109,982 matches
-
harta unde a fost făcută fotografia trimisă de prietenul său Șobolanul, si prietena să căutând informații legate de rașele de oii din acea regiune. Se cazează într-un hotel ales de prietena să, numit Hotel Delfinul, unde află că tatăl proprietarului hotelului este însuși Maestrul Oilor, iar hotelul a fost o clădire care a găzduit Clubul Crescătorilor de oi din Hokkaido. De la Maestrul Oilor aflăm adevărul despre oaia fantastică - în anul 1935, în timp ce Maestrul era într-o deplasare pe teren decide
În căutarea oii fantastice () [Corola-website/Science/330495_a_331824]
-
la școala primară. Adolescent fiind, pe străzile din Medellín, Pablo și-a început „cariera” de criminal furând pietre funerare și șlefuindu-le pentru a le revinde contrabandiștilor. Fratele său, Roberto Escobar, neagă acest lucru, susținând că pietrele funerare erau de la proprietarii de cimitire a căror clienți nu mai plăteau pentru îngrijirea mormintelor și că au avut o rudă care a avea o afacere cu monumente. El și-a făcut studiile o scurtă perioadă la "Universidad Autónoma Latinoamericana" din Medellín. a fost
Pablo Escobar () [Corola-website/Science/331089_a_332418]
-
Cairo are un stil foarte diferit, spre deosebire de celelalte zone ale Africii, din perioada mamelucilor . Casele mamelucilor în general au vedere la stradă sau la curte interioara. În organizarea lor aparte, ele sunt puternic influențate de perioada construcției și de averea proprietarului. De obicei, parterul este ocupat de bucătării, cămări și locuri de recepție. Aceasta este cea mai intimă parte a casei. Primul etaj este ocupat de dormitoare, sufragerii. Această parte a casei combina două aspecte importante ale vieții de zi cu
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
pătrată sau dreptunghiulară. De multe ori, în mijlocul duraqa’a, se afla o fântână arteziană cu rol estetic, care asigură împrospătarea aerului și creșterea umidității. Iwan-urile sunt camere pentru relaxare, unde este posibil să fi fost primitoare pentru evenimentele organizate de proprietarul casei. Iwanul de obicei este situat la parter, dar, de asemenea poate fi găsit și la etaj. Camera qa’a are de asemenea un vestibul, un closet, un khurustan, niște ferestre. Mandara este o specializare a camerei qa’a. De
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
au extind până în nord. Prezența continuă a armatei străine a fost resimțită de către o mare parte a populației locale. Duncan al II-lea și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în străinătate. În lunile din timpul domniei sale, proprietarii de terenuri și prelații s-au răsculat împotriva normanzilor. Armata străină nu s-a descurcat foarte bine în seria de revolte însă Duncan a fost capabil să mențină tronul prin negociere cu rebelii. El a fost de acord cu termenii
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
1553 și 1558 - 1572) și Ministru de Finanțe din 1572. A fost fondatorul dinastiei Cecil, care a produs mulți politicieni, inclusiv doi Primi miniștrii. Cecil s-a născut la Bourne, în Lincolnshire în 1521, a fost fiul lui Richard Cecil, proprietar la Burghley House ( în Stamford, Lincolnshire) și a soției sale Jane Heckinton. Arborele său genealogic, elaborat de el însuși cu ajutorul istoricului William Camden, asocia ascendența sa în Țara Galilor, mai precis în Walterstone, la frontiera cu Herefordshire și Monmouthshire, ajungând la
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
Concluzia de soluționare a fracțiunii bagler în 1208 a dus la pacea pentru nouă ani în timpul domniei lui Inge, cu prețul ca Inge și birkebeinerii să recunoască guvernarea bagler peste Viken (zona Oslofjord). Tatăl lui Inge, Bård, a fost un proprietar de pământuri proeminent din regiunile Trøndelag și un descendent al Tostig Godwinson. El a fost susținătorul regelui Sverre al Norvegiei care a adus fracțiunea Birkebeiner la putere în secolul al XII-lea, după anii de război împotriva împăratului Magnus Erlingsson
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
cameră în flăcări. Însărcinat de Dexter cu crimă, 47 scăpa din hotel și evită poliția. În timp ce scăpa cu trenul, 47 îl contactează pe Birdie, care îi spune să se ducă la un club de striptease și să-l asasineze pe proprietar, Dom Osmond. Osmond lucrează că informator pentru Blake Dexter, iar Birdie crede că acesta știe unde se află Victoria. 47 îl omoară pe Osmond, dar află printr-un mesaj de pe telefonul lui Osmond că Birdie este urmărit de Wade, un
Hitman: Absolution () [Corola-website/Science/331197_a_332526]
-
cerința Uplay Passport va fi înlăturată din "Assassin's Creed IV" și toate jocurile viitoare. Uplay Passport venea odată cu toate copiile noi de jocuri și era necesară pentru a accesa conținutul multiplayer, dar și mini-jocul Edward's Fleet. Înainte de înlăturare, proprietarii de copii folosite puteau descărca Uplay Passport pentru o anumită taxă. Pe 8 octombrie 2013, Ubisoft a anunțat că un Season Pass va fi disponibil pentru achiziționare după lansarea jocului pentru PlayStation 3, PlayStation 4, Xbox 360, Xbox One și
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
de Lund, care se afla în strânsă legătură cu familia lui Abel. Erlandsen și-a afirmat drepturile sale de multe ori, intrând în conflict cu regele. Regele Christopher a insistat ca biserica să plătească impozite la fel ca orice alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
Suedii corupte în februarie 1771. La acel moment, regatul său era al doilea ca întindere pe continent, după Rusia - nu vorbim doar de teritoriul Suediei de azi, ci și de Finlanda și un teritoriu în Germania (nordul Pomeraniei). În Finlanda, proprietarii de pământuri și negustorii erau de origine suedeză, iar în Pomerania populația era vorbitoare de germană și tindea să se identifice cu germanii din sud. În plus, populația regatului lui Gustav era dispersată pe un teritoriu foarte vast, ocupând de
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
de Lund, care se afla în strânsă legătură cu familia lui Abel. Erlandsen și-a afirmat drepturile sale de multe ori, intrând în conflict cu regele. Regele Christopher a insistat ca biserica să plătească impozite la fel ca orice alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Baccarat, fructierele din porțelan cu monogramă și alte obiecte de artă decorativă sunt menite să creioneze un cadru ambiental specific unei familii boierești care, de multe ori, avea oaspeți de seamă, dar și să pună în evidență rafinamentul deosebit al proprietarilor. Sigiliul cu monogramă, servieta de diplomat (cu cifru), cutia pentru pălării (cu monogramă), o lampă de birou, trusa de birou, o călimară și o scrumieră care i-au aparținut, însemnele lojei masonice al cărui membru a fost, fotografii ale urmașilor
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
care funcționează Muzeul Ceasului din 1971 este un monument de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura și decorația originală, în stil romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se și azi, încadrate într-o splendidă feronerie a ușilor de la intrare. Expoziția de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp și de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparnițe, ceasuri de
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
cultură din județul Prahova - casa a fost construită în jurul anului 1785 de meșteri pricepuți pentru un negustor localnic. Urmând moda timpului, structura sa îmbină elemente de arhitectură românească cu unele de influență orientală. De pe la 1801- 1802, când Marița, fata primului proprietar, o primește ca dotă la căsătoria cu Ivan Hagi Prodan, membru al elitei negustorilor ploieșteni, clădirii îi va fi asociat numele acestei familii. La începutul secolului al XX-lea, urmașii Mariței și ai lui Hagi Prodan vând imobilul Primăriei orașului
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
timp: sofaua cu perne înflorate, măsuțele intarsiate cu sidef, vase de ars mirodenii, narghilele și ciubucele, lădițele de zestre sculptate, scaunele în stil florentin, mobilierul cu intarsia de sidef sunt tot atâtea dovezi ale bunului gust cât și ale bunăstării proprietarilor de odinioară; printre comorile de aici trebuie menționata “Icoana de hagiu”, adusa de negustorul Hagi Prodan de la Ierusalim, datată 1819. Vizitarea acestui lăcaș de cultură poate constitui o lecție de istorie, dar și o întoarcere în veacurile de mult apuse
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
pierderea locului de muncă și, specific persoanelor cu probleme de sănătate mintală, escrocheriile. Unele persoane ajung în stradă pentru că au fost date afară din casă de către propria familie, pe când altele pentru că au avut o casă care a fost retrocedată fostului proprietar, în urma legii caselor naționalizate. Eșecul personal și neadaptarea la condițiile sociale existente fac parte cauzele endogene ale fenomenului și țin de anumite patologii comportamentale. Este vorba, în primul rând, de adolescenții care pleacă de acasă pentru că nu vor să se
Om al străzii () [Corola-website/Science/331397_a_332726]
-
analizei, în timp ce scena violentă din final are „nerv și concentrare”. Tematica transferului de clasă descinde, potrivit lui Șerban Cioculescu, din "Ciocoii vechi și noi", romanul zamfirescian denunțând procesul istoric de ascensiune socială a arendașului arivist în paralel cu decăderea clasei marilor proprietari rurali. Criticul George Călinescu îl considera prea scurt, acțiunea devenind astfel fugitivă și concentrată aproape exclusiv pe caricaturizarea personajului principal, descris cu ură, dar totuși plin de viață. Cu toate acestea, existența unor scene subtile sau viguroase precum cele care
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
da seama „cum se poate îmbogăți cineva din agricultură”. Sașa îl sfătuiește să preia personal administrarea moșiei, să cumpere mașini care să grăbească lucrările agricole și să se poarte bine cu țăranii pentru a dispune de forță de muncă. Spre deosebire de proprietarii de moșii de origine boierească, Tănase Scatiu este un fost arendaș îmbogățit prin jefuirea fără milă a foștilor proprietari și prin împrumutarea de bani cu camătă. Dornic să aibă mai mult pământ, el încearcă să-și extindă moșia ocupând abuziv
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
mașini care să grăbească lucrările agricole și să se poarte bine cu țăranii pentru a dispune de forță de muncă. Spre deosebire de proprietarii de moșii de origine boierească, Tănase Scatiu este un fost arendaș îmbogățit prin jefuirea fără milă a foștilor proprietari și prin împrumutarea de bani cu camătă. Dornic să aibă mai mult pământ, el încearcă să-și extindă moșia ocupând abuziv ogoarele învecinate ale țăranilor, pe baza unor măsurători măsluite. Nu numai țăranii suferă de pe urma lui, ci și boierul Dinu
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
după o viață de lipsuri, sărac și aproape uitat. Nimeni nu știe unde și câte dintre picturile sale vor mai fi. "Gazeta țăranilor", care apărea în Mușătești, județul Argeș, în numărul din 17 iunie 1901, sub semnătura lui Al. Valescu, proprietarul ziarului, publica un articol intitulat " Pictorul Marinescu", în care remarca ecoul favorabil declanșat în presa vremii de expoziția de pictură deschisă de I.Marinescu - Vâlsan în rotonda Ateneului român. Mânat de dorul de a se perfecționa, a plecat la Munchen
Ion Marinescu-Vâlsan () [Corola-website/Science/334160_a_335489]
-
și Corpului XIV Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului I Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. a fost fiul viitorului general-maior prusac Hermann Morgen (1810-1884) și a soțiiei acestuia Sophie Dorothea, născut Mallison (1820-1891), fiica proprietarului unei exploatări de cupru Georg Mallisob. Morgen a urmat școlile cadeți din Wahlstedt și Berlin. Pe 14 aprilie 1877 a fost repartizat la "Regimentul 44 „Graf Dönhoff”" (Prusia Orientală) fiind trecut în corpul ofițerilor la 13 noiembrie 1877. La 20
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
nivel mondial, vinificând în țări precum Chină, India, Georgia, Franța, Bulgaria și România. Marc a început să lucreze alături de Dr Karl-Heinz Hauptmann (co-fondator al companiei ECM în Cehia și fost director al Merrill Lynch London) și Contele Stephan von Neipperg (proprietarul câtorva podgorii în Bordeaux, incluzând La Mondotte, Chateau Peyreau, Chateau Canon la Gaffeliere și Cloș de l’Oratoire) la sfârșitul anului 1999. Marc a fost contactat de omul de afaceri Karl Hauptmann pentru noua să investiție în podgoriile din Besă
Alira () [Corola-website/Science/334264_a_335593]
-
afirmă: „Bătrânul mi-era drag. Nu-mi făcuse niciodată vreun rău. Niciodată nu mă jignise”. El neagă, de asemenea, presupunerea că l-a ucis din lăcomie: „Nu râvneam la banii lui”. Este sugerat faptul că bătrânul este o figură paternă, proprietarul locuinței sau că naratorul lucrează ca servitor pentru bătrân și că, probabil, „ochiul său de vultur” reprezintă un fel de secret voalat sau o putere. Ambiguitatea și lipsa de detalii despre cele două personaje principale se află în contrast puternic
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
afirmând că este sănătos, dar suferă de o boală (nervozitate) care-i cauzează o „supraacuitate a simțurilor”. El are au auz puternic, părându-i-se că aude uneori „multe din câte se petrec în iad”. Bătrânul cu care locuiește (probabil proprietarul casei) avea un ochi ce semăna cu „un ochi de vultur, un ochi de un albastru-spălăcit, cu o pieliță pe deasupra” care-l deranjează pe narator care plănuiește din acest motiv să-l omoare pe bătrân, deși naratorul afirmă că bătrânul
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]