12,390 matches
-
a fi prima relatare despre construcția Regelui Solomon a Templului din Ierusalim, aparițiile inițiale ale scrierii datează undeva între secolele I si al V-lea d.Hr., la peste o mie de ani după moartea lui Solomon și de la terminarea templului. Autorul real sau autorii textului rămân necunoscuți. Textul a fost scris inițial în limba greacă și conține numeroase teme teologice și magice de la creștinism și iudaism la mitologia greacă și astrologie ceea ce duce la ideea că autorul ar fi un
Testamentul lui Solomon () [Corola-website/Science/319150_a_320479]
-
de auto-ajutor împotriva activităților demonice. Când un demon numit Ornias hărțuiește un tânăr băiat (care se bucura de favorurile lui Solomon) furându-i jumătatea sa de plată și îi ia toată vitalitatea sa printr-un deget, Solomon se roagă în templu și primește de la Arhanghelul Mihail un inel cu sigiliul lui Dumnezeu (în formă de pentagramă cu numele lui Dumnezeu înscris în interior), care îi va permite să comande demonii (numit și Sigiliul lui Solomon). După ce Ornias este sub controlul regelui
Testamentul lui Solomon () [Corola-website/Science/319150_a_320479]
-
sub controlul regelui, acesta îi poruncește să inelul și similar să imprime pe el prințul demonilor, numit Beelzeboul/Beelzebul. Beelzebul ajunge astfel sub comanda lui Solomon, care are acum o întreaga rasă de demoni care să-l ajute să construiască templul. Beelzebul îi dezvăluie că el a fost cu mult timp în urmă cel mai mare înger din Rai. Apariția Arhanghelului Mihail este primul exemplu de temă iudeo-creștină din conținutul textului. Testament lui Solomon, alături de temele sale iudeo-creștine, conține și elemente
Testamentul lui Solomon () [Corola-website/Science/319150_a_320479]
-
se trăgea din Simion Bâlbăitul Sacerdotul (Simon Psellus Hacohen), din familia sacerdotală (de "coheni") a lui Ioiariv și din Marele preot Ionaton - probabil regele hașmoneu Alexandru Ianai (Alexandru Jannæus, 103-76 e.v.) - și a apucat să servească ca preot în Templul din Ierusalim. El a fost căsătorit cu o rudă de ascendență asemănătoare cu care a avut 9 copii, printre care și pe Matityahu ben Simion (Matias Ephlias), tatăl lui Iosephus (în „testamentul” său Iosephus și-a numit bunicul „Patriarhul familiei
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
sfetnic în anturajul imperial. Ca recunoștință, sau ca lingușire, Iosef Ben Matityahu Hacohen și-a preluat numele ocrotitorului: Titus Iosephus Flavius. Sub protecția flavienilor Iosephus și-a scris operele cunoscute, principalele scrieri istorice necreștine despre cel de al II-lea Templu din Ierusalim și despre asediul și cucerirea Masadei din 74. În anul 70, Iosephus participase ca negociator din partea lui Titus la tratativele cu evreii asediați pentru predarea Ierusalimului și a asistat la căderea orașului, pe care o va descrie ulterior
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
cu binecuvântarea prea o Sf. sale Episcop. Iosif Bobulescu iar ân Anul 188[7] Apri[lie] ... [sau] terminat [și s]fințit cu b[inecuv]ânta[rea prea] o Sf. sale Episcop. Râmnicu Noul Severin Ghenadie Enăceanu. La ridicarea acestui Sf. Templu au contribuit ... atât din acest sat Șirineasa cum și din alte Comune Străine prin Stăruitori și Titori care au Sacrificat mai multă osteneală să numără aceștea și anume: Nicolae Poenariu actual Primar al Comunei Șirineasa, Barbu Marin Bolborici, Păun Ion
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
al Comunei Șirineasa, Barbu Marin Bolborici, Păun Ion Donțu, Pătru Achimescu, Ion Bucurescu, Ion Iliescu, Mărin I Radu, Ion Ion Moisescu, Nicolae Bucur, Nae Mihail Arindașiu Moși Șirineasa, Dumitru Oprescu Perceptor Comunei Șirinesi care ... au ajutat la ridicarea acestui Sf. Templu atât prin Bani cât și prin Stăruința lor, fiind Arhitect ...: Istrătoiu Costandin, Popa Dinca, Mărin Sandu, Tâmplar Mărin Predescu, Pictor I. P. Leulanu, sau ânpodobit și ânfrumusețat după cum să vede spre pomenire ân Veci. Dumnedzeu să le primească Prinoasele. Anul 1887
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
În mitologia egipteană, (sau Anqet, și în limba greacă, Anukis) inițial a fost personificarea și zeița râului Nil, în zone precum Elephantine, la începutul călătoriei Nilului prin Egipt și în regiunile din apropierea Nubiei. Templul ei a fost ridicat pe Insula Seheil, construită de faraon al dinastiei al XIII-lea, Sobekhotep III. Și faraonul Amenhotep al II-lea a dedicat zeiței o capelă. compunea o triadă cu zeul Khnum și cu zeița Satis. Se crede
Anuket () [Corola-website/Science/319246_a_320575]
-
care învață să tragă cu arcul. Apoi învață secretele marinăriei de la vikingi, să arunce cu toporul la ruși, să arunce sulița din goana calului la mongoli, după care se antrenează cu călugării șaolin. În cele din urmă ajunge într-un templu budist, unde își revede mama, îmbătrânită, care îi înmânează sabia fermecată. Copilul de odinioară este acum un tânăr în floarea vârstei, un adevărat samurai. Între timp, Aku pusese stăpânire pe împărăție, înrobind poporul. Un bătrân trudește din greu într-o
Începutul (Samurai Jack) () [Corola-website/Science/319252_a_320581]
-
numele de familie Heimann a devenit Heyman sau Heimàn, cu accentul pe ultima silabă. În asocierea lui cu numele familiei Heyman amintite în Biblie și ai cărei membri se numărau printre muzicanții care sunau din "chimvale, lăute și harpe" ,în Templul din Ierusalim (Cronici II,5,12) compozitorul de mai târziu va vedea o predestinare. După câteva luni petrecute în tabăra de imigranți de la Shaar Haaliya de lângă Haifa, familia s-a mutat în zona Sharonului, la Magdiel, apoi la Tel Aviv
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
medic și astronom Florentin Paolo Toscanelli, trimise unui preot portughez în 1474. Scrisoarea care s-a păstrat vorbește de un drum spre Indii și spre insula Cipangu (Japonia). “Insula aceasta este bogată în aur, în perle și în pietre prețioase; templele și palatele sunt acoperite cu aur masiv”. Indicațiile lui Toscanelli, care reduceau cu o treime circumferința pământului, întăriră credința lui Columb că, plutind spre vest, “ar descoperi Cipangu și alte insule necunoscute”. În 1483, Columb îi ceru regelui Ioan al
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
lor. Spre a sfârși, trebuiră să dea asalt marei biserici; se bătură până sub porțile sfintei clădiri și patriarhul trebui să intervină el însuși spre a despărți pe luptători. Natural, în capitala credincioasă izbucni un mare scandal și profanarea unui templu așa de venerabil făcu și mai puțin popular guvernul care o poruncise. Dar pe deasupra, fusese un scandal inutil: până la urmă, regenta și ministrul ei trebuiră să se hotărească a amnestia pe rebeli și a da astfel tuturor o dovadă evidentă
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
în stil bizantin, precum și din artele de origine orientală, realizând fie imagini de vis precum lucrarea "Domnițe bizantine", fie reprezentări expresioniste ca portretul "Domniței Ruxandra". Cele două domnițe sunt înfățișate hieratic, părând a coborî dintr-un basm în fața treptelor unui templu. Treptele sunt executate cu o trăsătură de penel, diferențele dintre ele făcând-o pasta albă și intensitatea loviturii de pensulă. Lucrarea are în schimb unele deficiențe precum lipsa de perspectivă a imaginii dată în principal de lipsa de volum a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
moștenitor al lui Ludovic al VII-lea, hotărăște construirea unui turn-donjon. În 1395, Guy VI Trémoille, supranumit „"le Vaillant"”, lansează construcția actualului castel, ale cărui planuri au fost concepute de arhitectul regal al actualului Muzeu Luvru și Vincennes, Raymond du Temple. Achiziționat în 1602 de către Maximilien de Béthune, marele Sully, primul duce cu acest nume, transformă castelul după întrebuințările sale, edificând în același timp și parcul. Pe aici au trecut, în 1429 și 1430, Ioana d'Arc, în stăruința de a
Castelul Sully-sur-Loire () [Corola-website/Science/315582_a_316911]
-
VI-lea, odată cu introducerea budismului. Culmea popularității a atins-o în secolul al XVII-lea, când era considerată un foarte rafinat mod de petrecere a timpului liber. La început arderea lemnului parfumat era folosită ca ofrandă pentru statuile budiste în temple, dar mai târziu nobilii o foloseau pentru parfumarea odăilor și a hainelor. Competiții de apreciere a fumului de lemne parfumate au fost populare mai întâi în rândul lor, iar mai apoi și în rândul oamenilor de rând. La început regulile
Kōdō () [Corola-website/Science/315634_a_316963]
-
ulterior președinte al Germaniei. Devine pasionat de muzică încă din copilărie. Ambii săi bunici au fost muzicieni, iar tatăl, preot luteran, de asemenea l-a inițiat în această artă. În perioada 1885 - 1893, studiază orga cu Eugène Munch, organist al Templului Protestant, care îi inspiră lui Schweitzer admirația pentru compozitorul german Richard Wagner. În 1893, cântă la orgă în fața marelui organist francez Charles-Marie Widor (pentru care muzica lui Bach are ceva mistic și etern) la catedrala Saint-Sulpice din Paris. Widor, impresionat
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Rădăuți, localizat pe strada 1 Mai nr. 2, în centrul orașului. El a fost construit în anul 1883, unele surse indicând eronat anul 1879 ca an al construcției. Templul evreiesc din Rădăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având . Primii evrei au sosit în târgul Rădăuți la sfârșitul secolului al XVIII-lea venind din Galiția, dar și din localități ca Siret, Storojineț
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
înțelege importanța comunității evreiești din Rădăuți, trebuie spus că din cei 11.162 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 30.9% din populație (3.452 locuitori). În anul 1888 comunitatea evreiască număra 523 de familii, care dispuneau de un templu, opt case de rugăciune (sinagogi) și șase școli oficiale. În anul 1910 locuiau în oraș 5.940 de evrei, 5.256 de germani și 4.456 de români. După primul război mondial, germanii au emigrat în Germania și Austria, același
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
Rădăuți, o delegație de evrei i-a solicitat sprijinul. Aveau nevoie de un teren pentru a construi o mare sinagogă. Împăratul și-a dat acordul punând la dispoziția comunității evreiești o parcelă de teren în centrul orașului, lângă parc. Construcția templului a trenat mai mulți ani ca urmare a neînțelegerilor dintre evreii ortodocși și cei moderniști cu privire la proiectul acestuia. Dacă ortodocșii doreau ca templul să fie construit în stilul tradițional al sinagogilor, moderniștii voiau un templu asemănător cu cel din Cernăuți
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
dat acordul punând la dispoziția comunității evreiești o parcelă de teren în centrul orașului, lângă parc. Construcția templului a trenat mai mulți ani ca urmare a neînțelegerilor dintre evreii ortodocși și cei moderniști cu privire la proiectul acestuia. Dacă ortodocșii doreau ca templul să fie construit în stilul tradițional al sinagogilor, moderniștii voiau un templu asemănător cu cel din Cernăuți, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul Templului din Cernăuți
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
centrul orașului, lângă parc. Construcția templului a trenat mai mulți ani ca urmare a neînțelegerilor dintre evreii ortodocși și cei moderniști cu privire la proiectul acestuia. Dacă ortodocșii doreau ca templul să fie construit în stilul tradițional al sinagogilor, moderniștii voiau un templu asemănător cu cel din Cernăuți, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul Templului din Cernăuți dar cu două turnuri gemene în loc de cupolă. Femeilor le-a fost rezervată
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
moderniști cu privire la proiectul acestuia. Dacă ortodocșii doreau ca templul să fie construit în stilul tradițional al sinagogilor, moderniștii voiau un templu asemănător cu cel din Cernăuți, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul Templului din Cernăuți dar cu două turnuri gemene în loc de cupolă. Femeilor le-a fost rezervată aripa de vest. Inaugurarea templului a avut loc la 18 august 1883, de ziua de naștere a împăratului Franz Joseph
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
doreau ca templul să fie construit în stilul tradițional al sinagogilor, moderniștii voiau un templu asemănător cu cel din Cernăuți, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul Templului din Cernăuți dar cu două turnuri gemene în loc de cupolă. Femeilor le-a fost rezervată aripa de vest. Inaugurarea templului a avut loc la 18 august 1883, de ziua de naștere a împăratului Franz Joseph I, prima slujbă fiind celebrată de către
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
Cernăuți, cu o cupolă rotundă deasupra. În final s-a ajuns la un compromis, iar templul a fost construit în stilul Templului din Cernăuți dar cu două turnuri gemene în loc de cupolă. Femeilor le-a fost rezervată aripa de vest. Inaugurarea templului a avut loc la 18 august 1883, de ziua de naștere a împăratului Franz Joseph I, prima slujbă fiind celebrată de către noul șef-rabin al orașului, Yitzhak Kunstadt. a fost construit în stil maur, fiind o clădire masivă cu două turnuri
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
construit în stil maur, fiind o clădire masivă cu două turnuri înalte acoperite cu cupole care conferă clădirii aspectul unei catedrale ortodoxe. Intrarea principală se face pe sub una dintre cele trei arcade care se sprijină pe patru coloane masive. Ferestrele templului sunt circulare, terminate în arcade. Interiorul templului prezintă decorațiuni realizate într-un amestec de stiluri: Renaștere, baroc, maur. Orașul Rădăuți a avut rabini-șefi care conduceau activitatea religioasă a comunității. Această funcție a fost îndeplinită de către Hirsch Shapiro (1861-1881), Yitzhak Rabin
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]