111,719 matches
-
dintre primii creștini recunoscuți de contemporanii lor drept "nebuni întru Hristos" (salos) a fost Sfântul Simeon din Emesa, un ermit bizantin care părăsește la un moment dat pustiul, pentru a se expune vieții citadine, despre care hagiografii scriu că era recunoscut atât pentru minuni cât și pentru gesturile lui extrem de provocatoare.
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]
-
monotonie. Basul solo sau Basso ostinato (bas încăpățânat) este un tip de variație în care un bas, sau un model armonic se repetă ca bază a unei piese sub variații. Aaron Copland descrie basul ostinato ca cel mai ușor de recunoscut din variația formată în care, o expresie, o "cifră", acompaniază elementele muzicale sau o melodie reală. Cu toate acestea, Aaron spune că, ar putea fi mai corect numit -- un dispozitiv muzical decât o formă muzicală. joacă un rol important în
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
unei intervenții chirurgicale la bazin din februarie 2013, cântăreața a fost forțată să ia o pauză de 6 luni, în timpul acesta studiind literatura și muzica cu Haus Of Gâgă. Această etapă i-a permis revizuirea și sporirea direcției ei creative, recunoscând că este un meticulos „proces de contemplare”. „Applause” a fost scris și produs de Gâgă și DJ White Shadow împreună cu Nick Monson și Dino Zisis în timpul unui drum pentru turneul Born This Way Ball din 2012. Alți compozitori precum Martin
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
dincolo de Nistru. Înspre sud, așezările ucrainene se răreau, astfel încât în Soroca și Bălți, ajungeau cu totul izolate. Într-un context în care relațiile diplomatice cu Rusia erau rupte din inițiativa statului slav și unirea teritoriului basarabean cu România nu era recunoscută de către aceasta, menținerea ordinii interne în Basarabia a reprezentat cea mai dificilă sarcină a administrației, din cauză că a fost perturbată de încercări numeroase de destabilizare, variate prin forme de manifestare, conținut și intensitate. Aceste încercări au fost circumscrise obiectivului de a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în relația autorităților militare române cu Misiunea Militară Britanică. Pe 7/20 februarie generalul britanic D. H. Greeneley, comandantul britanic al Misiunii l-a informat însă pe generalul Prezan că maiorul MacLaren odată adus la București, în ultimă instanță a recunoscut justețea imputărilor făcute de români și că regretă faptele făcute. Deși neplăcutul incident a fost rezolvat cu superficialitate, partea română s-a declarat satisfăcută. În centrul satului Naslavcea (nordul Republicii Moldova) se află un monument dedicat victimelor insurecției de la Hotin din
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
în care o astfel de rebeliune masivă ar fi putut fi înfrântă a fost rezolvată prin explicații prudente, referitoare la lipsa de arme și de legături cu regiunile vecine sau la cruzimea armatei române. Tot cu acest scop a fost recunoscută de asemenea în cele mai multe manuale și enciclopedii de sorginte sovietică, infiltrarea conducerii revoltei de către agenții lui Simon Petliura și de către "„elemente naționaliste burgheze”". Clișeul reprezentat de „pagina strălucitoare de luptă eroică” asociată rebeliunii de la Hotin în pofida deficiențelor acesteia, a fost
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
al Ungariei Răsăritene" nefiind alteva decât Principatul transilvan, mărit prin Tratatul de pace de la Oradea la părțile răsăritene ale regatului ungar propriu-zis, cum de altfel o arată limpede însuși textul acestui Tratat, care precizează că Ioan Sigismund Zápolya va fi recunoscut ca « "princeps Transsylvaniae et partium regni Hungariae dominus" » (« Principe al Transilvaniei și domnitor al unei părți din Regatul Ungariei ») astfel clar deosebite. În timpul bătăliei de la Mohács din 1526, armata ungară a fost înfrântă, iar regele Ludovic al II-lea a
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
GmbH (ambele în Germania). De la sfârșitul lui 2010, grupul are birouri situate în 60 de țări. Grupul DQS oferă evaluarea încrucișată a industriilor pentru cerințele și certificările corporative sau specifice unei industrii anume pentru mai mult de 100 de coduri recunoscute pe plan național și internațional. Printre cele mai importante sunt: În afara acestora, chestiuni cum ar fi "Sisteme de management a riscului", "Sustenabilitate", "Management al Energiei conform Actului German al Energiei Reutilizabile", "Educație", "Sisteme de confidențialitate și excelență în afaceri" devin
DQS () [Corola-website/Science/328041_a_329370]
-
statele în cauză - pentru protecția și gestionarea ecosistemelor comune - aflate la frontieră. Funcțiile unei rezervații a biosferei sunt în număr de 3: Rețeaua de Rezervații ale biosferei, reprezintă sisteme ecologice terestre și/sau acvatice/ marine, costiere - pure sau în combinație - recunoscute în cadrul Programului UNESCO "Omul și Biosfera". Conform legislației românești, Rezervațiile biosferei cuprind un complex de ecosisteme : Componentele unei astfel de zone protejate, sunt structurate după un regim diferențiat de protecție ecologică, de conservare și de valorificare a resurselor și tipul
Rezervație a biosferei () [Corola-website/Science/328053_a_329382]
-
fost un oraș liniștit; în anii 1910-1914 el a fost centrul unui grup socialist și anarhist radical, Rewolucyjni Mściciele, etichetat ca fiind „cea mai extremistă grupare teroristă din istoria Poloniei”. Revolta a fost relatată în presa internațională și a fost recunoscută de activiștii socialiști și comuniști din toată lumea. În memoria insurecției din 1905 au fost ridicate mai multe monumente. Unul din ele este Monumentul acțiunii revoluționare din Lodz, proiectat de Kazimierz Karpiński și dezvelit la data de 22 iunie 1975 într-
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
Ea a fondat orașul Caldas da Rainha care a fost numit în onoarea ei ("rainha" înseamnă "regină" în portugheză). Eleanor și Ioan al II-lea au supraviețuit amândoi fiilor lor. Eleanor s-a opus dorinței soțului ei de a-l recunoaște pe fiul său nelegitim drept moștenitor al tronului și a făcut apel la Papă, care de partea ei și a fratelui ei Manuel, l-a recunoscut ca moștenitor al soțului ei. Ioan al II-lea a murit la 25 octombrie
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
supraviețuit amândoi fiilor lor. Eleanor s-a opus dorinței soțului ei de a-l recunoaște pe fiul său nelegitim drept moștenitor al tronului și a făcut apel la Papă, care de partea ei și a fratelui ei Manuel, l-a recunoscut ca moștenitor al soțului ei. Ioan al II-lea a murit la 25 octombrie 1495; ipoteza de otrăvire nu a fost niciodată exclusă. După ce fratele ei Manuel I a succedat la tron în 1495, Eleanor s-a mutat la palatul
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
(Tamilă: பதஞ்ஜலி, Sanskrită: पतञ्जलि) a fost compilatorul tratatului "Yoga Sutra", o colecție importantă de aforisme referitoare la practica Yoga. El a fost recunoscut și ca autor al comentariului referitor la gramatica sanscrită a lui Panini, numit "Mahabhashya", și al unei lucrări cu conținut medical. Deși nu se știe mai nimic despre viața lui, locul nașterii lui este considerat a fi Gonarda (templul Koneswaram
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
Otoman, care luptau în unitățile de cavalerie ușoară, cercetași și avangardă. Când luptătorii islamici cunoscuți ca razzia au fost incorporați în Imperiul Otoman, ei au primit noua denumire - „akıncı”. În timpul bătăliilor armatei otomane, achingiii erau cei care deschideau luptele, fiind recunoscuți pentru curajul și vitejia lor. Ei erau luptători fără soldă și trăiau și operau în zonele de frontieră exclusiv din jaf. În cadrul armatei otomane ei erau folosiți ca avangardă sau ca primă linie de atac. Datorită tacticilor de gherilă ei
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
fundării și finanțării Academiei, fiind prima inițiativă de acest gen. S-a aflat totuși la jumătatea distanței între o școală secundară și o instituție de învățământ superior dar va ajunge să elibereze diplome de doctor în filosofie și drept. Era recunoscută pentru nivelul înalt de educație umanistă pe care îl furniza, dar care totuși nu era prea mult extins dincolo de idealurile “libertăților nobiliare” nici în perioada Iluminismului. Au studiat aici personalități importante ale culturii poloneze ca Szymon Szymonowic, Adam Burski (Bursius
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
materialului scriptic, de lipsa de virulență a satirei” (după cum o cataloga ulterior umoristul Valentin Silvestru) și a operat modificări în text, provocând supărarea scenaristului care a susținut că opera sa i-a fost denaturată și că nu și-o mai recunoaște. Filmul a intrat în faza de producție în vara anului 1973. Filmările au durat șase săptămâni, potrivit informațiilor din presă, și au avut loc în stațiunile de pe litoralul Mării Negre. Filmul a fost realizat în tehnica Graphys Color de operatorii de
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
de statul Brandenburg-Prussia ca exemplu al intoleranței poloneze. Într-o mare parte a continentului unde protestanții erau majoritari, episodul “curtea însângerată” sau “baia de sânge din Toruń” a fost considerat o reminescență a epocii “vânătorilor de vrăjitoare”, dăunând reputației Poloniei recunoscută până atunci ca stat tolerant. Peste 165 de broșuri și nenumărate publicații de pe continent au raportat atunci evenimentul. Câteva decenii mai târziu, chiar în timpul împărțirii Poloniei, Voltaire amintea de condamnarea protestanților ca fiind un exemplu al intoleranței poloneze. Mai târziu
Tumultul din Toruń () [Corola-website/Science/328083_a_329412]
-
publicată înainte de căderea comunismului. Când cei doi autori se apropiau final, Anania a considerat că unul dintre personaje trebuie să moară pentru ca romanul să aibă impactul necesar. Inițial, Bărbulescu nu a vrut să accepte această variantă, dar a cedat ulterior, recunoscând justețea explicațiilor colaboratorului său. Alexandru Mironov a fost de părere că "" este "o carte mai slabă" a celor doi autori, care s-ar fi "conformat parcă cerințelor și etichetelor" literaturii de anticipație românești, intrată "pe la 1974, într-un con de
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
puternici oamenii din Polonia și Lituania. A fost responsabil de majoritatea deciziilor care în această perioadă au implicat politica internă și externă a statului fiind considerat și astăzi unul dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria Poloniei. Este recunoscut și ca unul dintre cei mai înzestrați comandanți militari. Tactica lui pe timpul campaniilor militare urmărea să își păstreze forțele, favorizând asediile și atacurile pe flancuri și a deprins magistral arta artileriei și a fortificațiilor care făcuseră mari progrese în Occident
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
Jürgen Klaus Hennig (născut la 5 martie 1951 la Stuttgart - Germania) este un chimist german, si specialist în fizica aplicată în medicină. Este recunoscut în întreaga lume ca fiind unul dintre pionierii imagisticii prin rezonanță magnetică nucleră (RMN). Este director științific al Departamentului de Radiologie și "Chairman" al "Magnetic Resonance Development and Application Center" (MRDAC) la Universitatea din Freiburg. În 2003, a fost distins
Jürgen Hennig () [Corola-website/Science/328097_a_329426]
-
s-a recăsătorit cu fiica ducelui de Amalfi, care era totodată nepoata vechiului dușman al lui Sergiu, principele Pandulf al IV-lea de Capua. El și-a teritoriul pe seama abației de Montecassino. Titlul său de conte de Aversa a fost recunoscut în 1037 de către împăratul Conrad al II-lea. După înfrângerea bizantinilor din 1038, el s-a autoproclamat ca principe, devenind astfel independent și "de facto" față de Neapole și de foștii săi aliați longobarzi. Rainulf a cucerit principatul vecinului său Pandulf
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
una din logodnicele sale fiind Laura Rakowska, pentru care a scris poezia "A kiedy będziesz moją żoną", Tetmajer nu s-a căsătorit niciodată. În urma relației cu o anume actriță, a avut un fiu, Kazimierz Stanisław, pe care nu l-a recunoscut până în anul 1906. Mai târziu, a început să se intereseze de acesta, însă, dependent de alcool, purtător de boli venerice, fiul său se sinucide la vârsta de 33 ani. Tetmajer a mai avut și o relație cu Maria Palider, care
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
ἔξω, "éxō", "afară" ori ξένος-, "xénos", "străin" și ὄνομα, "ónoma", "nume"), se înțelege în etnolingvistică un nume care este dat unui grup etnic sau unui teritoriu geografic ocupat de un grup etnic de către cei din afara grupul etnic și care este recunoscut sau nu de către grupul însuși. Absolut similar, prin endonim sau autonim, (din termenul din limba greacă ἔνδον, "éndon", "înăuntru" ori αὐτο-, "auto-", "insuși" și ὄνομα', "ónoma", "nume") se înțelege în etnolingvistică un termen ce este "antonimul exonimului," un nume, care
Exonim și endonim () [Corola-website/Science/328136_a_329465]
-
nume") se înțelege în etnolingvistică un termen ce este "antonimul exonimului," un nume, care este acordat de însuși grupul etnic acestuia și/sau teritoriului geografic ocupat de acesta, un nume cu care grupul se identifică și care este sau nu recunoscut de către cei din afara grupului.
Exonim și endonim () [Corola-website/Science/328136_a_329465]
-
act de danie din 1113, Iordan afirmă că proprietatea pe care o oferea se află "în teritoriul de Nocera, care îmi aparține mie" ("în territorio Nucerie quod michi pertinet"). În toate hrisoavele emise de el începând din acea dată el recunoaște explicit autoritatea fratelui său, principele Robert I de Capua. O diplomă pe care Iordan a emis-o în septembrie 1111, cu consimțământul fratelui său, în favoarea mănăstirii Santissima Trinità di Cava de' Tirreni este datata prin domnia ducelui Guillaume al II
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]