11,855 matches
-
de producție și trei centre de cercetare și dezvoltare în Timișoara, Sibiu, Carei, Arad și Iași. Deține o fabrică de anvelope la Timișoara, fabricile de componente industriale "Contitech Timișoara", "PHX Romania" și "Phoenix Unio" la Carei, în județul Satu Mare, și uzina de componente auto "Continental Automotive Products" la Sibiu. Produce la Timișoara tubulaturi pentru sistemele de aer condiționat auto și curele de transmisie, iar la Carei, furtunuri de răcire. Până la sfârșitul anului 2009 Concernul Continental a investit peste 370 de milioane
Continental AG () [Corola-website/Science/309014_a_310343]
-
utilaje Augsburg. Rădăcinile concern-ului MÂN ajung până în anul 1758. Atunci s-a înființat turnătoria „St. Antony” în Oberhausen, care marca nașterea industriei de fier din landul Renania de Nord-Westfalia al Germaniei. În perioada celui de-al doilea război mondial, uzinele MÂN din Nürnberg au fost intens bombardate, pentru că acolo se fabricau 40 % din tancurile de luptă „Panther“. În această perioadă, la MÂN se produceau și tractoarele „MÂN Ackerdiesel“. În scurt timp după terminarea războiului, la MÂN se producea unul din
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
este recunoscută pentru sistemele medicale pentru diagnoză și terapie, tehnologiile de iluminat, aparate de bărbierit și alte electronice. Sediul central canadian este localizat în Markham, Ontario. De mai mulți ani, Philips a fabricat produse de iluminat în două fabrici canadiene. Uzina din London, Ontario a fost deschisă în 1971. Acesta a produs lămpi A19 (inclusiv becurile "Royale" cu o durată de viață mai mare), lămpi PAR38 și lămpi T19 (inițial o formă de lampă Westinghouse). Philips a închis fabrica din luna
Philips () [Corola-website/Science/309054_a_310383]
-
a fost deschisă în 1971. Acesta a produs lămpi A19 (inclusiv becurile "Royale" cu o durată de viață mai mare), lămpi PAR38 și lămpi T19 (inițial o formă de lampă Westinghouse). Philips a închis fabrica din luna mai din 2003. Uzina Trois-Rivières, Quebec a fost o facilitate Westinghouse prin care Philips a continuat să activeze după ce a cumpărat divizia de lămpi Westinghouse în 1983. Philips a închis fabrica câțiva ani mai târziu, la sfârșitul anilor 1980. Philips Mexicana SA de CV
Philips () [Corola-website/Science/309054_a_310383]
-
de aparate radio din Japonia. În perioada celui de-al doilea război mondial, întreaga forță industrială a Japoniei a trebuit să contribuie la efortul de război. Matsushita a fabricat diferite produse pentru armată și a asamblat avioane de luptă în uzinele sale. La scurtă vreme după terminarea războiului, în 1945, a fost înființat Institutul PHP (Pace, Fericire, Prosperitate). În Japonia postbelică, companiei i-au fost impuse restricții severe de către aliați, măsură care a afectat de fapt toate întreprinderile japoneze. Matsushita s-
Konosuke Matsushita () [Corola-website/Science/309090_a_310419]
-
va deveni o expoziție educațională. Restaurarea navei "Calypso" a făcut parte din seria manifestărilor cuprinse în anul centenarului nașterii lui Cousteau pe data de 10 iunie 2010. 1942: Jaques-Yves Cousteau împreună cu Émile Gagnan, un inginer canadian specialist în detentoare la uzina L'Air Liquide din Paris, concep un detentor inspirat dintr-un regulator construit pentru alimentarea cu gaz de iluminat a motoarelor de automobile, care un an mai târziu este adoptat pentru utilizare sub apă. 1943: detentorul Cousteau-Gagnan eșuează primele teste
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
În școala a fost un elev silitor, uneori premiant, si, spre dezamăgirea părinților și a profesorilor, a refuzat carieră de inginer și a dat admitere la Academia de Artă Dramatică. În 1940, datorită faptului că tatăl său rămăsese să administreze uzinele electrice din Dobrogea, iar banii familiei erau tot mai puțini, Ion Lucian a început să dea meditații la matematici și să realizeze desene colegilor, apoi a făcut figurație la Teatrul Național. Elevii nu aveau voie la acea vreme să frecventeze
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]
-
este un complex industrial din orașul Năvodari (județul Constanța), format în principal dintr-o rafinărie și o uzină petrochimică, folosind tehnologiile companiilor UOP, Mitsui, Snam Progetti, Heat Research etc. Capacitatea sa maximă de prelucrare a țițeiului este de 4,8 milioane de tone/an. În anul 1975, a fost înființat Combinatul Petrochimic Midia Năvodari pe o platformă de
Petromidia () [Corola-website/Science/309229_a_310558]
-
arată în inventarul amintit, biserica satului și parcul din jur. Mai dispune de un conac, trei mori, din Cioplești, Văleni și Moreni, dependințele și instalații aferente activităților agricole, grajduri, cotețe, un atelier de reparații, o instalație de irigații și o uzină electrică. A fost promovat apoi în funcția de mareșal al Curții Regale, funcție ce va fi transferată generalului Constantin Sănătescu, în mai 1944, în vederea pregătirii evenimentelor din 23 august 1944. Această ascensiune se datora și faptului că, la începutul anilor
Ioan Mocsony-Stârcea () [Corola-website/Science/310527_a_311856]
-
oară la Salonul auto de la Geneva în 1997. Acesta a fost primul model Daewoo care a purtat noua grilă compusă din trei părți, în formă siglei companiei. În afara țării de origine, a fost produs în Polonia, începând din 1997, la uzina FSO din Varșovia ("Fabryka Samohodów Osobowych"). A fost asamblat inițial din piese demontate importate din Coreea de Sud, iar din anul 2000 până în 2008 la scară completă. În anul 2004 au fost redenumite în "FSO Lânos". Între 1998 și 2000 a fost
Daewoo Lanos () [Corola-website/Science/310603_a_311932]
-
mai mare obiectiv economic este Fabrica de contactoare "EATON" Electro Producție SRL care are aprox. 1800 de angajați. Comuna oferă locuitorilor săi și potențialilor investitori o infrastructură bine pusă la punct: drumuri asfaltate sau pietruite, apă curentă(există o modernă uzină de apă), canalizare (inclusiv stație de epurare),telefonie digitală,internet de mare viteză,televiziune prin cablu(fibră optică),rețea de gaz metan,iluminat public nocturn(inclusiv între sate în zone nelocuite),serviciu de Pompieri și SMURD, Serviciu de evidență a
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
Primul automobil fabricat pe teritoriul României de azi a fost Marta, în Austro-Ungaria, la Arad, în anul 1909, la uzinele Magyar Automobil Reszveny Tarsasag Arad. S-au produs peste 150 de automobile pe an. În desen și performanță erau similare celor din Germania, cu transmisie prin lanț și cu o putere în jur de 30 CP. Primul automobil românesc modern
Industria auto din România () [Corola-website/Science/310618_a_311947]
-
Reszveny Tarsasag Arad. S-au produs peste 150 de automobile pe an. În desen și performanță erau similare celor din Germania, cu transmisie prin lanț și cu o putere în jur de 30 CP. Primul automobil românesc modern, fabricat la uzinele Malaxa din Reșița (unde se fabricau drezine feroviare din 1928) fusese desenat de inginerul Petre Carp și era prevăzut cu un motor radial cu trei cilindri, răcit cu aer, care la 30 CP atingea 120 km/ora, cu șase pasageri
Industria auto din România () [Corola-website/Science/310618_a_311947]
-
exportat 80.032 autoturisme și a produs 201.663. Pentru anul 2013 este preconizată o creștere a producției, până la 765.000 de autovehicule, în mare parte datorită investițiilor Ford la Craiova și a utilizării integrale a capacității de producție a uzinei Dacia. De asemenea vânzările de mașini pe plan local vor crește la 535.000 de unități. În industria auto din România activează circa 110.000 de persoane, dintre care 13.076 de angajați pe platforma Automobile Dacia, circa 4.000
Industria auto din România () [Corola-website/Science/310618_a_311947]
-
prelucrare a petrolului în județ. Pe 1 aprilie 1969 cele două unități de pe platforma industrială, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, "Grupul Industrial de Petrochimie Borzești", având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare. În perioada 1977-1980 se inaugurează a treia
RAFO Onești () [Corola-website/Science/310684_a_312013]
-
petrolului în județ. Pe 1 aprilie 1969 cele două unități de pe platforma industrială, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, "Grupul Industrial de Petrochimie Borzești", având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare. În perioada 1977-1980 se inaugurează a treia magistrală din
RAFO Onești () [Corola-website/Science/310684_a_312013]
-
1 aprilie 1969 cele două unități de pe platforma industrială, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, "Grupul Industrial de Petrochimie Borzești", având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare. În perioada 1977-1980 se inaugurează a treia magistrală din țară pentru transportul țițeiului
RAFO Onești () [Corola-website/Science/310684_a_312013]
-
industriale sau civile. Utilizările militare includ vederea nocturnă, supravegherea pe timp de noapte, localizre și urmărire. Omul la temperatura normală a corpului radiază pe lungimea de unda de 10 micrometri. Utilizările civile includ analiza eficientiei termale, monitorizarea mediului înconjurător, inspectarea uzinelor industriale, detectarea temperaturii la distanță, comunicațiile fără fir pe distanțe scurte, spectrografie și meteorologie. Radiația infraroșie este un tip de radiație electromagnetică că și undele radio, radiația ultavioleta, razele X sau microundele. Lumină infraroșie aparține spectrului electromagnetic, fiind invizibilă ochiului
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
a fost un tanc mediu fabricat în Uniunea Sovietică din 1940 până în 1958. Prima dată a fost produs la uzina KhPZ din Harkov, R. S. S. Ucraineană. A fost principalul tanc de luptă al Armatei Roșii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A rămas în istorie ca fiind al doilea tanc ca producție din istorie, după succesorul său din seria
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
se baza pe schițele inginerului american Walter Christie. În 1937, Armata Roșie l-a numit pe inginerul Mihail Koșkin la conducerea unei echipe care trebuia să vină cu planuri noi pentru succesorul tancului BT. Tancul urma să fie produs la uzinele "Kharkiv Komintern Locomotive Plant" (KhPZ) din Harkov, Ucraina. Primul prototip, denumit A-20, avea un blindaj gros de 20 mm, era echipat cu un tun anticar de calibrul 45 mm și un motor V-2 diesel. Prototipul era gândit să
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
performanța foarte slabă a tancurilor sovietice în timpul războiului cu Finlanda au risipit orice discuții legate de performanța tancului și costul de producție. În septembrie 1940, T-34 a înlocuit complet producția de tancuri T-26, BT și T-28 la uzina KhPZ. Koșkin a murit din cauza unei pneumonii în aceeași lună. Alexander Morozov, proiectantul transmisiei T-34, a fost succesorul său la conducerea proiectului. T-34 avea o suspensie Christie după modelul tancurilor BT, un motor diesel puternic, un blindaj superior
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
85 mm. Modelul a fost numit T-34/85 în consecință. T-34 a pus unele probleme industriei sovietice. Era cel mai greu tanc mediu produs până atunci în Uniunea Sovietică și piesele necesare construcției tancului proveneau de la mai multe uzine: motorul diesel V-2 era fabricat la Harkov, fabricile Kirovsky (denumite anterior Putilov) produceau tunul inițial L-11, iar fabrica Dinamo din Moscova asigura echipamentul electric. Toate piesele erau asamblate inițial la Harkov. La începutul anului 1941, producția a început
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
11 nu s-a dovedit a fi o alegere inspirată. Rapoartele de pe câmpul de luptă nu erau încurajatoare. Fabrica din Gorky a venit cu o soluție: a fost proiectat tunul F-34, având același calibru. Deși nu a fost aprobat oficial, uzinele KhPZ și cele din Gorky au montat tunul oricum. Aprobarea a venit mult mai târziu, după ce noul tun a fost lăudat de tanchiștii ruși. Producția a avut de suferit inițial și din cauza presiunilor politice. Competiția dintre proiectele T-34 și
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
folosite. Tunul principal F-34 a fost simplificat: de la 861 de componente cât avea inițial, a ajuns la 614 componente. Până la sfârșitul anului 1942, timpul necesar producției a fost înjumătățit, deși muncitorii experimentați fuseseră trimiși pe front. Forța de muncă din uzine era alcătuită astfel: 50% femei, 15% băieți și 15% bătrâni și invalizi. Numai 20% dintre cei mai experimentați muncitori fuseseră păstrați în uzine. Calitatea construcției a avut de suferit, însă nu și eficacitatea. Până la sfârșitul anului 1945, peste 57.000
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
timpul necesar producției a fost înjumătățit, deși muncitorii experimentați fuseseră trimiși pe front. Forța de muncă din uzine era alcătuită astfel: 50% femei, 15% băieți și 15% bătrâni și invalizi. Numai 20% dintre cei mai experimentați muncitori fuseseră păstrați în uzine. Calitatea construcției a avut de suferit, însă nu și eficacitatea. Până la sfârșitul anului 1945, peste 57.000 de tancuri T-34 fuseseră construite: 34.780 de tancuri T-34/76 și 22.559 de tancuri T-34/85. În 1946
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]