12,312 matches
-
cimitirul tinereții mele, cum Îl numeam cu năduf, simțeam, pe măsură ce mă apropiam de București, că nu mai privesc lumea pe gaura cheii. La Paris-Beauvais am respirat adânc, iar semizeul care devenisem privea complice În jur scuturându-se de frustrările și tristețile naționale și personale. Hotelul era În Nordul orașului, la Porte de Clignancourt. Pe site-ul lor găsisem că e la câțiva pași de Moulin Rouge, Sacré Coeur și Marché aux Puces. La hotel, am Încăput Într-un lift minuscul doar
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
episodul de la Constanța, cu ,,măi animalule!” Chiar mi-a spus destule, dar fără permisiunea de difuzare pe care o respect și acum. Ar trebui să stărui mult mai mult asupra omului, câte ceva din relațiile cu colaboratorii, familistul, bărbatul fără copii, tristețile unui om singur în pofida gălăgiei din jurul său și mai ales principala sa trăsătură de om politic preocupat de liniște socială când dușmănia era cuvânt de ordine. N-a vrut, n-a știut sau n-a putut să realizeze unificarea cu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
este, de pildă, plăcerea pentru o culoare sau un miros, bucuria în fața unei idei sau a unui tablou, încuviințarea involuntară pe care o poate provoca vederea unei bune acțiuni, satisfacția de a fi procedat personal în mod destoinic. Bucuria și tristețea, speranța și teama, mînia și dragostea pot apărea ca sentimente individuale. Asemenea sentimente individuale pot intra în niște asocieri din care pot să apară sentimente totale. Sentimentul total presupune trăiri de diferite feluri, ce se află într-o corelație reciprocă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în timpul ultimei convorbiri cu maestrul lor. Situația era de așa natură că moartea lui era apropiată, dar ei își desfășurau totuși activitatea obișnuită de gîndire împreună cu el. Era, spune Platon (Fedon, p. 59 A), " o dispoziție uimitoare", un amestec de tristețe și bucurie. Faptul că plînsul și rîsul alternau dovedește că în cazul acestui amestec predomina cînd un element, cînd celălalt, și că nu s-a ajuns la ceva total, la un nou sentiment. Existau, în acest caz, cuclaritate, două cauze
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în momente izolate, deosebit de concentrate, pe cînd sentimentele individuale, în alte clipe, se schimbă între ele sau se află în luptă. Mîhnirea, de exemplu, nu este atunci sentimentul dominant; el se înstăpînește numai în niște condiții favorabile, pe cînd altminteri tristețea cauzată de pierdere și bucuria pentru valoarea celui pierdut se înlocuiesc între ele. Caracterul unui om eul real nu apare, în general, nedivizat, în fiecare stare particulară. Numai în momentele culminante ale vieții sîntem realmente noi înșine, adică sîntem stăpîniți
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Nu toate sentimentele individuale pot intra ca factori într-un sentiment total, sub o formă sau alta. În eventualitatea unui asemenea caz, viața psihică umană ar avea un caracter mai puțin haotic și dizarmonic decît are. Atît bucuria cît și tristețea, mînia și admirația, speranța și teama, fidelitatea și îndoiala nu obișnuiesc să intre ca factori într-o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în ciuda mobilității și a receptivității, mai este prezentă fermitatea de care nu se poate lipsi nici un sentiment total. Melancolia privește înapoi, ea trăiește în amintire. Nostalgia privește înainte, trăind în speranță și în năzuință. Există în ambele un element de tristețe, în primul caz, fiindcă o valoare a dispărut din viață, în al doilea, fiindcă depărtarea de țel e atît de mare. Se strecoară însă în amîndouă o bucurie, fiindcă trăim și respirăm în ceva de valoare, indiferent dacă aparține trecutului
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humor își are una din limite în tragic. Humoristul nu se apleacă asupra rănii precum eroul tragic. Leziunile sale nu sînt mortale și nu obișnuiesc să reprime zîmbetul. Eroul tragic poate dovedi măreție în însăși dispariția sa, dar durerea și tristețea exclud posibilitatea surîsului. Humoristul știe că viața are în aceeași măsură tragediile și comediile sale. Experiența sa de viață, fie datorată propriului destin, fie trăirii unor destine străine, poate fi bogată și cuprinzătoare. Iar strădania sa pleacă, conștient și inconștient
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
posibilitatea imboldului și sentimentului religios, după ce s-a renunțat la valabilitatea științifică obiectivă a reprezentării religioase. Metoda istorico-psihologică o înlocuiește aici pe cea speculativă și metafizică; iar această metodă trebuie folosită și în ce privește humorul. Sentimentele individuale de bucurie sau de tristețe, de sublim ori de ridicol, de tragic sau de comic pot fi posibile fără facilitarea complicației specifice prin care, din ansamblul acestor sentimente, se dezvoltă un sentiment total cum este humorul. În orice caz, după cum amvăzut (* 10), acesta a fost
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
iar cînd sînt descoperite, se prezintă ca niște date ce trebuie înăbușite. Cultul religios a fost, milenii de-a rîndul, o bază importantă de sentimente totale. Prin el, indivizii izolați sînt transpuși în stări sufletești schimbătoare, de teamă și speranță, tristețe și bucurie, de durere și măreție, determinate punct cu punct de imagini intuitive și tradiție. "Vinerea mare era o zi de amărăciune, dar dimineața de Paști era frumoasă" acest motto se potrivește la fel de bine multor forme de cult oriental și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e cunoscut aproape la toate popoarele europene; la unele dintre ele, cum e și cazul dacoromânilor, a existat și instituția bocitoarelor profesioniste: ele au contribuit la cizelarea artistică a unor texte poetice funerare de mare profunzime și sensibilitate umană. Pe lângă tristețea despărțirii, aceste cântece funebre constituiau un adevărat ghid pentru sufletul „dalbului de pribeag“ în lunga și anevoioasa călătorie în lumea de dincolo, exprimând, totodată, și o rugă adresată mortului de a nu mai reveni printre cei vii. În aria noastră
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
diferite ierburi, se alăpta pe prag etc. (cf. A, Gorovei, Credinți). Plânsul copilului era considerat „un fel de morb“, care se numea plânsori (plânsoare) și era personificat în textele descântecelor „(cf. S. PI. Marian, Nașterea). RÂSUL : Dacă lacrimile sunt semnul tristeții și al jalei, râsul reprezintă expresia bucuriei, o metaforă a vieții. În ample cercetări consacrate funcției rituale și magice a râsului în folclor și în mitologie, se arată că trecerea în lumea morții a eroilor din basm sau a neofiților
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
basme, zâmbetul eroinei face să crească florile. În Evul Mediu este cunoscut așa-zisul risus paschalis : în zilele de Paști era permis să se spună de pe amvon glume pentru a stârni râsul mirenilor, considerat o renaștere veselă după zile de tristețe și de post. Râsul se asociază, de asemenea, Soarelui, chipului luminos al astrului zilei. Veselia și voia bună, caracteristice sărbătorilor de iarnă (risus natalis) sau celor echinocțiale, aveau, printre altele, și scopul de a stimula cursa soarelui în perioadele de
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
lente ale simfoniilor lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet, sonoritățile cresc, devin dramatice. Când ajung la un punct culminant, răsună parcă însăși ,,Eroica”. Dar, în scurt timp, totul se potolește și repriza readuce atmosfera poetică, visătoare, de la început, umbrită din când în când de ecoul răbufnirilor dramatice
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a căror înfăptuire se duce o luptă eroică, cu multe peripeții”. ,,La sfârșitul primei părți, continuă muzicologul sus amintit, încep să se audă sunetele prevestitoare ale victoriei. Și, în clipa când pare că nu mai există margini pentru dezolare și tristețe, renaște iarăși motivul energic al primei teme, afirmând voința de a lupta”. În coda, ultima secțiune a mișcării, apare în registrul grav un motiv persistent, coborâtor. Pe el suflătorii suprapun accentele tragice despre care vorbește muzicologul citat. Partea II-a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
este unul negativ. Lumea aruncă gunoaie peste tot. Produsele alimentare se vând în pungi de polietilenă care se descompun după 500 de ani. Mai are rost să ne întrebăm de ce numărul animalelor scade, iar numărul bolilor incurabile crește ? Realizăm cu tristețe că viața noastră se înrăutățește pe zi ce trece. Într-un mediu alterat ne sufocăm progresiv. Organizația Meteorologică mondială trage un semnal de alarmă în ultimul său raport cu privire la efectele poluării asupra sănătății oamenilor. Se estimează că numărul de decese
Coronița prieteniei by Prof. Cârlugea Maria, Şcoala Generală Nr. 2 Lupeni () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93020]
-
Björk..., visele din copilărie sunt centura de siguranță a maturității. Inițierea în fericire e cursa cu obstacole pe care fiecare participant la terapia pe creier deschis o parcurge cum se pricepe mai bine. Momentele de tăcere, de tandrețe și de tristețe se topesc în timpul concentrat al împlinirii. Björk cântă. Ședința de psihoterapie continuă mult după ce spectacolul s-a terminat. Aici, în România, unde prea puțini nefericiți se întâlnesc ca să se asculte. De frică, de rușine, de... Voi ce vroiați să fiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
finalul acestei călătorii - care nu s-a încheiat pentru nici unul dintre noi - stă luciditatea pură, cu care poți privi sincer și detașat ceea ce se întâmplă în jur. Problema e că, atunci când te apropii de această luciditate, se instalează o mare tristețe și o mare singurătate. Pentru că am realizat cât de puțini sunt cei care caută echilibrul, luciditatea și lumina. Înainte de 1989, statul tăia lumina și cartierele rămâneau cufundate în beznă; acum, bezna s-a mutat în interiorul ființei. Uneori, statul e cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Capitală Culturală Europeană, noi vrem să facem lucrurile la același nivel. Și până acum am reușit. Care sunt piedicile ce apar? De ce se lovesc artiștii și curatorii din arta contemporană? Chiar ieri a fost o discuție, și a fost o tristețe pentru mine... Nu mă refer la public, publicul este foarte interesat să vadă arta timpului în care trăiește. La vernisaje se întâmplă discuții de foarte mare calitate cu artiștii care sunt mereu prezenți aici. Însă există o mentalitate căreia nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
obișnuite să fie criticate, să aibă șocuri conceptuale. Or, artiștii nu trebuie să aibă menajamente. Sunt artiștii acestui timp, este un timp grav, un timp greu, de derivă, de confuzii. Niște lucruri trebuie să fie explicate. Chiar există o mare tristețe în rândul artiștilor acum, deoarece politica a devenit așa de gravă și periculoasă. Sunt țări în care jurnaliștii sunt împușcați pe stradă. Asta a dezechilibrat lucrurile. Arta politică se face așa de greu. Mi-amintesc de timpurile de pionierat de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
după preferințe și experiențe personale) zilelor lor. Se numește Emo și este un stil de viață. A plecat din muzică, un stil care se apropie de un punk mai emotiv, cu versuri care vorbesc de multe ori despre moarte, pierderi, tristețe. Dacă nu îți place, sunt ok și melodii mai triste de la Avril Lavigne. Însă un ghid Cum-să-fii-un-emo nu ar vorbi doar despre muzică, ci ar avea și poze. Fotografii care arată cam care ar fi gradul corect de ciufulire a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
în afara unora efemere, de natură intelectuală. Studenții sunt mai puțin captivați de dificultățile pe care le-au îndurat românii în tranziția la o economie de piață decât de poveștile despre opresiunea suferită sub Ceaușescu așa cum românii înșiși ar spune cu tristețe. Examinarea proceselor politice venale și banale (și adesea corupte) dintr-o democrație nouă este neinteresantă, fiindcă nu există protagoniștii prometeici cu care studenții să se identifice sau pe care să îi ocărească. Rusia trăiește vremuri interesante sub Putin. Din fericire
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de echilibru, Întoarceri și piruete de bază, sărituri mici și mari; - gimnastica aerobică: pași specifice și elemente acrobatice. Grupa specială de pregătire din aria actorului, euritmia a) Studii de mersuri scenice: mersuri axate pe stări psihice: frică, mânie, revoltă, melancolie, tristețe, fericire, mersuri cu teme: oboseală, la pândă se ascunde urmărit. b) studii de pantomimă pe teme cu și fără obiecte imaginare: teme cu subiect scurt: deschiderea unei uși, se Împiedică, cade, se ridică, se scutură, În condiții atmosferice diferite: ploaie
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
avea să o realizeze același Henric VIII-lea care sacrifică 2 regine, 12 duci și conți, 164 gentilomi, 2 cardinali arhiepiscopi, 18 episcopi, 550 stareți, preoți, călugări și doctori în teologie. „Iată cum se reforma biserica blândului Iisus”, constată cu tristețe Paulescu. Din nefericire și ca o culme a ipocriziei se și emiteau ipoteze teoretice care să justifice aceste crime. Jean Calvin de pildă scrie un tratat special pentru a justifica pedeapsa cu moartea, iar Phillipp Melanchton, locțiitorul lui Luther, afirma
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Hristos, nu a fost ocolită de urmările acestor patimi care s-au manifestat din plin chiar în sânul ei, conducând în final la fărâmițarea ei. Este un adevăr pe care Paulescu îl relevă cu toată convingerea și amărăciunea. Constată cu tristețe, de asemenea, că una din barierele (tot de natură instinctuală) pe care societatea omenească nu a putut-o depăși și care a lovit în egală măsură în biserica lui Hristos, a fost instinctul național sau naționalismul. Sub forma orgoliului național
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]