12,131 matches
-
eu și pe Gherasim a Roșcăi pe care nu l-am cunoscut eu. Gherasim a Roșcăi a avut ficior pe Gheorghi Gherasim Roșca, un om numai glume și veselie. El zicea: "când vine o supărare peste tine să nu te superi tare și când vine o bucurie iar să nu te bucuri tare". Gheorghi Gherasim Roșca a avut o fată Savastița și a măritat-o după N. Orac [4] din Baea, care are un ficior pe Vasile Orac [5] dirijor al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și că n-am venit numai să-i ischitesc. Și pare că am mai zis că să nu-i făgăduiți mult și să nu-i puteți da; ci să spuneți că-i dați atâta cât puteți că eu nu mă supăr. Și când mi-am luat rămas bun de plecare am zis: am să mai vin pe aicea și preoteasa Aglaia, mama domnișoarei a zis: "poftim." Și la Sfântul Dumitru, m-am dus cu tata la Boboești și am dat mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe lună. Trebuia să stau 3 ani, dar ce mănânci în acești 3 ani ? Și când am intrat în casă Eugenia m-a cunoscut că-s foarte supărat și m-a întrebat: "Așa-i Ghiorghiță că ești foarte supărat ? Te-a bătut cineva ? Ai căzut în Moldova ? Mie să-mi spui tot, dar tot adevărat ". Și i-am spus tot adevărul. Și ea m-a netezit pe cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lei salar pe lună. Trebuia să stau 3 ani, dar ce mănânci în acești 3 ani ? Și când am intrat în casă Eugenia m-a cunoscut că-s foarte supărat și m-a întrebat: "Așa-i Ghiorghiță că ești foarte supărat ? Te-a bătut cineva ? Ai căzut în Moldova ? Mie să-mi spui tot, dar tot adevărat ". Și i-am spus tot adevărul. Și ea m-a netezit pe cap și mi-a zis: "Să nu plângi ! Mi-a dat tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
înțeleaptă a fost scumpa și draga mea soție, măcar că eram luați numai de-o săptămână. Și așa am și făcut. Și a 3-a zi vine mama mea la noi și zice: "Dragii mei Eugenia și Ghiorghiță să nu fiți supărați de ce-ați pățit, că eu am 100 de prăjini cu acte pe numele meu, și vă dau vouă 50 de prăjini cu acte, după cum a și făcut. Am avut mamă cu suflet de înger. Și s-a mai potolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
protopopul Gh.Zarian cel fără obraz, că venea acolo că li era nepoată. Maricica Popescu era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
doua zi a pelerinajului și speră ca pe 20 august să fie la Santiago. Acum este aici, în salonul hanului ANFAS din Estella, servește un suc și își notează ceva într- un carnețel. îmi spunea azi pe drum că o supără 18 rotula de la un genunchi. Am convingerea că va fi bine si că va reuși. Cine știe, poate ne vom întâlni în catedrala din Santiago. Azi a fost mai ușor pornind de dimineață când căldura este mai blândă. Am trecut
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
belgieni de toate vârstele. Au mers pe camino timp de o săptămână iar acum așteaptă un autobuz care să-i ducă înapoi în Belgia. Pelerinii stau pe trotuar, la marginea străzii, îngrijindu-și picioarele și servind - câte ceva. Nici unul nu este supărat deși văd mulți cu picioarele bandajate. Cumva mândru de picioarele mele încă intacte, ca și de noii bocanci, pornesc mai departe pentru un drum de aprox. 11 km. Căldura devine obositoare dar sunt protejat de pălăria cu boruri largi. Pașii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
O VIAȚĂ DE OM AȘA CUM A FOST EA Prof. gr. I Maria Marin Mi-am permis un titlu cam îndrăzneț pentru ceea ce am de gând să relatez în continuare. Sper să nu se supere pe mine Profesorul Nicolae Iorga, pentru că eu nu am fost nici o personalitate și nici nu posed măcar o picătură din talentul de scriitor al marelui savant. Și totuși, o spun din toată inima, fiecare om este un destin, iar viața
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
acestei clase (nu-i numesc pentru că nu-i pot menționa pe toți și aș face o nedreptate să omit numele cuiva) că știau la fel de bine să învețe, dar și să cânte, să se distreze, având o grijă deosebită să nu supere pe nimeni. Au fost ceea ce se cheamă cu adevărat „mândria școlii” și au lăsat un „testament” de suflet, parafrazând versurile binecunoscute ale primului poet român: Urmașilor mei școlărei / Las vouă moștenire / Creșterea școlii 22 / Și-n veci a ei cinstire
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
sentimentale, ci erau generate și de anumite lipsuri de care eram conștient și care mă preocupau constant. 14. Pregătiri pentru reîntoarcerea la București Odată cu începutul lunii februarie 1989, în condițiile în care trecuseră două săptămâni și șeful misiunii era tot supărat, am decis să-i propun începerea demersurilor pentru încheierea misiunii mele în Peru. Motivul convorbirii era unul așteptat de el și după care tânjea. În primele zile ale lunii, venise la misiune o româncă, rezidentă în orașul Arequipa, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sau v-am nemulțumit. Oricum, vă asigur că plec cu conștiința împăcată că nu am făcut nimic rău, că nu am comis nici o abatere de la normele ministerului sau de la cele ale bunului simț. Dacă, totuși, cineva s-a simțit jignit, supărat de vreun gest al meu, vreau să-l asigur că un astfel de gest nu a fost intenționat, ci a fost, dacă a fost, doar o greșeală pentru care îmi cer scuze. Doresc să vă mulțumesc pentru modul cum m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fată liniștită, cu o podoabă capilară foarte bogată, pe care și-o Împletea În una sau două codițe. Mersul sigur, cu privirea drept Înainte, Îi dădea o ținută aparte, fiind considerată de femeile satului, ca o “mândroșcă”, ceea ce nu mă supăra. M-am Înapoiat deci În București cu o mare achiziție sentimentală. Am dat imediat raportul doamnei Vasiliu, domnișoarei dr. Găzdaru și domnului conf. dr. Adameșteanu și am Închinat un “pahar de Târnave”, vin foarte apreciat și așteptat de toți, după
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
le aduceam pe șantier, plecam la facultate și la ora 1000 când fugeam să văd cum merg lucrările, parte din materiale dispăruseră. Deși erau toți prezenți, nimeni nu știa cum au dispărut cuiele, vopselele, uneori chiar și sculele necesare. Mă supăram, procuram altele și mai Împingeam puțin lucrarea. Când au Început finisările, problemele s-au complicat mai mult. Era lipsă de muncitori. Întreprinderea Îmi oferea materialele necesare iar eu sămi plătesc mâna de lucru. Acceptam și această situație și negociam prețul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mai fiu consultat, Medicina Legală a apărut sub denumirea de Tratat complet de medicină legală veterinară, un volum de 1239 pag., la un preț de 1.400.000 lei!!! La primirea a 12 exemplare, ca drept de autor m-am supărat foarte tare, În primul rând pentru titlul Tratat complet ... care făcea parte din megalomania responsabilului de carte, care se repercuta Însă și asupra noastră. Un tratat ori este complet, ori nu este tratat. Și cum noi nu avem documentarea pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
glorie este una artificială, o fac pentru bani, și apoi, ăsta-i singurul mod de a-i determina pe politicieni să te ia în seamă. De când scriu editoriale am ajuns la concluzia că pe un politician cel mai mult îl supără atunci când este ironizat, mai ușor acceptă înjurăturile, un pamflet îl atinge în moalele orgoliului. Dacă s-ar anunța la radio că au dispărut ultimii zece cititori de literatură română, striviți de raftul unei biblioteci, unde erau retrași, crezi că ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ardelenii tot caută nordul, ca să stabilească unde e Clujul, pe când moldovenii se dau bine pe lângă bucătărie...! Într-o cronică sportivă, făcând referire la nu știu ce meci de fotbal și la nu știu ce fotbalist moldovean ratangiu, Fănuș Neagu făcea o remarcă vesel/ ironică/ supărată spunând: Cine a mai văzut poet oltean și fotbalist moldovean...". Crezi că există vreo urmă de adevăr în ceea ce spunea Fănuș Neagu? Se poate vorbi de vreo urmă de segregare? Crezi că e vreo relație între locul nașterii și evoluția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar limba română în care scriu a fost și limba în care a scris Eminescu. Eminescu, de fapt, a fost un motiv serios de-a rămâne aici, la Botoșani, unde dragostea sufocantă față de acesta l-am fi putut umili și supăra rău în mormânt pe marele poet. Monopolizat de comuniști, după ce a fost ținut pe margine și dat cu picătura ideologică, Eminescu risca să fie preluat și transformat în capital de către urmașii comuniștilor care fac glorie la Botoșani. Nu aici s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
omului concret. Nu pot spune nici cum arată generic cititorul poeziei mele. Pot, aș putea spune cum arată unul sau altul dintre cititorii mei, care sunt prietenii mei, dar mi-e frică să nu uit pe vreunul și să-l supăr și să nu mă mai citească. Cât de majore sunt culturile/ literaturile minore din Europa mare? Cât ai suferi tu, ca european, dacă ar dispărea culturi precum cea slovacă, bulgară, slovenă sau muntenegreană din Europa? Cât suferă europenii că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am spus: "Domnule Secretar, dați-mi copiii. Eu nu pot să merg la oraș fără copii, că mă bagă la închisoare!". Între timp a apărut și Prințul. Era îmbrăcat ca toți oamenii, dar i se spunea Prințul. Știam că e supărat pe mine, fiindcă îi defăimasem castelul în fața copiilor. M-a chemat în biroul lui ca să vorbim între patru ochi. El mi-a dat o rochie nouă și mi-a spus să o îmbrac. Biroul lui era pe o apă. Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Universului, topirea banchizelor polare ori altă nasulie, c-atunci o să ne refugiem, cu toată Banda lui Stoiciu, la poalele Ocolașului Mare. Ai tu o soluție pentru scoaterea patriei din rahat? Dă-o la corp 6 în subsolul paginii. Nu mă supăr, căci, deși nu m-a influențat, curios tot mă va fi stârnit. Crezi în longevitatea securistului de pensie lungă? Cine crezi că a făcut mai mult rău României, securitatea sau activiștii? Da, cred în longevitatea sexcuristului de pensii... numeroase, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când pe tușă, când în teren, printre cartonașe galbene și roșii, ba cu o mână în ghips, ba cu un picior luxat, ba cu o partidă pierdută, ba cu un turneu câștigat, dar cu buna intenție de a nu-l supăra pe Dumnezeu). Un om nu poate trăi fără prieteni dar nu poate trăi nici fără dușmani. N-am inventat eu această "zisă", de altfel. Prietenii și dușmanii sunt jaloanele care ne ajută să trecem prin viață. Cât datorezi prietenilor, cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Eu spuneam undeva că vom lua Premiul Nobel în momentul în care se va decide că acordarea lui e inutilă și ultimul care îl va mai lua, va fi un român aflat în trecere prin Stockholm...! Sper că nu te superi pe mine dacă îți spun că Premiul Nobel mi-e absolut indiferent. N-ar fi rău să-l luăm, desigur, n-ar fi rău să îl ia un mare scriitor român contemporan, dar eu, unul, nu văd absolut nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
păsări. Vecina s-a răzbunat pe mama și i-a dat foc casei, lăsând-o asupra iernii fără un acoperiș deasupra capului. Casa fiind acoperită cu stuf, a ars fără milă. Mama s-a speriat tare de tot, s-a supărat și s-a Îmbolnăvit În scurt timp. Asta s-a Întâmplat pe 13 spre 14 septembrie 1942. Spre Ziua Crucii. Din mila lui Dumnezeu a fost ajutată de Biserica din sat și din satul vecin, Cișmea. Cu ajutorul primit a acoperit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu mă Îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd În jurul meu. Mă iertați că am spus și astea, poate pentru binele nostru al tuturor. Să nu-L supărăm pe Bunul Dumnezeu, ca să nu plece de la noi și să nu vină mânia Lui peste noi. Deci, ATENȚIE! Și cugetând, iată, ne anunță să prezentăm pașaportul, ne verifică, ne mai dau un bilețel și ieșim pe un culoar lung de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]