11,705 matches
-
sprijinul Rusiei în războiul cu Regatul Unit. În schimb, Rusia avea permisiunea să ocupe Moldova și Muntenia. În cazul în care sultanul s-ar fi opus ocupării acestor teritorii, Franța și Rusia urmau să îi atace pe otomani, iar posesiunile turcilor din Europa urmau să fie împărțite între cei doi aliați. Acest aranjament era o amenințare nu doar la adresa Imperiului Otoman, ci și la adresa Regatului Unit, Austriei și Prusiei, care erau aproape lipsite de capacitatea de reacție împotriva unei alianțe atât
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
amenințare nu doar la adresa Imperiului Otoman, ci și la adresa Regatului Unit, Austriei și Prusiei, care erau aproape lipsite de capacitatea de reacție împotriva unei alianțe atât de puternice. Austriecii erau poate cei mai afectați de un posibil atac franco-rus împotriva turcilor, care ar fi dus la distrugerea Imperiului Otoman și de aceea au încercat să prevină o asemenea amenințare cu ajutorul manevrelor diplomatice. În cazul eșecului măsurilor diplomatice, Klemens Wenzel von Metternich a hotărât să sprijine împărțirea Imperiului Otoman, o soluție care
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
război, rușii au câștigat relativ rapid un important avantaj asupra otomanilor. Cu toate acestea, rușii au devenit rapid conștienți că nu pot continua războiul prin care urmăreau distrugerea Imperiului Otoman, deoarece Austria amenința să se implice în lupte de partea turcilor, iar Regatul Unit începea să aibă o atitudine tot mai ostilă continuării conflictului. În acest moment, regele Franței, Carol al X-lea, a propus o împărțire a Imperiului Otoman între Austria, Rusia și alte părți interesate, dar această schemă a
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
toate aceste motive, Rusia nu a reușit nici să obțină Imperiul Otoman, nici să-și înfrângă în mod hotărâtor inamicul. În schimb, rușii au ales calea transformării treptate a Imperiului Otoman într-o semicolonie. În 1829, rușii au semnat cu turcii Tratatul de la Adrianopol. Prin acest tratat, Imperiul Rus primea o serie de avantaje: noi teritorii cu ieșire la Marea Neagră, dreptul de liber tranzit al vaselor comerciale ruse prin Dardanele și noi privilegii comerciale în Imperiul Otoman. Războiul de Independență al
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
politicii timp de un deceniu, până la izbucnirea Revoluțiilor de la 1848. Rusia ar fi putut profita de faptul că Austria și Franța erau bulversate de valul revoluționar european și să atace Imperiul Otoman, dar a ales să nu îi atace pe turci. În schimb, țarul Nicole a hotărât să-și trimită trupele să înăbușe revoluția din Austria, presupunând că bunăvoința dovedită față de Casa de Habsburg o va face pe aceasta să fie recunoscătoare și să nu se mai opună ocupării de către Rusia
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
în 1904, reușind să-și rezolve toate diferendurile cu vechiul său rival continental. În 1907, Regatul Unit a reușit să obțină reconcilierea cu Imperiul Rus, semnând Antanta anglo-rusă în 1907. În 1908, Comitetul Unității și Progresului (cunoscuți și ca Junii Turci) a condus o revoltă împotriva domniei absolutiste a sultanului Abdul Hamid al II-lea. Partidul reformator al Junilor Turci l-au detronat pe sultan în 1909, înlocuindu-l cu Mehmed al V-lea. În anii care au urmat au fost
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
răspândiseră deja pe întregul continent european și pentru a-și duce traiul munceau ca și confecționeri de căldări, muzicanți sau ca ostași. În Slovacia și vestul Ungariei și al Croației se emiseseră ordine împotriva romilor care erau considerați spioni ai turcilor. Prima lege împotriva țiganilor a fost promulgată în Moravia în 1538 și trei ani mai târziu împăratul Ferdinand I a poruncit ca toți țiganii din regatele sale să fie expulzați după un incident produs la Praga. În 1548, o lege
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
a fost votat și, la scurt timp după aceea, prințul Bibescu a dezrobit țiganii care le aparțineau boierilor. În 1848, revolutia din Țara Românească a obținut abolirea totală a robiei, însă aceasta a fost reinstaurată în curând, după ce rușii și turcii au pătruns în Țările Române. În urma unor ample revolte, robia țiganilor a fost abolită definitiv la 22 decembrie 1855 în Moldova și la 20 februarie 1856 Țara Românească. Poraimos este genocidul nazist împotriva romilor în timpul celui de-al Doilea Război
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
în Principatul episcopal Liège. În 1098, el a fost trimis înapoi la Constantinopol împreună cu Hugue de Vermandois în timpul asediului asupra Antiohiei, pentru a solicita ajutoare din partea împăratului bizantin Alexios I Comnen. Pe parcurs, Balduin a dispărut în timpul unui raid al turcilor selgiucizi în Anatolia și se presupune că ar fi căzut ucis. Balduin a fost căsătorit din 1084 cu Ida de Leuven (fiică a contelui Henric al II-lea de Leuven și soră cu Godefroy I de Leuven), având următorii copii
Balduin al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324539_a_325868]
-
grupuri. În ce îl privește, Robert a pornit în marș alături de Ștefan al II-lea de Blois, Bohemund de Tarent, Robert Curthose și ghizii bizantini, mărșăluind la distanță de o zi în fața grosului cruciaților. Această avangardă a fost înconjurată de către turcii selgiucizi ai sultanului Kilij Arslan I, urmarea fiind bătălia de la Dorylaeum din 30 iunie 1097. A doua zi, armata a doua cruciată, condusă de Raymond de Saint-Gilles, Godefroy de Bouillon și Hugue "cel Mare" de Vermandois, a ajuns la timp
Robert al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324546_a_325875]
-
Asediul Niceei a avut loc între 14 mai și 19 iunie 1097, în timpul Primei cruciade. Niceea, oraș situat pe malul răsăritean al lacului cu același nume, fusese capturată de la Imperiul Bizantin de către turcii selgiucizi în anul 1081, constituind capitala Sultanatului selgiucid de Rum. În 1096, participanții la Cruciada săracilor, reprezentând faza inițială a Primei cruciade, au prădat împrejurimile orașului, înainte de a fi înfrânți categoric de către turci. Ca urmare, sultanul selgiucid Kilij Arslan I
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
nume, fusese capturată de la Imperiul Bizantin de către turcii selgiucizi în anul 1081, constituind capitala Sultanatului selgiucid de Rum. În 1096, participanții la Cruciada săracilor, reprezentând faza inițială a Primei cruciade, au prădat împrejurimile orașului, înainte de a fi înfrânți categoric de către turci. Ca urmare, sultanul selgiucid Kilij Arslan I a considerat că cel de al doilea val al cruciaților nu ar fi reprezentat vreo amenințare. El și-a lăsat familia și tezaurul în Niceea și a pornit spre răsărit, pentru a lupta
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
ale zidurilor, caer erau apărate de 200 de turnuri. Bohemund și-a așezat tabăra în partea nordică a orașului, Godefroy în cea răsăriteană, iar Raymond de Saint-Gilles și episcopul Adhemar de Monteil în sud. În data de 16 mai, apărătorii turci ai garnizoanei au coborât de pe ziduri pentru a-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre el. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să se
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
de Saint-Gilles și episcopul Adhemar de Monteil în sud. În data de 16 mai, apărătorii turci ai garnizoanei au coborât de pe ziduri pentru a-i ataca pe cruciați, însă au fost respinși cu pierderea a 200 dintre el. În continuare, turcii au trimis mesaje sultanului Kilij Arslan (aflat sub zidurile orașului Melitene), implorându-l să se întoarcă la Niceea; de îndată ce sultanul a realizat puterea cruciaților, s-a întors în grabă. Avangarda trupelor turcești a fost surprinsă și zdrobită de către trupele cruciate
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
îi însoțească pe cruciați, însă trupele sale au pornit în spatele acestora și și-au stabilit tabăra la Pelecanum. De acolo, basileul a trimis bărci pentru a-i sprijini pe cruciați să blochete lacul Ascanius, care până atunci era utilizat de turcii pentru a aproviziona Niceea. Bărcile au sosit pe 17 iunie, sub comanda generalului Manuel Boutoumites. De asemenea, împăratul l-a trimis și pe generalul Tatikios, în fruntea a 2.000 de infanteriști. Alexios i-a dat instrucțiuni lui Boutoumites de
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
său, Tatikios a fost instruit să se alăture cruciaților și să atace direct zidurile Niceei, odată cu Boutoumites, astfel încât să lase impresia că bizantinii au fost cei care au capturat orașul. Operațiunea a reușit întocmai, astfel că la 19 iunie apărătorii turci s-au predat generalului Boutoumites. Când cruciații au descoperit manevra lui Alexios, au reacționat vehement, dat fiind că ei sperau să poată jefui Niceea, fiind în căutare de bani și provizii. Cu toate acestea, Boutoumites a fost numit "dux" de
Asediul Niceeii () [Corola-website/Science/324559_a_325888]
-
celor două vai Trotusului și Oituzului, căile de comunicație ce se bifurcau din această regiune au favorizat atât incursiunile prădalnice ale cetelor tătărești cât și pătrunderea altor oști dușmane în această zonă. Se știe că în timp ce tătari năvăleau din răsărit, turci invadau din sud, iar ungurii și mai tarziu austriecii răzbeau din apus pe văile Trotusului și Oituzului. Trebuia deci că acest colț de țară să fie aparat cu îndârjire, să devină un cuib de viteji din care șoimi încercați să
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
cu sănătate și la mulți ani”. Alți umblă cu ursul sau capră. Cea mai prețuita datina era crila. Înainte de anul nou tinerii care joacă la hora formează un grup deo 20-30 înși care se deghizează cum sunt rolurile: soldat, ofițer, turc, țigan, fata. Umblatul cu crila se prelungește până a doua zi la prânz, adică în anul următor, stabilindu-se în acest fel legătură între anul vechi și anul nou. Dârzenia și vigoarea cu care a răzbit prin grelele încercări, chibzuința
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
a botezat-o sub numele Valeria. A avut cu ea doi băieți: Alexandru(1811-1872) și Boleslav(1812-1886). Dintre cei trei fii, 'Tadeu', a intrat foarte tânăr în gardă imperiala rusească, si s-a afirmat cu multă distincție în războiul împotriva turcilor în 1828. A fost colonel și comandant de regiment la vârsta de 30 de ani, dar, a căzut în mizantropie după pierderea logodnicei sale, a renunțat la tot, s-a retras la țară și a murit într-o izolare completă
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
(1413 - 29 mai 1453) se referă la perioada cuprinsă între sfârșitul interregnului otoman și sfârșitul Imperiului Bizantin, marcată de cucerirea de către turci a Constatntinopolului pe 29 mai 1453. Această perioadă a fost urmată ce cea a creșterii Imperiului Otoman (29 mai 1453 - 11/12 septembrie 1683), o perioadă pe care unii istorici o numesc Pax Ottomana, una a unei relative stabilități sociale
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
perioadă a fost urmată ce cea a creșterii Imperiului Otoman (29 mai 1453 - 11/12 septembrie 1683), o perioadă pe care unii istorici o numesc Pax Ottomana, una a unei relative stabilități sociale și economice în toate provinciile cucerite de turci. După ce Mahomed Celebi a ieșit victorios în 1413 în războiul civil cu frații săi, el s-a încoronat la Edirne (Adrianople) cu numele de Mahomed I. El și-a asumat sarcina restaurării fostei glorii a imperiului. Imperiul Otoman suferise foarte
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
singur stat, iar Bosnia și Moldova erau complet independente. Ungaria continua să aibă mari ambiții în Balcani, iar Republica Veneția deținea numeroase posesiuni pe țarmul Adriaticii. Până la moartea lui Baiazid I, controlul otoman asupra Balcanilor părea o certitudine, dar stăpânirea turcilor în regiune era pusă la îndoială în 1413. Mahomed s-a bazat în principal pe diplomație și mai puțin pe forța militară pentru rezolvarea problemelor momentului. Deși el a condus raiduri militare în regiunile învecinate, prin intermediul cărora Albania a trecut
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Martin al V-lea a încurajat și alte statele creștine să trimită trupe în Balcani, dar doar Austria a mobilizat în acest scop un corp de oaste. Războaiele din regiune au continuat cu atacul otomanilor împotriva Țării Românești, asupra cărei turcii își pierduseră înfluența în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân și a interregnului. Valahia devenise între timp vasal al Regatului Ungariei. Odată ce armata otomană a invadat Valahia, sârbii au început să atace Bulgaria și, concomitent, emiratul anatolian Karamanid a atacat din
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
au îndreptat spre Bulgaria, unde sârbii și otomanii se înfruntau deja. Sârbii au fost înfrânți și s-au retras în grabă. Ungurii s-au retras în Valahia când și-au dat seama că nu au puterea să în lovească pe turci pe la spate. Murad a fortificat granițele cu Serbia și Ungaria, dar a renunțat să mai ocupe Valahia. În schimb, el și-a trimis forțele în Anatolia, unde i-a înfrânt pe karamanizi în 1428. În 1430, o mare forță otomană
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
să mai ocupe Valahia. În schimb, el și-a trimis forțele în Anatolia, unde i-a înfrânt pe karamanizi în 1428. În 1430, o mare forță otomană a atacat prin surprindere Salonicul. Venețienii au semnat un tratat de pace cu turcii în 1432. Otomanii căpătau controlul asupra Salonicul și a teritoriului înconjurător. Războiul dintre sârbi și unguri, pe de-o parte, și otomani, pe de alta, a lâncezit până în 1441. Atunci, sârbilor și ungurilor li s-au alăturat Sfântul Imperiu Roman
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]