110,766 matches
-
pentru construcția de mașini ca răspuns la comenzi speciale. Ultimul Detroit Electric a fost livrat în 23 februarie 1923, (deși ele au mai fost disponibile până în 1942),[1] deși în ultimii ani automobilele au mai fost fabricate în foarte puține exemplare. Persoane de seamă au deținut Detroit Electric, printre care s-au aflat Thomas Edison, Charles Proteus Steinmety, Mamie Eisenhower[2] și John D. Rockefeller jr. care a avut o pereche de mașini decapotabile Model 46. Clara Ford, soția lui Henry
Detroit Electric () [Corola-website/Science/320087_a_321416]
-
(Tun Anticar pe Afet Mobil Ț-60) a fost un vânător de tancuri folosit de Armată Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943 au fost transformate treizeci și patru de exemplare la Atelierele Leonida, fiind folosite materiale capturate de la Armată Roșie: sașiul era de la tancurile Ț-60, blindajul suprastructurii era de la tancurile BT-7, iar tunurile F-22 de calibru 76,2 mm Model 1936 erau de fabricație sovietică. Vânătorii de tancuri au
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
Ploiești. Pentru a mări stabilitatea sașiului în timpul tragerilor, a fost instalat și un sistem de frânare la galeți. Blindajul sașiului avea o grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate. Cu toate acestea, unitățile de vânători
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
fiecărei fraze potrivit unui ritm precis, așa cum se citesc "Psalmii". În cei peste 500 de ani câți au trecut de la redactarea ei, după Biblie, "Imitatio Christi" este cartea de îndrumare spirituală cea mai tipărită, în cele mai multe limbi și în cele mai multe exemplare. În limba latină a fost tipărită în peste 2000 de ediții. Noi ediții ies cu regularitate, mereu. La scurt timp după apariția lucrării "De Imitatione Christi", au început să apară traduceri în diferite limbi. Primele traduceri cunoscute sunt cele realizate
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
pădurilor tropicale ale Africii Centrale și de Vest. Numai masculii adulți au colorația specifică roșu aprins și albastru-lila, femelele au fața de culoare negru-brun. Asemeni celorlaltor paviani și mandrilul este un animal sociabil, trăind în grupuri a câte 15-200 de exemplare. Cele mai numeroase grupuri se formează în timpul sezonului secetos,când se contopesc mai multe grupuri mici. În fiecare grup se află cel puțin un mascul complet dezvoltat și aproximativ cinci femele împreună cu puii lor. Restul masculilor trăiesc singuratici. Din acest
Mandril () [Corola-website/Science/320207_a_321536]
-
târzie a saxonilor și a slavilor, alemanii par să fi adoptat creștinismul treptat, și în mod voluntar, deoarece creștinismul era răspândit în rândul elitei merovingiene. De la cca. 520 la 620, a existat un val de inscripții runice. Aproximativ 70 de exemplare au supraviețuit, aproximativ jumătate dintre ele pe fibule, altele pe cataramele centurilor și altele pe bijuterii și piese de arme. Utilizarea runelor dispare o dată cu avansaul creștinismului. Fibula de la Nordendorf (începutul secolului al VII-lea) consemnează în mod clar zei păgâni
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
curajosului aventurier. Explicația la amândouă variante e aceeași: în aven își au sălaș solomonarii cu balaurii lor călători prin nori și aducători de ploi. În Avenul din Piatră Ceții nu au fost făcute încă cercetări biospeologice dar au fost identificate exemplare de Myotis myotis, Triphosa dubitată și Limonia nubeculoasa. Avenul Piatră Ceții este greu de parcurs. O pot face echipe bine antrenate, echipate cu tehnică de escalada și surse multiple de iluminat.
Avenul din Piatra Cetii () [Corola-website/Science/320263_a_321592]
-
peste 1000 de emu au fost detectați îndreptându-se către poziția sa. De această dată mitraliorii au așteptat până ce păsările emu au intrat în raza de acțiune a armelor, punct în care au deschis focul. După ce au fost doborâte 12 exemplare, una dintre mitraliere s-a blocat dar, oricum, supraviețuitorii s-au împrăștiat înainte de a putea fi ucise mai multe. Nu au mai fost detectate alte păsări în acea zi. În zilele care au urmat, Meredith a ales să mute zona
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
și sălta atât de tare încât mitraliorul nu putea ținti și trage. Până la 8 noiembrie, la șase zile de la debutul ostilităților, 2500 de role de muniție fuseseră consumate. Numărul păsărilor emu doborâte nu este sigur: unele surse cuantifică 50 de exemplare în timp ce altele variază între 200 și 500 - număr învocat de fermieri. De partea armatei australiene, Meredith nota în raportul oficial că oamenii săi nu au suferit pierderi. Sintetizând operațiunea de sacrificare a păsărilor, ornitologul Dominic Serventy comenta: La 8 noiembrie
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
că oamenii săi nu au suferit pierderi. Sintetizând operațiunea de sacrificare a păsărilor, ornitologul Dominic Serventy comenta: La 8 noiembrie, operațiunea a fost dezbătută în Camera Reprezentanților. În urma acoperirii negative a subiectului de către presa australiană care susținea că "doar câteva" exemplare emu au fost ucise, Pearce dispune retragerea personalului militar și a mitralierelor la aceeași dată. După retragerea militarilor atacurile păsărilor emu asupra recoltelor au continuat. Fermierii au cerut din nou suport, susținând că vremea caniculară și seceta au făcut ca
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
un oarecare succes în primele doua zile cu un număr de aproximativ 40 de emu uciși. Cea de-a treia zi, 15 noiembrie, s-a dovedit lipsită de reușite dar până la 2 decembrie mitraliorii reușiseră o medie de 100 de exemplare doborâte pe săptămână, consumând aproape toată muniția. Meridith a fost rechemat pe data de 10 decembrie iar raportul său susținea 986 de victime și 9.860 de role consumate, o medie de exact 10 role per emu doborât. În plus
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
tehnice întâmpinate de noile motoare proiectate, de schimbarea liniilor de producție și problemele cu modelele care trebuiau să constituie un succesor evoluat al lui Zero au făcut ca producția lui A6M să continue până în 1945, cu aproape 11.000 de exemplare produse în toate variantele disponibile. Primul prototip A6M1 a fost finalizat în martie 1939 și era propulsat de un motor de 580 kW (780 cp) Mitsubishi Zuisei 13 și o elice cu doua lame. A zburat pentru prima dată la
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
modelul Sakae. Cu toate acestea, când primul zbor al lui A6M2 a fost încheiat în ianuarie , puterea în plus furnizată de Sakae a ămpins performanțele avionului dincolo de specificațiile originale. Noua versiune era atât de promițătoare încât Marina avea deja 15 exemplare construite si îmbarcate pentru China înainte de a se fi încheiat toate testele. Ele au sosit în Manciuria în iulie 1940 iar primul a intrat într.o confruntare pentru prima dată deasupra Chungking în august. Aici s-au dovedit complet de
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
a numai 65 de avioane până în noiembrie 1940, o schimbare majoră a fost elaborată și implementată în liniile de producție: aripile avioanelor puteau fi pliate pentru a se potrivi spațiului portavioanelor. A rezultat Modelul 21, una dintre variantele cu cele mai multe exemplare produse în fazele timpurii ale războiului. Când s-a operat schimbarea spre un alt model, 740 de avioane de model 21 fuseseră construite de Mitsubishi și alte 800 de Nakajima. Alte doua versiuni ale modelului 21 au fost construite într-
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
altă parte, manevrabilitatea a scăzut iar raza de acțiune de asemenea, grație reducerii dimensiunilor rezervorului. Piloții s-au plâns pentru ambele probleme. Raza de acțiune mai scurtă s-a dovedit o limitare semnificativă în timpul campaniei din Insulele Solomon din 1942. Primul exemplar Model 32 a fost livrat la începutul lunii aprilie 1942 dar a rămas puțin timp în liniile de poducție construindu-se numai 343 de bucăți. Pentru a corecta deficiențele modelului 32 a fost proiectată o noua versiune bazată pe modelul
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Pentru ca sașiul modificat al modelului 32 a fost abandonat iar motorul a rămas același, versiunea a fost desemnată Model 22 de către Marina Militară, în vreme ce Mitsubishi l-a numit A6M3a. Producția sa de uzină a inceput în decembrie și 560 de exemplare au fost produse. Pentru evaluare Mitsubishi a construit și câteva exemplare înarmate cu tunuri tip 5 de 30 mm, avioane denumite A6M3b (model 22b). Denumirea A6M4 a fost aplicată pentru două versiuni A6M2 cărora li s-a adăugat un motor
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
a rămas același, versiunea a fost desemnată Model 22 de către Marina Militară, în vreme ce Mitsubishi l-a numit A6M3a. Producția sa de uzină a inceput în decembrie și 560 de exemplare au fost produse. Pentru evaluare Mitsubishi a construit și câteva exemplare înarmate cu tunuri tip 5 de 30 mm, avioane denumite A6M3b (model 22b). Denumirea A6M4 a fost aplicată pentru două versiuni A6M2 cărora li s-a adăugat un motor Sakae dotat cu un turbocompresor al cărui scop era atingerea unor
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
din Pacificul de Sud. Pentru a putea fi considerat o "restaurare", constructorii au utilizat și o mică parte din trenul de aterizare la reconstrucție.. În prezent (2010) avionul se află expus la Muzeul Farago din Fargo, North Dakota. Raritatea unor exemplare Zero capabile de zbor au determinat modificarea exteriorului unui avion cu un singur loc T-6 Texan și vopsirea acestuia în semnele și culorile specifice japoneze pentru a reda avionul de vânătoare Zero în filmele "Tora! Tora! Tora!", "The Final
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
I, de 56 tone, și ulterior Tiger II, de 72 tone, suferind pierderi enorme din cauza blindajului gros al inamicului și a tunurilor de 88 mm, L/56 și L/71, mult mai puternice. Mobilitatea, fiabilitatea mecanică și numărul mare de exemplare în care a fost produs, a ajutat Sherman-ul, alături de superioritatea crescândă a sprijinului aviației de vânătoare-bombardament și a artileriei, să depășească, din punct de vedere strategic, minusurile pe care le avea în fața tancurilor grele germane. Faptul că se producea relativ
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
distrugătoarele de tancuri în prima linie încă de la începutul atacului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 19.247 Sherman au fost livrate armatei SUA și 1.104 Corpului de Infanterie Marină al SUA. SUA a livrat 17.184 exemplare Marii Britanii (o parte din acestea au fost trimise către canadieni și forțele poloneze libere care luptau alături de Aliați), Uniunea Sovietică a primit 4.102 tancuri, și aproximativ 812 au fost trimise spre China. Din aceste tancuri, unele au fost expediate
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
71 de cartușe, și folosea cartușe de calibrul 7,62x25mm. Fiind asamblată din piese ștanțate pentru facilitarea producției și dotată cu cameră și culată cromată, arma necesita foarte puțină întreținere pe câmpul de luptă. În timpul războiului, trupele române au folosit exemplare capturate. După război, România a achiziționat pistoale-mitralieră PPȘ-41 din URSS și a fabricat sub licență acest model în anii 1950.
PPȘ-41 () [Corola-website/Science/321053_a_322382]
-
devansează invenția elicopterului. Descrierea "Albatrosului" este urmată în roman de precizarea surselor care au stat la baza imaginării sale: sistemele propuse de Cossus, de la Landelle și Ponton d'Amecourt. La două zile după publicarea romanului, el i-a trimis un exemplar prietenului său Nadar, alături de o scrisoare în care spunea: ""Vei regăsi în el toate ideile tale despre aparatul Mai greu ca aerul! [...] Aveam cu douăzeci și cinci de ani mai puțin când vorbeam despre toate astea."" Sam Moskowitz, pe de altă parte
Robur Cuceritorul () [Corola-website/Science/321237_a_322566]
-
regală (47%) a fost mai mare decât cea a bărbaților (23%). Una dintre caracteristicile deosebite ale acestei monede este dublul portret, situație puțin obișnuită la monedele britanice (a șasea oară, în istorie). Tirajul acestei monede este de 250.000 de exemplare, de calitate BU. Moneda a fost concepută de "Mark Richards", membru al "Societății Regale a Sculptorilor Britanici". Moneda este din cupronichel.
Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton () [Corola-website/Science/321232_a_322561]
-
ca vânarea caprelor alpine să fie permisă doar membrilor familiei regale, creând în acest scop în Valea Aostei, rezervația Gran-Paradiso, protejată de paznici (devenită în 1922, Parcul Național Gran-Paradiso. În anii 1990, se estima existența a cca 30.000 de exemplare, din care jumătate pe teritoriul Elveției, iar restul în Italia, Franța, Austria, Slovenia și Germania.
Capra alpină () [Corola-website/Science/321296_a_322625]
-
Be Somebody” a debutat pe locul doisprezece în Regatul Unit, devenind totodată un șlagăr de top 10 în Irlanda. Înregistrarea s-a bucurat de o expunere ridicată în urma unei interpretări în cadrul emisiunii-concurs "The X Factor". Mulțumită celor 22.452 de exemplare comercializate în prima săptămână pe teritoriul Regatului Unit, albumul a câștigat locul cincisprezece în UK Albums Chart, în timp ce în Irlanda a debutat pe poziția cu numărul unsprezece. Aceste clasări reprezintă un regres față de performanțele obținute de predecesorii săi, care au
Obsession (album) () [Corola-website/Science/321290_a_322619]