12,621 matches
-
ștergeau înfricoșate de îndrăzneala lor, tremurând că vor fi împușcate în stadioane, la fel cum tremurau când alfabetizau în secret copilele orașului lor despre care talibanii decretaseră că nu au nevoie de nici o știință de carte ca să nască și să îngrijească bărbați, singurul scop și singura justificare a prezenței femeilor pe această lume viril-războinică. Noi le arătăm computere și Internet, iar ele predau într-o universitate în ruină, fără încălzire și pereți exteriori, năruită de mujahedini. Am să păstrez cât voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un timp de pace, dar a avut probleme de familie, a trebuit să vândă pâine în stradă ca să își cumpere rechizite. Tatăl ei a fost singurul care câștiga bani. Erau 19 persoane care stăteau în aceeași casă, și ele, fetele, îngrijeau de frați și surori. Pentru fetițe era umilitor să vândă în stradă. Era rușine să fie silite să iasă din casă, singurul loc unde reputația unei femei era bine păzită. Ieșirea din „gineceu” însemna că sunt sărace și nemăritabile, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
judecăți, nerușinat de profitori pentru că se folosiseră de sentimentele unui tânăr naiv ca să-l pună să lucreze pe gratis. Satele îndepărtate de civilizație nu sunt singurele unde apendicele cerebrale umane se arată în stare de a genera asemenea idei. Marta îngriji în mod repetat mâna lui Marçal, de multe ori îl consolă și-i răcori rana cu răsuflarea ei, și atât au perseverat amândoi încât peste ani s-au căsătorit, totuși familiile nu s-au apropiat. Acum iubirea lor pare adormită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la începutul sarcinii, Nu știm nimic, în fața acestor lucruri suntem ca niște copii neștiutori, trebuie s-o duci la doctor. Marçal nu răspunse. Socrul lui tăcu. Probabil că se gândeau amândoi la același lucru, că, în spitalul Centrului, ar fi îngrijită ca nicăieri altundeva, cel puțin așa se spunea, de altfel, fiind nevasta unui angajat, nici nu era obligatoriu să locuiască acolo ca să fie competent supravegheată. După un minut, Cipriano Algor spuse, Când vrei, o aduc pe Marta. Ieșiseră din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ții pe Găsit în absența mea, Plecați, întrebă Isaura, Chiar acum, cum îți închipui, nu putem lua câinele, în Centru nu primesc animale, Sunt de acord, Știu c-o să ai grijă de el ca și cum ar fi al dumitale, O să-l îngrijesc mai bine decât dacă ar fi al meu, pentru că e al dumitale. Fără să se gândească ce face, poate pentru a-și potoli nervii, Cipriano Algor trăsese de zgarda câinelui. Cred c-ar trebui să cer scuze, spuse, De ce, Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Gacho care-și va continua cunoscututa și rutiniera activitate de a veghea siguranța persoanelor și bunurilor instituțional sau ocazional legate de Centru, prima problemă, spuneam, va fi să răspundă la întrebarea, Și acum ce-o să fac. Marta trebuie să se îngrijească de casă, când va veni momentul va avea un copil de crescut, și asta va fi mai mult decât suficient ca s-o țină ocupată multe ore din zi și câteva ore din noapte. Cu toate acestea, fiind oamenii, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Centrul. Dacă o fac, e o prostie, spunea Cipriano Algor, din ce vor trăi după aceea, Aceeași întrebare ni s-ar putea pune și nouă, spuse Isaura, și totuși nu vezi că mă frământ. Crezi în divina providență care se îngrijește de nevoiași, Nu, ce cred eu e că sunt momente în viață când trebuie să ne lăsăm purtați de curentul a ceea ce se întâmplă, ca și cum n-am avea forțe să ne împotrivim, dar deodată ne dăm seama că râul ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
atât de rău guvernați. Ea crede că tu ai toate calitățile pentru a fi un excelent vizir. — Spune-i că Însușirile necesare pentru a guverna nu sunt cele de care este nevoie pentru a ajunge la putere. Pentru a te Îngriji bine de treburile țării, trebuie să uiți de tine, să nu te interesezi decât de alții, mai ales de cei nefericiți; pentru a ajunge la putere, trebuie să fii cel mai lacom dintre oameni, să nu te gândești decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sterp, fără a Încerca măcar să răspundă, iată ce țese, În momentul acela, o complicitate adâncă. O complicitate care are totuși limite. Se Întâmplă ca Djahane să-i ceară lui Omar părerea prețioasă a unui om fără pofte nemăsurate, dar se Îngrijește arareori să-l informeze despre acțiunile ei. Știe că el le-ar dezaproba. La ce bun să stârnești certuri nesfârșite? Desigur, Khayyam nu se află niciodată foarte departe de curte. Dacă evită să pătrundă acolo, dacă fuge de toate uneltirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Alamut era pe atunci un sat fortificat, unul Între atâtea altele, În care trăiesc câțiva soldați Împreună cu familiile lor, câțiva meșteșugari, câțiva agricultori și un guvernator desemnat de Nizam al-Mulk, un brav castelan pe nume Mahdi Alauitul, care nu se Îngrijește de altceva decât de apa sa de stropit, de recolta de nuci, struguri și rodii. Tulburările din imperiu nu-i stânjenesc somnul. Hasan a Început prin a trimite câțiva tovarăși, fii ai locului, care se strecoară În garnizoană, predică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cuvânt, greșit Înțeles de călătorii străini, a părut să aibă iz de hașiș. E adevărat că Sabbah era Împătimit de plante, că le cunoștea de minune proprietățile curative, sedative sau stimulatoare. El Însuși cultiva tot soiul de ierburi și Își Îngrijea apropiații când cădeau bolnavi, știind să le prescrie poțiuni pentru a le Înviora starea. Astfel, se cunoaște una din rețetele sale, hărăzită să activeze creierul adepților și să-i facă mai apți pentru studii. E un amestec de miere, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât să nu facem nimic! protestă Parker, ducându-și ceașca la buze. Și ce-a făcut "autodocul" până acum? Nimic! Răul care-l roade pe Kane îi depășește posibilitățile, cum a zis Ash. Ordinatorul ăsta medical e conceput pentru a îngriji boli de gravitație nulă sau picioare rupte, nu o chestie ca asta. Suntem cu toții de acord asupra acestui punct: Kane are nevoi de un tratament specializat. ― Care nu e cu putință, ai spus-o. ― Just. (Parker se rezemă.) Exact! D-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Însă pămîntul are nevoie și de dragoste, de inși care să se oprească pentru a iubi. Dragostea o aduce epigonul. Vocația acestuia e să nu ajungă niciodată primul și să se despartă greu. Dacă se așază Între ruine, le va Îngriji sau va reconstrui casa dărîmată a exploratorului. Și totuși de atîtea ori a fost nedreptățit și disprețuit. Chiar pionierul a trebuit să plătească acest tribut cînd n-a ajuns primul; după drumul halucinant la Polul Sud, unde a găsit fluturînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
după care ciorna altei scrisori. Mai importantă, se pare, de vreme ce începutul fusese șters și reluat de câteva ori. „Am vrea să ne referim la cele relatate de ziarul dumneavoastră în martie a.c. Să recapitulăm, așadar, faptele despre maltratarea femeii care îngrijea animale în apartament...“ O auzise n-o auzise intrând, greu de spus, Matei nu se mișcase din fața ferestrei. Dominic și-l putea închipui în astfel de momente. Nu erau diferite de cele în care se întâlneau la taifas, păstrându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul cum oprivea, filial, cu o blajină ațâțare, neastâmpăratul profesor. Toată lumea, inclusiv Asociația, vorbește în termeni aleși despre doamna Apostolescu. Ea îngrijește și de câinii lor, e membră asociată. Asociata Asociației, spunea amicul Iopo, Papașa, poate îl știți. N-ați avut nici un necaz cu Tavi? Acum și câinii pun multe, foarte multe probleme. Când nu sunt alimente și case și medicamente pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
semnificative. O, da, în sfârșit! — Crezi că Tavi e un criminal? Nu te voi contrazice. Nu știu și nu vreau... nu știu exact ce a făcut și ce face. Știu că s-a însurat cu handicapata mea prietenă și a îngrijit-o mereu, exemplar. Prietena mea Tori, poate ți-am spus deja. O spaimă cumplită, în perioada aceea care te preocupă pe dumneata, a lăsat-o surdomută și cam... mă rog, cam sensibilă, să spunem așa. Doar știi... lumea nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot suntem în ea, care ar mai fi diferența? — Ar fi, ar fi. Jeny n-ar putea găti deliciurile care le gătește. Ca să-ți dau un singur exemplu. N-aș avea aceste plăceri, nici pe ea n-aș putea-o îngriji, nici dumneata n-ai putea face pe detectivul. Nu avem toți, simultan, aceleași interese. Nici aceleași plăceri. Sinuciderile colective sunt rarisime, băiatule. Voi, psihiatrii, la cine vă consultați? La tâmpiții voștri de colegi? Uite, îți ofer fantezia mea. Aiureală, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nesfârșitei mele vieți, eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cresc grădinile. Ei vor să fie rădăcinile, prin care ne prelungim pe sub pământ. Se‐ ntind domol părinții pe subt pietre în timp ce în lumini mai adăstăm, în timp ce fericiri ne‐mprumutăm și suferinți, și apă vie pe la vetre. ( Din volumul „Poezii”, ediție îngrijită de Geo rge Ivașcu, Editura pentru literatură). 56 Ana Blandiana (Otilia Doina Rusan, născută Coman, 25 III 1942 , Timișoara) „Tata era din Banat, satul Murani, de lângă Vin ga. Mama era din Blandiana, o comună la câțiva kilometri de Vințul de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rea. S‐a trudit, sărăcuța de ea, ș‐ a învățat singură să citească și să scrie, ca să ne poată învăța și pe noi puțină carte. C ă ce școli erau pe vremea aia?...De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s‐ avem de toate. Surorile începeau să coasă și ele. Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, zugrav de biserici... Se vede că era în neamul nostru, că mult îmi mai plăceau și mie icoanele când
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
fete a avut și le‐a dat la școli mai înalte iar pe dânsa a ținut‐o la coada vacii, ca să‐i întoarcă cu sapa pământurile de la bietul tata, care a murit îndată după războiul din 1916‐1918! Să‐ i îngrijească de păsări, de animale într‐ o singură rochițică din stambă pe vară! ‐ Într‐un an fusese secetă mare. Nu se mai găsea nimic pe câmpuri de mâncare pentru animale. ș‐ atunci s‐ o dat voie să le ducem în pădure
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
departe, Ușor de plai se desparte ! Cele citate sunt confesiunile lui Grigore Vieru către Victor Crăciun, din volumul cu poeme „Rădăcina de foc” (Editura Univers, București, 1988), ilustrată de Sabin B alașa, cu un „Cuvânt înainte” de Ion Alexandru, ediție îngrijită de Arcadie Doros. Ce înseamnă pentru D‐voastră dragostea față de mamă ? — Înseamnă neuitarea casei părintești, a locului în care te‐ ai întemeiat, permanență, limbă — totul. Cine n ‐ are mamă, n‐ are nimic, glăsuie un proverb bengalez, vorbind parcă prin gura
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]