112,413 matches
-
astfel afirma că pasiunile „sunt toate bune prin natura lor "(de leur nature)" și că nu trebuie să evităm decât reaua lor întrebuințare și excesele lor” (articolul CCXI). În contextul viziunii mecaniciste asupra viului, legate de apariția științei moderne în secolul al XVII-lea, Descartes concepe corpul ca pe o mașină care dispune de o anumită autonomie: el se poate mișca independent de suflet. Pe această premiză se bazează și abordarea fiziologică a pasiunilor sufletului. Concepute altădată drept o anomalie, pasiunile
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
este o biserică din Cairo, Egipt. Este una dintre cele mai vechi biserici din Egipt, datând din secolul al IV-lea d.Hr. Mai este cunoscută și sub numele de "Biserica Agățată" sau "Biserica Suspendată" deoarece se află pe o colină înaltă, mai sus de ruinele cetății Babilon. Conform tradiției, biserica ar fi fost construită prin secolul al
Biserica Sfânta Maria din Cairo () [Corola-website/Science/331691_a_333020]
-
din secolul al IV-lea d.Hr. Mai este cunoscută și sub numele de "Biserica Agățată" sau "Biserica Suspendată" deoarece se află pe o colină înaltă, mai sus de ruinele cetății Babilon. Conform tradiției, biserica ar fi fost construită prin secolul al VII-lea de către patriarhul Isaac (690-692), pe locul unei vechi biserici din secolul al IV-lea. Cu toate acestea, cea mai veche mențiune a bisericii o găsim în biografia patriarhului Iosif I (839-849). În timpul patriarhului Avraam (975-978), biserica a
Biserica Sfânta Maria din Cairo () [Corola-website/Science/331691_a_333020]
-
Biserica Agățată" sau "Biserica Suspendată" deoarece se află pe o colină înaltă, mai sus de ruinele cetății Babilon. Conform tradiției, biserica ar fi fost construită prin secolul al VII-lea de către patriarhul Isaac (690-692), pe locul unei vechi biserici din secolul al IV-lea. Cu toate acestea, cea mai veche mențiune a bisericii o găsim în biografia patriarhului Iosif I (839-849). În timpul patriarhului Avraam (975-978), biserica a fost reconstruită și de-a lungul timpului a suferit mai multe restaurări. Sediul Patriarhiei
Biserica Sfânta Maria din Cairo () [Corola-website/Science/331691_a_333020]
-
în anul 1047 la . Importanța bisericii nu este dată doar de faptul că a fost catedrală patriarhală, ci și de faptul că deține o colecție importantă de icoane. Ele sunt în număr de 110, iar cea mai veche datează din secolul al VIII-lea. Una dintre cele mai importante icoane este cea a Sfântului Mercurius, care datează din secolul al XVIII-lea.
Biserica Sfânta Maria din Cairo () [Corola-website/Science/331691_a_333020]
-
și de faptul că deține o colecție importantă de icoane. Ele sunt în număr de 110, iar cea mai veche datează din secolul al VIII-lea. Una dintre cele mai importante icoane este cea a Sfântului Mercurius, care datează din secolul al XVIII-lea.
Biserica Sfânta Maria din Cairo () [Corola-website/Science/331691_a_333020]
-
ca fiind sfâșiata de războaie civile și tulburări etnice pentru o lungă perioadă din istoria sa. În cele din urmă, părțile beligerante s-au unit într-un singur regat, condus de o serie de regi despotici și cruzi. La sfârșitul secolului al 19-lea monarhia a fost răsturnata, dar familia regală a rămas populară în exil. Pe durata celui de-al doilea Război Mondial țară s-a aliat cu Germania Nazistă, iar ulterior a fost ocupată de către Uniunea Sovietică. După prăbușirea
Molvanîa () [Corola-website/Science/331693_a_333022]
-
începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
începe odată cu cucerirea Galiei de către romani, terminată în secolul I î.Hr. Limba latină populară este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
este adoptată treptat de populația autohtonă, în cursul unei perioade de bilingvism care durează până în secolul al V-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează primele texte scrise ce reflectă o limbă diferită de latină. În secolul al IX-lea se diferențiază net dialectele "oïl" de cele "oc". În perioada francezei vechi (secolele X-XIV) se scrie în mai multe dialecte "oïl", dar în ele trăsăturile comune sunt relativ numeroase. Deși primele opere literare nu sunt scrise în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează primele texte scrise ce reflectă o limbă diferită de latină. În secolul al IX-lea se diferențiază net dialectele "oïl" de cele "oc". În perioada francezei vechi (secolele X-XIV) se scrie în mai multe dialecte "oïl", dar în ele trăsăturile comune sunt relativ numeroase. Deși primele opere literare nu sunt scrise în acesta, unul dintre dialecte, numit "françois", vorbit în regiunea din jurul Parisului, corespunzătoare aproximativ domeniului regal, câștigă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
actuale, în partea de sud a Belgiei, în vestul Elveției și în teritorii de pe alte continente, evoluând și îmbogățindu-se continuu cu elemente din idiomurile pe care le înlocuiește în mare parte și cu împrumuturi din multe limbi străine. În secolele XIV-XVI (perioada francezei medii), limba evoluează, printre altele simplificându-se prin eliminarea declinării. În secolul al XVI-lea, cel al Renașterii, se împrumută multe latinisme și italianisme, iar limba literară se îmbogățește și cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
continente, evoluând și îmbogățindu-se continuu cu elemente din idiomurile pe care le înlocuiește în mare parte și cu împrumuturi din multe limbi străine. În secolele XIV-XVI (perioada francezei medii), limba evoluează, printre altele simplificându-se prin eliminarea declinării. În secolul al XVI-lea, cel al Renașterii, se împrumută multe latinisme și italianisme, iar limba literară se îmbogățește și cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în țară. Apar primele lucrări lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză, împreună cu preocupări
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în țară. Apar primele lucrări lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză, împreună cu preocupări de unificare a limbii literare. În același timp, regalitatea caută să înlocuiască latina în administrație și în justiție. Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
împreună cu preocupări de unificare a limbii literare. În același timp, regalitatea caută să înlocuiască latina în administrație și în justiție. Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional, iar în secolul al XVIII-lea și lexicul ajunge
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ sărac, dar o structură gramaticală fixată în mod rațional, iar în secolul al XVIII-lea și lexicul ajunge să țină pasul cu necesitățile limbajelor de specialitate. Este perioada în care, datorită prestigiului culturii pe care o poartă, franceza este limba de comunicare internațională a elitelor politice și intelectuale, dar încă nu se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
specialitate. Este perioada în care, datorită prestigiului culturii pe care o poartă, franceza este limba de comunicare internațională a elitelor politice și intelectuale, dar încă nu se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională, pe care caută să o impună în mod autoritar în toată Franța. În această perioadă, franceza continuă să câștige teren
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
limba de comunicare internațională a elitelor politice și intelectuale, dar încă nu se impune majoritar în vorbirea curentă din provinciile Franței, unde domină idiomurile locale. În secolul al XVIII-lea, franceza intră în perioada sa modernă. Revoluția franceză de la sfârșitul secolului face din franceză o limbă națională, pe care caută să o impună în mod autoritar în toată Franța. În această perioadă, franceza continuă să câștige teren, deși nu în măsura dorită de autoritățile revoluționare. Impunerea francezei ca politică de stat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
limbă națională, pe care caută să o impună în mod autoritar în toată Franța. În această perioadă, franceza continuă să câștige teren, deși nu în măsura dorită de autoritățile revoluționare. Impunerea francezei ca politică de stat se intensifică în cursul secolului al XIX-lea prin intermediul școlii, momentul decisiv fiind instituirea învățământului primar public, gratuit și obligatoriu. De atunci, extinderea treptată a duratei școlarizării duce la utilizarea francezei de către toți locuitorii, în detrimentul idiomurilor locale. În secolul al XX-lea, franceza contemporană cunoaște
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
de stat se intensifică în cursul secolului al XIX-lea prin intermediul școlii, momentul decisiv fiind instituirea învățământului primar public, gratuit și obligatoriu. De atunci, extinderea treptată a duratei școlarizării duce la utilizarea francezei de către toți locuitorii, în detrimentul idiomurilor locale. În secolul al XX-lea, franceza contemporană cunoaște o pierdere de teren pe plan mondial în favoarea limbii engleze, dar continuă să fie una din limbile de comunicare internațională, căutându-se printr-o politică lingvistică oficial adoptată să se limiteze pe cât posibil influența
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Gallia Transalpina, pe teritoriul actualei Provence, și au terminat cucerirea întregului teritoriu până inclusiv partea de sud a Belgiei actuale, în anii 58-51 î.Hr. Romanii au supus în Galia mai multe popoare: greci, care colonizaseră regiunea din jurul Marsiliei încă din secolul al VII-lea î.Hr.; liguri, popor neindo-european care trăia în sud-estul Franței actuale și în regiunea vecină din Italia actuală; iberi, alt popor neindo-european care popula actuala Spanie și sud-vestul Franței; populație germanică în nord-estul Galiei; în sfârșit, gali, popor
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
coloni romani care primeau pământuri în Galia pentru diverse servicii aduse statului. Rețeaua rutieră extinsă construită de romani a contribuit de asemenea la latinizare până în regiuni îndepărtate de orașe. Un factor important de latinizare a fost răspândirea creștinismului, accentuată în secolul al IV-lea. Adoptarea latinei de către populația galică s-a efectuat într-o perioadă lungă de bilingvism. În orașe, limba galilor a început să fie abandonată în secolul al II-lea, dar a continuat să fie folosită la țară până la
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
orașe. Un factor important de latinizare a fost răspândirea creștinismului, accentuată în secolul al IV-lea. Adoptarea latinei de către populația galică s-a efectuat într-o perioadă lungă de bilingvism. În orașe, limba galilor a început să fie abandonată în secolul al II-lea, dar a continuat să fie folosită la țară până la sfârșitul secolului al IV-lea, după unii autori, dar după alții până la sfârșitul secolului al V-lea. Latina a lăsat moștenire francezei multe cuvinte comune latinei clasice și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
IV-lea. Adoptarea latinei de către populația galică s-a efectuat într-o perioadă lungă de bilingvism. În orașe, limba galilor a început să fie abandonată în secolul al II-lea, dar a continuat să fie folosită la țară până la sfârșitul secolului al IV-lea, după unii autori, dar după alții până la sfârșitul secolului al V-lea. Latina a lăsat moștenire francezei multe cuvinte comune latinei clasice și celei populare, dar și multe folosite numai în latina populară, de exemplu > franceza modernă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]