112,413 matches
-
The Influence of Șea Power Upon History: 1660-1783 este o carte scrisă de către Alfred Thayer Mahan în anul 1890 despre istoria confruntărilor navale. Cartea detaliază rolul puterii navale în secolul al XVII-lea și secolul al XVIII-lea, și discută diverși factori necesari pentru a sprijini și a obține superioritatea navală maritimă, cu accent pe ce anume se impune pentru a avea cea mai mare și cea mai puternică flotă. Oamenii de știință consideră că
The Influence of Sea Power upon History () [Corola-website/Science/331790_a_333119]
-
la un nivel pe care nu îl cunoscuse din Evul Mediu. Chiar dacă nu a reușit să obțină capitularea totală a dușmanilor săi, victoriile sale au promovat Anglia la statutul de mare putere, asigurându-i astfel o prosperitate crescândă în cursul secolului al XVIII-lea. Împreună cu Alexandru Macedon și Scipio Africanul, a fost unicul conducător care și-a încheiat cariera neînvins. John Churchill s-a născut la un an după decapitarea regelui Carol I al Angliei, în urma războiului civil englez și a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
III-lea Conte de Sunderland, și din această căsătorie descind ducii de Marlborough moderni. Printre cei mai importanți descendenți se numără Georgiana Spencer, Ducesă de Devonshire, Winston Churchill, Diana, Prințesă de Wales, omonima prințesei Diana Spencer, care a trăit în secolul al XVIII-lea. Winston Churchill, care a fost și biograful său, era foarte mândru că era un descendent al lui Marlborough. Când i s-a spus că Bătălia Angliei a fost Waterlooul său (adică o mare victorie britanică), el a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
echipaj de 60.000 oameni, iar cele germane 66.000t și 45.000 oameni. Războiul era în desfășurare deja de doi ani, fără ca între Marina Imperială Germană Și Marina Regală Britanică să se fi desfășurat vreo mare bătălie. La începutul secolului relațiile anglo-germane s-au deteriorat tocmai pentru că Imperiului German a început dezvoltarea intensivă a flotei sale. După experiența Bătăliei din Strâmtoarea Tsushima (1905), flota britanică a construit nava HMS Dreadnought, stabilind un model în privința construirii cuirasatelor, cuirasatele anterioare (pre-dreadnought) devenind
Bătălia Iutlandei () [Corola-website/Science/331757_a_333086]
-
proză - (Editura Tineretului), 1956; RITMURI CONTEMPORANE, poeme - (E.S.P.L.A.), 1960; UNDE SE ÎNTORC COSMONAUȚII, proză - (Editura pentru literatură), 1962; OCHII DANIELEI, poeme - (Editura Tineretului), 1963; PAȘI PESTE APE, poeme - (Editura pentru literatură), 1965; ZEII DESCULȚI, proză - (Editura Tineretului), 1966; DIALOG CU SECOLUL ȘI OAMENII LUI Cartea I, interviuri - (Editura pentru literatură), 1967; TIMP RĂSTIGNIT, poeme - (Editura pentru literatură), 1969; UCIGAȘUL ȘI FLOAREA, antiroman - (Editura Eminescu), 1970; DIALOG CU SECOLUL ȘI OAMENII LUI - Cartea a II-a, interviuri - (Editura Eminescu), 1972; OPERAȚIUNEA 0
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
poeme - (Editura pentru literatură), 1965; ZEII DESCULȚI, proză - (Editura Tineretului), 1966; DIALOG CU SECOLUL ȘI OAMENII LUI Cartea I, interviuri - (Editura pentru literatură), 1967; TIMP RĂSTIGNIT, poeme - (Editura pentru literatură), 1969; UCIGAȘUL ȘI FLOAREA, antiroman - (Editura Eminescu), 1970; DIALOG CU SECOLUL ȘI OAMENII LUI - Cartea a II-a, interviuri - (Editura Eminescu), 1972; OPERAȚIUNEA 0, 17, escale mediteraneene - (Editura pentru turism), 1973; INSULA CU ORHIDEE MOV, poeme - (Editura Cartea Românească), 1973; JURNALUL UNEI PASIUNI, proză - (Editura Albatros), 1975; CĂLĂREȚUL ALBASTRU, poeme - (Editura
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
Kazahstan, Almaty, Ed. Ardă, 2010, p. 260-268; „Noveișaia zarubejnaia literatura” („Literatura mondială contemporană”), monografie internațională, cap. „Literatura Moldovei”, Kazahstan, Almaty, Ed. Jibek Joly, 2011, p. 494-554; „Literatura Moldovy na styke vekov. Literaturnaia kritika, esse, putevye zametki” („Literatura Moldovei la răscrucea secolelor”), monografie și antologie de traduceri din literatura basarabeana, Ed. Profesional Service, 2014, 791 p. Constantin Noica, „Șesți boleznei sovremennoi duhovnosti” („Șase maladii ale spiritului contemporan”), Ed. Bibliotheca (România, Târgoviște), 2012; „Târgoviște - Chișinău - Sankt-Petersburg”, antologie cu traducerea în rusă a 24
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
fost una din bătăliile Războiului Succesiunii Spaniole, opunând armata franceză condusă de mareșalul Villars, unei armate a Marii Coaliții aflate sub conducerea Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia. A fost una din cele mai crude bătălii ale secolului: francezii au lăsat pe câmpul de bătălie peste 12000 de morți, în timp ce aliații au pierdut 20000 de oameni. Datorită prețului prea mare plătit de către învingători, este considerată o victorie à la Pirus. După bătălie mareșalul Villars i-a scris lui
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
local al insulei Rodos din Marea Egee, el a fost conducătorul dorienilor care au pus capăt dominației feniciene din insulă. Episodul este relatat de Athenaios, în lucrarea sa "Deipnosophistai (Banchetul filosofilor)", care reprezintă o sursă literară relativ târzie, datând de la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea d.Hr. Autorul declară însă că se bazează pe lucrările azi pierdute ale unor istorici anteriori din patria eroului: Ergias ("Rhodiaka") și Polyzelos ("Peri Rhodou"). Legenda spune că fenicienii pierduseră aproape
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
el a fost conducătorul dorienilor care au pus capăt dominației feniciene din insulă. Episodul este relatat de Athenaios, în lucrarea sa "Deipnosophistai (Banchetul filosofilor)", care reprezintă o sursă literară relativ târzie, datând de la sfârșitul secolului al II-lea sau începutul secolului al III-lea d.Hr. Autorul declară însă că se bazează pe lucrările azi pierdute ale unor istorici anteriori din patria eroului: Ergias ("Rhodiaka") și Polyzelos ("Peri Rhodou"). Legenda spune că fenicienii pierduseră aproape întreaga insulă și mai stăpâneau doar
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
octava a treia). Există multă muzică scrisă pentru vocea de sopran (mai exact, soprano castrato), de pe vremea când se obișnuia utilizarea castraților - o voce care nu mai există, având în vedere faptul că practica castrării a fost abolită înaintea sfârșitului secolului al XIX-lea. Astfel, aceștia pot interpreta compozițiile compozitorilor baroci (preclasici) precum Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel sau Claudio Monteverdi (roluri masculine de sopran în operele acestora, oratorii, cantate - gen vocal baroc, motete - precum Exsultate, jubilate). De asemenea, Wolfgang
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
în sala de ospăț” . Unii dregători de la curte scriu cărți de bucate, precum Ibrahim Al-Mahdi, generalul Al-Harit bnu-Bashir . S-au scris și cărți de dietetică, precum "Cartea alimentelor" a medicului evreu Suleiman Al-Israili, tradusă și în latină și utilizată până în secolul al XVIII-lea de școala de la Salerno . Bucatele devin și subiect de poezie în această perioadă . Un savant din secolul al VIII-lea, Salih bnu-Abd al Quddus, critică acest lucru: „Trăim printre animale ce rătăcesc în căutarea pășunilor, dar care
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
scris și cărți de dietetică, precum "Cartea alimentelor" a medicului evreu Suleiman Al-Israili, tradusă și în latină și utilizată până în secolul al XVIII-lea de școala de la Salerno . Bucatele devin și subiect de poezie în această perioadă . Un savant din secolul al VIII-lea, Salih bnu-Abd al Quddus, critică acest lucru: „Trăim printre animale ce rătăcesc în căutarea pășunilor, dar care nu încearcă să înțeleagă. Dacă scrii despre pești și legume, capeți în ochii lor haruri de seamă, dar dacă vorbești
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
propriul său "ğinn" (spirit). Acesta este cadrul în care în care a apărut "qașīda", poezia arabă preislamică, cu aproximativ două sute de ani înaintea apariției Islamului, iar primele poezii aveau să fie notate în scris sute de ani mai târziu, în secolul al VIII-lea. Din cauza caracterului oral al acestor creații, principala trăsătură a devenit existența unei „formule” care consta în întrebuințarea unui grup de cuvinte în condiții metrice identice pentru a exprimaa un set de idei esențiale date. Această formulă conținea
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
lui Imru-l Qays și că acestea ar fi fost notate cu fir de aur pe piele de cămilă și atârnate pe zidurile Kaʿbei. Prima antologie ce a reunit aceste șapte poezii a fost cea a faimosului rapsod Ḥammăd al-Răwiya, la mijlocul secolului al VIII-lea. Cei șapte poeți care au compus aceste capodopere poetice sunt Imruʼu-l-Qays, Țarafa, Zuhayr, Labīḏ, ʿAmr Ibn Kulṯum, ʿAnțara și Al-Ḥăriṯ Ibn Ḥilliza.
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
au fost adoptate de către popor, livra ca jumătate de kilogram s-a menținut până în ziua de astăzi în limba franceză. Anterior a mai existat livra esterlină ("livre esterlin") care echivala aproximativ 367,1 grame și a fost utilizată între sfârșitul secolului al IX-lea și mijlocul secolului al XIV-lea. Livra (cu simbolul: lb abreviat de la termenul latin ), este o unitate de masă în majoritatea sistemelor de masă anglo-saxone : În franceză livra se numește "livre", în germană "Pfund", în neerlandeză "pond
Livră () [Corola-website/Science/331835_a_333164]
-
ca jumătate de kilogram s-a menținut până în ziua de astăzi în limba franceză. Anterior a mai existat livra esterlină ("livre esterlin") care echivala aproximativ 367,1 grame și a fost utilizată între sfârșitul secolului al IX-lea și mijlocul secolului al XIV-lea. Livra (cu simbolul: lb abreviat de la termenul latin ), este o unitate de masă în majoritatea sistemelor de masă anglo-saxone : În franceză livra se numește "livre", în germană "Pfund", în neerlandeză "pond", în latină, spaniolă și portugheză "libra
Livră () [Corola-website/Science/331835_a_333164]
-
context irlandez, războiul a fost un conflict etnic și religios, o reluare a revoltei irlandeze din 1641. Pentru irlandezii catolici, Iacob al II-lea însemna șansa de a-și relua poziția în societate - pierdută în timpul războaielor lui Cromwell la jumătatea secolului al XVII-lea. În timpul domniei lui Iacob, catolicii își recâștigaseră dreptul de a deține funcții publice și de a purta arme. La rândul lor protestanții din Irlanda îl susțineau pe William pentru a-și păstra propriile avantaje în societate și
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
una dintre comunitățiile Alevi, numite astfel datorită activităților cu care se îndeletnicește, și anume cele din domeniul forestier, se numără printre “comunitățile heterodoxe de esență tribală din Turcia”. Inițial se numeau ağaçeri și au fost semnalați pentru prima oară în secolul al XIII-lea, fiind răspândiți în zonele împădurite din Muntii Taurus și de pe țărmurile mediteraneene. Dat fiind stilul lor de viață mai degrabă frust, care îi făcea să fie priviți cu neîncredere încă din vechime, sunt situați pe treapta cea
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
tema principală a operelor multor autori, atât turci cât și de altă naționalitate. Ziua Anului Nou , în operele autorilor uzbeci apare tot ca startul unui nou început sub diverse forme. Alî Șîr Nevayî, unul dintre cei mai mari autori ai secolului al XV-lea și întemeietorul literaturii de limbă ciagatai , spune în operele sale că Nevruzul este data când ziua este egală cu noaptea, în unele versuri atribuindu-i chiar o notă sfântă. Poeziile cu această temă sunt foarte răspândite și
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
(n. 1 martie 1847 - d. 31 ianuarie 1914) este unul dintre marii oameni de cultură ai secolului al XIX-lea, fiind un renumit scriitor turc. Este fiul lui Mehmet Șakir Recai Efendi și al lui Rabia Adviye Hanım, ambii membrii ale unor familii de seama. În copilărie a învățat de la tatăl său limba arabă, mai precis dialectul
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
În trecut această a fost, de asemenea, urmată în unele regiuni ale Europei ce se află sub conducere islamică, în special Spania islamică și Emiratul de Sicilia. Una dintre cele mai mari centre istorice de predare Maliki, mai ales în timpul secolelor IX-XI este Moscheea de Uqba. Deși Malik Ibn Anas însuși era originar din Medina , școala să s-a confruntat cu o concurență acerbă pentru adepți în Estul musulman, din partea școlilor Shafi'i , Hanbali și Zahiri școli ce se bucurau de
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
până astăzi poziția dominantă în Africa de Nord și de Vest. În plus, școala Maliki a fost preferată în statele arabe mici din Golful Persic (Bahrain, Kuweit, Dubai). În timp ce mare parte din Arabia Saudita respectă legile Hanbali, provincia de est este cunoscută de secole că un bastion Maliki. Școala Maliki derivă din activitatea lui Malik ibn Anas. Muwatta este o colecție de hadisuri ce sunt considerate ca fiind de sunet și își găsesc locul lor în Sahih al-Bukhari, cu unele comentarii ale lui Malik
Maliki () [Corola-website/Science/331853_a_333182]
-
sunt rezultatul unui proces istoric care a implicat contribuția unor popoare precum perșii, berberii, turcii, nubienii, africanii sub-saharieni, precum și popoare din Europa, India și Asia Centrală. Mâncărurile preparate și servite poartă amprenta unor identități etnice și religioase formate de-a lungul secolelor. În societățile patriarhale ale Orientului Mijlociu, se consideră că locul femeii este în interiorul casei, unde principala sarcină este prepararea mâncării, în timp ce bărbatul se ocupă de munca propriu-zisă și aduce câștiguri materiale. Însă în grupurile nomade și în zonele rurale, femeile
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]
-
în producerea materiei prime, ocupându-se de creșterea animalelor și de agricultură. Ideea conform căreia fiecare casă trebuie să aibă o cameră separată pentru pregătirea mesei și pentru servirea ei a devenit acceptată în perioada modernă, în special în ultimul secol, însă înainte de aceasta, o bucătărie era un lux, pe care puțini și-l permiteau, iar pregătitul mâncării se desfășura în curte, pe hol sau pe o terasă. Locurile din casă unde se gătește (bucătărie, cuptorul de lut) sunt zone unde
Cultura culinară în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331849_a_333178]