112,413 matches
-
propriu din motive sociale și rasiale, aceste considerente au fost contra-argumentate și pot fi oricând combătute prin exemple edificatoare. De altfel, multe materiale folclorice fuseseră culese cu mult timp înaintea acestor erezii, folclorul vlăscean-teleormănean fiind făcut cunoscut încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea prin materiale prețioase și impresionante culese de Gh. N. Țapu și publicate de Grigore Tocilescu în culegerile numite "Materialuri folcloristice". Acțiunile lui Țapu au fost urmate, ulterior, de N. D. Ionescu, Florian Cristescu, Apostolescu și alții care
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
cele cunoscute din publicații. Ele pot fi împărțite și grupate astfel: Este greu de determinat vechimea baladelor, cu excepția celor păstorești. În dezvoltarea sa, balada și-a creat mijloace artistice, poetice și muzicale, corespunzătoare. Întinzându-se pe o perioadă ce numără secole, ele nu mai apar unitare, nu numai din punct de vedere literar, ci și muzical. În forma sa cea mai bună, balada se bazează pe improvizație. Din baladele culese de-a lungul timpului, doar câteva par a avea formă fixă
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
balada își schimbă și ea conținutul și stilul. O dată cu această evoluției, cântecul bătrânesc a evoluat și el. Aici se constată mai ales odată cu apariția modernității, balada căpătând o formă fixă și un ritm măsurat. Acestea sunt caracteristice celor apărute în secolele XIX și XX, cu excepția unora care au adoptat melodii de doină, cum sunt "Radu Anghel" sau "Chirigiul" de exemplu. Ca mod de execuție, baladele din această zonă folclorică se încep cu un preludiu instrumental, numit turcește "taxîm”" bazat de obicei
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea feudală era în creștere continuă. Unele din doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele doinele haiducești se fac remarcate prin bogăția de idei și sentimente pe care creatorii anonimi au dorit
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
unui moț în frunte. Tot în această doină găsim și expresia „la marginea fesului”, care amintește tot de timpul modei turcești. În "De când maica m-a făcut" se vorbește de „mari divănari”, adică a boierilor care alcătuiau divanul domnesc, specific secolului al XVIII-lea. Vechimea doinelor haiducești este, bineînțeles, una aproximativă, dar verosimilă. În "Când era la șaizeștrei", de exemplu, este vorba de timpul domniei lui Barbu Știrbei, deci o perioadă precis determinată de Gheorghe Moțoi (lăutarul de la care s-a
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
a evoluat din baladă, cu textul comprimat), însă din punct de vedere muzical având trăsături de cântec liric, culegătorul piesei (etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu) a numit-o „doină”. Doinele de înstrăinare, a căror tematică poate fi urmărită pe documente începând din secolul al XVIII-lea, își au originea în sentimentul singurătății, care poate pune stăpânire pe om în diferite situații. Fiind un motiv frecvent în lirica populară, multe din piesele în cauză au și un caracter social. Dintre temele acestor doine se
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
organizat în stufărișul unei bălți, unde se refugiaseră anterior mai mulți răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Autorul adaptează povestirile pescărești ideologiei realist-socialiste, vrând să evidențieze susținerea populară de care s-ar fi bucurat mișcarea revoluționară de sorginte comunistă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, alături de alte proze sadoveniene, în filmul "Vacanță tragică" (1979), regizat de Constantin Vaeni după un scenariu scris de Constantin Mitru. Iliuță, fiul inginerului Manole Dumitraș, trăiește în orașul Fălticeni, împreună cu tatăl său, cu
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
răspund îndestulător nevoilor lui de harnă; munca se cheltuiește în alte direcții, în domenii diverse cu meșteșuguri nouă; vânatul și pescuitul au rămas o patimă, cum spun țăranii noștri.” Mihail Sadoveanu a scris câteva povestiri pescărești în anii '20 ai secolului al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Scriitorul rememora în cele 17 povestiri ale volumului începuturile uceniciei sale în această breaslă veche. În
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
ca un episod de autobiografie spirituală a prozatorului care a completat volumul "Anii de ucenicie" (1944) dintr-o perspectivă apropiată de ideologia clasei muncitoare. Scriitorul evidențiază astfel contribuția intelectualității progresiste la luptele duse de clasa muncitoare, alături de țărănime, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost lăudat, la momentul apariției sale, de către critica literară aservită regimului comunist, fiind ulterior ignorat de tot mai mulți cercetători ai operei literare sadoveniene. El este considerat în prezent o scriere fals moralizatoare, plină de
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Neamul Șoimăreștilor" (1965, împreună cu Alexandru Struțeanu), "Frații Jderi" (1974, împreună cu Profira Sadoveanu și Mircea Drăgan) și "Ștefan cel Mare - Vaslui 1475" (1975, împreună cu Valeria Sadoveanu și Mircea Drăgan). Acțiunea filmului se petrece într-un ostrov din apropierea orașului Fălticeni pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și prezintă un conflict cu final tragic între luptătorii socialiști și forțele de poliție. Muncitorul tipograf Sandu, membru al Cercului muncitoresc din Iași, se ascunde pe Nada Florilor în timpul revoltei țărănești din 1888, fiind urmărit de poliție
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
înțelegându-le, în ciuda drumurilor lungi și anevoioase pe care le-a străbătut singură sau alături de colegi. Un doctorat remarcabil, susținut sub îndrumarea profesorului Ion Ionașcu, în 1973, cu teza: „Contribuții la cunoașterea relațiilor culturale dintre Țara Românească și Transilvania în secolul al XVIII-lea. Circulația cărții tipărite și manuscrise”, a încununat cu succes prima etapă a vieții sale de cercetător. După finalizarea studiilor Facultății de Istorie a devenit muzeograf în cadrul „Muzeului de Istorie al orașului București”. Apoi, din 1968 a devenit
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
Autoritatea doctrinala este Biblia iar instituția reprezentativă este Biserică. Biblia reprezintă „cuvântul lui Dumnezeu” numită și Sfântă Scriptură. Biblia este compusă din diferite „cărți” (80 la număr), grupate în Vechiul Testament și Noul Testament. Islamul, religia tuturor musulmanilor,a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula Arabă, de către profetul Muhammad ,bazată pe textul Coranului. Potrivit Islamului, Muhammad reprezintă ultimul profet și mesager al lui Dumnezeu (Allah în limba arabă). Coranul este Cartea Sacra a musulmanilor alcătuită din revelațiile făcute de Allah
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
și jocuri populare gorjenești. Din taraful său au făcut parte Barbu Gruia (vioară), Ioana Ciucurescu (chitară și voce) și Costică Ciucurescu (bas) din Târgu Logrești. Un alt loc cu lăutari importanți și vestiți este Târgu Logrești. În prima jumătate a secolului al XX-lea, cel mai vestit lăutar din localitate a fost Dumitru Ciucurescu. Banda de lăutari a lui Dumitru Ciucurescu (n. 1904 - d. 1977), viorist primaș, a cântat la București în perioada 1939-1940, la restaurantul din zona Gării de Nord cunoscut sub
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
ce sunt imune la aceasta, numărului ridicat de persoane ce locuiesc în mediul urban, deplasarea frecventă a populației și schimbării climatului. Boala este originară din regiunea Africii și s-a răspândit în America de Sud prin comerțul cu sclavi ce datează din secolul al XVII-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, câteva epidemii ale acestei boli, au apărut în America, Africa și Europa. În secolele XVIII și XIX, febra galbenă era văzută ca fiind una dintre cele mai periculoase boli infecțioase. Virusul
Febră galbenă () [Corola-website/Science/335385_a_336714]
-
ridicat de persoane ce locuiesc în mediul urban, deplasarea frecventă a populației și schimbării climatului. Boala este originară din regiunea Africii și s-a răspândit în America de Sud prin comerțul cu sclavi ce datează din secolul al XVII-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, câteva epidemii ale acestei boli, au apărut în America, Africa și Europa. În secolele XVIII și XIX, febra galbenă era văzută ca fiind una dintre cele mai periculoase boli infecțioase. Virusul febrei galbene a fost primul descoperit
Febră galbenă () [Corola-website/Science/335385_a_336714]
-
originară din regiunea Africii și s-a răspândit în America de Sud prin comerțul cu sclavi ce datează din secolul al XVII-lea. Începând cu secolul al XVII-lea, câteva epidemii ale acestei boli, au apărut în America, Africa și Europa. În secolele XVIII și XIX, febra galbenă era văzută ca fiind una dintre cele mai periculoase boli infecțioase. Virusul febrei galbene a fost primul descoperit la oameni.
Febră galbenă () [Corola-website/Science/335385_a_336714]
-
Kabardino-Balkaria, Osetia de Nord, Ingușetia, Cecenia și Republica Daghestan. Începând cu octombrie 2007, forțele separatiste conduse de Dokka Umarov și Ahmed Ievloiev susțin că toate regiunile nord-caucaziene de la Karaciai-Cerchezia până la Marea Caspică, sunt parte a teritoriului invadat de Rusia în secolul al XVIII-lea, care ulterior i-a expulzat pe cei mai multe dintre caucazieni în Turcia, Bulgaria, Siria, Iordania și alte state. Aceleași figuri au proclamat Emiratul Caucaz, după căderea Republicii Cecene Icikeria. Din punct de vedere geografic, termenul Caucazul
Caucazul de Nord () [Corola-website/Science/331530_a_332859]
-
(adesea cunoscut și sub numele latinizat de uș) este numele unei familii distinse de lutieri din Cremona din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea ale căror instrumente sunt comparabile cu cele produse de Stradivari și Amati. O ramură a familiei, Garnaouis, trăiește astăzi în orașul Sousse din Tunisia. Câțiva dintre cei mai celebri violoniști, cum ar fi
Guarneri () [Corola-website/Science/331543_a_332872]
-
se află la intrarea în Peștera Ialomiței, din Munții Bucegi, în localitatea Moroieni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Prima mănăstire a fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818. Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea estul peninsulei cu porturile Kimmeros și Vosforos, a fost un timp controlat de rușii kieveni, odată cu strâmtoarea Kerci. Între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia, Caffa
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea estul peninsulei cu porturile Kimmeros și Vosforos, a fost un timp controlat de rușii kieveni, odată cu strâmtoarea Kerci. Între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia, Caffa (Theodosia), Chimmero și
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea estul peninsulei cu porturile Kimmeros și Vosforos, a fost un timp controlat de rușii kieveni, odată cu strâmtoarea Kerci. Între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia, Caffa (Theodosia), Chimmero și Vosporo au fost controlate succesiv de republicile Veneția (1204-1235) și Genova (1315-1475). Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea estul peninsulei cu porturile Kimmeros și Vosforos, a fost un timp controlat de rușii kieveni, odată cu strâmtoarea Kerci. Între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia, Caffa (Theodosia), Chimmero și Vosporo au fost controlate succesiv de republicile Veneția (1204-1235) și Genova (1315-1475). Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare, era o prințesă grecoaică din
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
Qırım"). În populația slavă actuală, rușii reprezintă aproximativ 60%, ucrainenii 25% dar limita este mai mult convențională, politică și variabilă de la un recensământ la altul, deoarece multe familii sunt mixte și bilingve. Peninsula a făcut parte din Imperiul Rus până în secolul al XX-lea. După Revoluția din Octombrie, prin care s-a instaurat comunismul în Rusia, pe data de 18 octombrie 1921 s-a înființat "Republica Autonomă Sovietică Socialistă Crimeea", ca parte a Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse, iar din 1954
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
se dezvoltă două mari curente culturale care au principalele realizări în planul arhitecturii. Acestea sunt stilurile romanic-gotic. Arhitectura romanică este un stil arhitectural medieval european caracterizat de arcuri semicirculare. Nu există un consens în privința debutului, multe propuneri plasându-l în secolele V-X. A fost dezvoltat în secolul al XII-lea în stilul gotic, marcat de arcuri ascuțite. Exemple ale arhitecturii romanice pot fi găsite de-a lungul continentului european, fiind primul stil arhitectural pan-european de la arhitectură romană imperială. Stilul
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]