea miturilor, Asachi a luat în mână cronicile moldovene și a dat materiei ei sens picaresc. În Dragoș totul este fabulos. În Cumania mică, în cetatea Romidava, stăpânește Haroboe, om fioros, nu mai puțin cavaler, cum îl arată coiful. Deși tătar, Haroboe este "cuprins de un simțimânt necunoscut până atunce" la vederea Brandei, mireasa trimisă de Domnul din Misia pentru fiul lui Dragoș. Toate peripețiile în jurul acestei călătorii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care vreme ne spui că trece, Ne-aduci aminte, des, moartea rece, Vino acuma, ia-nvățătură, Schimbă nedreaptă a ta măsură! Știi ticălosul om ce puține Poate să aibă ceasuri de bine. Când iar asupra-i răul se scoală, Când stăpânește război sau boală, Vezi sărăcie, necaz, durere, Când vezi primejdia în putere; Atunci fă anul d-un sfert să fie, Ș-ăl sfert să treacă, să nu mai vie. Iancu Văcărescu a scris și balade, al căror punct de plecare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astă seară răsare-acum și luna Și cobe, câteodată, tot cade cîte-o stea. Dar câmpul și argeaua câmpeanul ostenește Și după-o cină scurtă și somnul a sosit. Tăcere pretutindeni acuma stăpânește Și lătrătorii numai s-aud necontenit. Eliade e un pamfletar excepțional, ignorat sub această latură, nutrit în spiritul lui Voltaire și în manopera libelelor. El e vindicativ ca Dante, vulgar, animalic, salvat de trivialitate prin aripa lirică și literară. Prefața
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
preste ele răschirate. În a sa vânoasă mână greu buzdugan răsucea, A lui coapsă era-ncinsă cu pală urieșească; Iar pe cap el purta coiful, preste care strălucea Doi lei țiind cap de zimbru supt o coroană domnească. Iașul e stăpânit de un geniu imens, poetul are vedenia unor gloate fantomatice și teribile. Urmând pe Asachi, Stamati cultivă miturile naționale, însă cu mijloace superioare, cu un mare simț al fabulosului, cu umor satanic și desen teratologic. Lui Dragoș, vrăjitorul Vronța i-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alecsandri (1821-1890) era moldovean prin tată și mai curîndmuntean prin mamă; dar prin amândoi părinții avea mult sânge grecesc, din al grecilor de aici, bineînțeles. Nuanța sa temperamentală se lămurește deplin prin această împrejurare. El are aristocratismul elinic, infatuarea aceea stăpânită cu amabilitate (era de un orgoliu imens), oroarea de mediul insalubru și vulgar, aptitudinea înnăscută pentru viața în cercurile fine și la curte, darul convorbirii. Junimiștii și-l aminteau venind la ședințele lor. Poetul obsecvios și rece strângea mâna lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vreo dovadă a subiectivității percepției ci o simplă inspecție ideală de-a lungul indi vidului metafizic Zoroastru-Dan-Dionis- 8 . Dealtfel luna este edenul lui Eminescu, și Sărmanul Dionis, Comedia sa divină. Paradisul nu este exteritorial, ci pământul cu miezul lui vital, stăpânit de factorul inconsciu și de colosalul geologic. Omul picat în acest mediu leșină de parfumul cel lunatic, devine strigoi. Aci coniferii uriași au "scorburi" de tămâie, umbra se adună în prunduri, cireșii, formând păduri, aruncă atâta floare încît omul e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
produce o deprimare exagerată. Un om întreg observă nu numai gângăniile, ci și oamenii și nu poate să nu ajungă la încheierea că un individ superior nu are comunicație cu inferiorii. Când a ajuns la această concluzie, omul profund își stăpânește reacțiunile, fie conformîndu-se în aparență mediului, spre a-l modifica pe încetul, fie abstrăgîndu-se și creând în tăcere valorile de care e în stare. În cazul cel mai deprimant el devine un filozof al altitudinii morale, un Luceafăr nepăsător și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și poezia rămâne în genere luminoasă, aproape socială, cu un vădit aspect de "romanță" muzicală în tradiția Chat noir și Quat'z' Arts, dar și a lui Traian Demetrescu și a celorlalți făcători de cântece de lume. Poezia minulesciană e stăpânită de motivele de bază ale romanței. În ea întîlnim "amanți" în căutare de "iubire adevărată", despre a căror dragoste "știe lumea toată". "Amantul" invită pe "amantă" să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erotica fanfaronă, și din totul se rețin unii psalmi, fără misticism adânc, care au totuși, prin rotația lor litanică, o remarcabilă suavitate verbală (amintind puțin umilitățile lui Péguy și ale lui Claudel): Pre Domnul lăudați-L, Câmpiile și munții Căci stăpânește cerul Și leagănul și groapa! Și visurile noastre Și strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amintind puțin umilitățile lui Péguy și ale lui Claudel): Pre Domnul lăudați-L, Câmpiile și munții Căci stăpânește cerul Și leagănul și groapa! Și visurile noastre Și strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Domnul lăudați-L, Câmpiile și munții Căci stăpânește cerul Și leagănul și groapa! Și visurile noastre Și strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
are o oratorie sfătoasă de rigă cu suflet țărănesc, arhaic: - Oaspeți dragi, Mărită Doamnă, fetelor, cinstită curte, Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile scurte, Numărați îmi sunt de-acuma bobii vieții, numărați! Astăzi, mâine, întîlni-voi pe strămoșii împărați! Stăpânind ținutul nostru în credința strămoșească, Rareori îngăduit-am minții mele să greșească. Rareori supușii Țării înălțat-au ruga lor Fără să-mi aplec urechea glasului plânsorilor. Când, în timpul nunții, Făt-Frumos trece pe la curte, împăratul, vesel de băutură, îl întîmpină singur
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sub frunze e prilej de meditație aproape tac-tilă asupra misterului creației: Azi am găsit sub frunzele uscate O galbenă căsuță de culbec, Ușoară, cu lăuntrul alb și sec, Pe care nimeni n-o mai poartă-n spate. Făptura care-a stăpânit în altă vară Spiralele de calcar răsucit, Spre toamnă, singură, s-a oblonit Și-n adăpostul ei s-a strâns, să moară... Un melc cu trupul cenușiu de gelatină Și-a dus o vară-ntreagă prin grădină Viața lui obscură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luna nu mai era luna, Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai. Din acest fel de existență somnambulică ar trebui să iasă o muzică mai viforoasă. Impresia totală este de tenuitate, mistificație și fragment. Explicația? Edgar Poe își stăpânea alcoolul, mușcat în fond de idei, de viziuni dureroase, aci este invers. TRADUCĂTORI Traducătorii profesionali buni ne lipsesc și versiunile din literatura universală pe care le oferă editurile sunt în majoritatea lor îngrozitoare. Tot în literaturile clasice suntem mai norocoși
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nou - "eroic" -, în literatura pe care o creează însuși, vedem iar acel amestec de curente pe care l-am găsit până aici în activitatea sa. 1 "Albina romînească", 1846, 1. 2 Vezi mai departe cum V. Alecsandri nu se poate stăpâni de a nu pune chiar și în gura lui Iorgu de la Sadagura părerile sale proprii în privința necesității unui teatru național. Nu vom vorbi despre operele literare ale lui Asachi, căci acest lucru nu intră în cadrul studiului de față. Ne vom
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fatal în opera unui romancier oricât de obiectiv ar fi el. Și, dacă la un romancier - care poate, prin definiție, să fie mai olimpian, mai conștiință-oglindă -, acea personalitate străbate în operă, este evident că în opera unui satiric, care e stăpânit de sentimente puternice față de lumea ce zugrăvește, acea personalitate se va vădi și mai mult. Pretenția de conștiință-oglindă am văzut că au avut-o toți criticii, și a avut-o și satiricul de altădată V. Alecsandri. Am văzut însă că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și iar l-a sărutat, și i-a zis: - Niță, mamă, te duci frumos și sănătos: să-ți ajute Dumnezeu și Maica Domnului să-mi vii înapoi tot așa! Și cât era de cuminte bătrânica, nu s-a mai putut stăpâni... a biruit-o plânsul. De multe ori a dat el să plece, și ea l-a ținut să-l mai mângâie încă..." etc.1 Ce departe suntem de toate personajele și întîmplările din Momente! Ce lume deosebită aici! Desigur, Caragiale
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ardelene (tot revoluționare) au pătruns și ele mai puternic și mai de timpuriu în Muntenia. Și or mai fi și alte cauze pentru care Muntenia este de la început mai "înaintată" decât Moldova. În epoca următoare, a lui Alecsandri, Moldova e stăpânită de curentul critic, de cel poporan și de cel istoric; 1 Poezia lui Goethe apare însă după 16 ani de la moartea lui Văcărescu. literatura ei e mai obiectivă; Moldova creează proza românească și critica socială. Muntenia, în epoca aceasta, este
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
care se reflectează viața reală așa cum este, iar simțirile și tendințele autorului nu formează fondul lucrării, ci niște accesorii sau apendice pe care noi ușor le putem deosebi sau despărți. În asemenea cazuri, forța de pătrundere și impresionabilitatea artistică îl stăpânesc pe autor fără voia lui și fac ca tablourile și imaginile date de el să crească peste marginile năzuințelor lui personale. Aceasta însă nu contrazice cele zise mai sus și nu înseamnă că arta poate împăca clasele. Dar despre aceasta
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Ieșind de acolo și trecînd fluviul Ales, au supus cu același succes Armenia, Siria, Cilicia, Galatia, Pisidia și toate ținuturile Asiei. Apoi s-au întors către Ionia și Eolia, le-au învins și le-au transformat în provincii ale lor. Stăpînind acolo mai mult timp, au ridicat cetăți și cazărmi, cărora le-au pus numele lor...Vll, 52 Astfel femeile născute în Sciția, ajutate de întîmplare, s-au făcut stăpîne pe conducerea Asiei, pe care au păstrat-o peste 100 de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ales” sau ,,pământ sfînt”. O scrisoare din timpul faraonului Ramses ll(1301-1235) către regele hitiților îi cere acestuia să-i trimită meșteri pricepuți în prelucrarea fierului, pe numiții cabiru și nu ivritu sau pîrlitu, pentru că această populație era singura ce stăpînea la acea vreme tainele prelucrării fierului, descoperire ce a schimbat soarta omenirii. La sfîrșitul secolului Xlll î.e.n. canaaniții după zicerea iudeilor și cabiru după zicerea lor neaoșă mioritică erau cunoscuți că întrebuințau fierul în construcția ca-relor lor de luptă. Ori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
că întrebuințau fierul în construcția ca-relor lor de luptă. Ori istoria ne spune că în regiune, singurii care știau meșteșugul prelucrării fierului, după documentele hitite și egiptene erau cabirii iar ivriții i-au numit canaaniți după teritoriul pe care îl stăpîneau, deci ei erau un singur popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
12,24 împăratul din Tirța (tîrță: mic, fără importanță, tîrșă: obstacol, piedică)...13,1 ...și țara care-ți mai ră-mîne de supus este foarte mare. 13,2 Iată țara care mai rămîne; toate ținuturile filistenilor... ținut canaanit și care este stăpînit de cei cinci domni ai filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat și cel din Ecron”. Vedem aici că filistenii erau organizați în mici structuri statale în frunte cu cîte un conducător, dar conștienți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]