11,393 matches
-
În fața americanilor se afla Corpul LXXXI cu efective incomplete comandat de Friedrich Köchling. Corpul german era format din trei divizii: Divizia a 3-a Panzergrenadier, Divizia a 246-a Volksgrenadier și Divizia a 12-a Volksgrenadier. În momentul declanșării atacului aliat era în plină desfășurare procesul de transfer pe front a Diviziei a 47-a Volksgrenadier. Această mare unitate fusese formată în mare grabă din personal al Luftwaffe, tineri de 18-19 ani. Toate diviziile germane aveau efectivele incomplete dar, pe de
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
era complet diferită de cele întâlnite în pădurea deasă în care lupta Armata I. Era vorba de o câmpie întinsă, o zonă agricolă cu mici sate. Tactica folosită de cele două tabere a fost total diferită. Germanii se așteptau ca aliații să execute lovitura principală în zona joasă de câmpie, în vreme ce americanii aleseseră pentru această acțiune pădurea Hürtgen. Unul dintre motivele pentru alegerea făcută de americani a fost existența pungii Geilenkirchen din flancul nordic al Armatei a 9-a, care amenința
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
au fost încercuite, iar aprovizionarea lor nu s-a mai putut face decât pe calea aerului. Schafberg a fost recucerit de americani pe 12 decembrie, iar tancurile au ajuns în sfârșit la Gey și Strass, balanța victoriei înclinând definitiv în favoarea aliaților. Aceste reușite au fost obținute cu pierderi grele, aproximativ 1.000 de oameni ai diviziei fiind uciși în doar trei zile de lupte. La nord de orașul Gey, înaintarea americanilor a decurs mai bine, fiind cucerite orașele Gürzenich și Birgel
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
să ajungă pe malurile Rurului. Germanii au reușit să mai păstreze doar câteva capete de pod mici pe malul vestic. Pierderile umane suferite de Corpul VII au fost uriașe - circat 27.000 de morți într-o singură lună. În timpul înaintării aliaților spre Rur, comandanții americani au recunoscut în sfârșit importanța barajelor de pe râu. Barajele erau obiective strategice importante, ele permițând germanilor să inunde valea Rurului și mai departe în aval, până pe valea Meusei și în zonele joase din Olanda. Deversarea apei
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
16 decembrie, germanii au lansat ultima ofensivă de proporții de pe frontul de vest, ceea ce a dus la încetarea imediată a atacului american în acest sector. Operațiunea "Queen" nu a reușit să își atingă obiectivele foarte complicate. La începutul ofensivei, planificatorii aliați considerau că atacul avea să fie doar faza de început a unei înaintări rapide în teritoriul Germaniei, spre Rin. După o lună de lupte, americanii ajunseseră doar la cursul Rurului. Ei nu au reușit să stabilească capete de pod pe
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
barajele de pe râu. Controlul deținut de germani asupra barajelor asigura un mijloc rapid și ieftin pentru controlul unor teritorii vaste. Chiar și fără să ia în considerație ofensiva din Ardeni (care a fost o surpriză strategică totală pentru americani), planificatorii aliați estimaseră că un atac de amploare cu sorți de izbândă nu putea să fie declanșat decât la mijlocul lunii ianuarie. Wehrmachtul a reușit să întârzie înaintarea americanilor spre Rur. Păstrarea controlului asupra aliniamentului Rururlui a fost considerată de maximă importanță pentru
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
fost considerată de maximă importanță pentru desfășurarea cu succes a Ofensivei din Ardeni. Preparativele pentru organizarea ofensivei au fost finalizate cu succes, germanii reușind să mobilizeze în secret efective importante, capabile să dea o lovitură inițială puternică. Pe 16 decembrie, aliații au fost luați total prin surprindere, iar germanii au reușit rapid să le spargă frontul. Târziu, în perioada 14-26 ianuarie 1945, așa-numitul „triunghi Roer” a fost curățat de trupele germane în cadrul Operațiunii " Cocoșul de Munte (Blackcock)" și, mult mai
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
prin surprindere, iar germanii au reușit rapid să le spargă frontul. Târziu, în perioada 14-26 ianuarie 1945, așa-numitul „triunghi Roer” a fost curățat de trupele germane în cadrul Operațiunii " Cocoșul de Munte (Blackcock)" și, mult mai târziu, în februarie 1945, aliații au reușit să forțeze cursul Rurului. Drumul spre Rin era deschis în sfârșit. Ofensiva din Ardeni a demonstrat lipsa perspectivei strategice pe termen lung pentru Germania. Superioritatea aliaților în oameni și echipament nu a putut fi depășită de germani. apărarea
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Operațiunii " Cocoșul de Munte (Blackcock)" și, mult mai târziu, în februarie 1945, aliații au reușit să forțeze cursul Rurului. Drumul spre Rin era deschis în sfârșit. Ofensiva din Ardeni a demonstrat lipsa perspectivei strategice pe termen lung pentru Germania. Superioritatea aliaților în oameni și echipament nu a putut fi depășită de germani. apărarea cu succes a aliniamentului Rurului nu a însemnat decât o lungire a războiului, cauzând distrugeri suplimentare și pierderea de noi vieți omenești.
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
sub ambele tipuri în biserica Sf. Nicolae, un act care a indicat un anumit grad de simpatie cu noile idei religioase. Totuși, Joachim nu a adoptat în mod explicit luteranismul până în 1555, astfel încât să nu forțeze o confruntare deschisă cu aliatul său, împărat roman Carol al V-lea. La începutul anului 1539, la dieta imperială a prinților din Sfântul Imperiu Roman, luteranul Philipp Melanchthon a dezvăluit prinților adunați (printre care și Joachim), că pogromurile antievreiești din 1510 de pe domeniul Brandenburg s-
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
agricultorilor de pe 29 aprilie 1918, proclamat de generalul Skoropadski. A fost un ministru-adjunct de interne în cabinetul lui Fedir Lizogub, iar apoi ministrul mărturisirii în cabinetul lui . În noiembrie 1918, a fost trimis la conferința de la Iași pentru a informa Aliații cu privire la situația din Ucraina și intenția sa și a guvernului hatmanului de a sprijini Armata Albă în lupta împotriva bolșevicilor. La sfârșitul lunii noiembrie, același an, a fost arestat la stația Jmerînka de către membrii Armatei Republicii Populare Ucrainene, inamici ai
Мihail Voronovici () [Corola-website/Science/334620_a_335949]
-
După moartea regelui Matia inițial l-a sprijinit pe Ion Corvin, fiul nelegitim al fostului rege, însă după ce regele Vladislav al II-lea al Ungariei i-a oferit titlul de prim-cancelar al Ungariei, s-a răzgândit și a devenit aliatul acestuia. După numirea lui în 1490 ca prim cancelar regal, în 1493 a devenit paznic a Coroanei Sfinte, titlu menținut până în 1499. În 1500, cu ajutorul prietenilor și aliaților săi din Veneția, a obținut titlul de cardinal de la Sfântul Scaun, iar
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
titlul de prim-cancelar al Ungariei, s-a răzgândit și a devenit aliatul acestuia. După numirea lui în 1490 ca prim cancelar regal, în 1493 a devenit paznic a Coroanei Sfinte, titlu menținut până în 1499. În 1500, cu ajutorul prietenilor și aliaților săi din Veneția, a obținut titlul de cardinal de la Sfântul Scaun, iar în 1510 a primit și titlul de patriarh al Constantinopolului, titlu simbolic dar foarte important din cauza faptului că a sugerat că este cea de a doua putere după
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
lordul mafiei haitiene Cassandra (care încă nu se încrede complet în Lincoln, datorită asasinării predecesorului ei în timpul războiului cu Sammy), liderul mafiei irlandeze, Thomas Burke, al cărui fiu, Danny, a fost înșelat și omorât în timpul jafului, și Vito Scaletta, fost aliat al lui Marcano, care a fost și el înșelat la rândul său de Sal, și protagonistul din "Mafia II". După ce îi elimină pe locotenenții lui Marcano: Ritchie Doucet, Roman "Măcelarul" Barbieri, și Michael Grecco, Lincoln le atribuie cele trei teritorii
Mafia III () [Corola-website/Science/334654_a_335983]
-
pe Winston Churchill de la o tentativă de asasinare a nemților. În prima misiune, "In Shadows", Fairburne trebuie să descopere identitatea asasinilor lui Churchill. Pentru a face asta, el se strecoară înapoi în oaza Siwa, această zonă fiind acum în posesia Aliaților și pierdută de Axă. Misiunea se termină cu succes, Fairburne aflând identitatea asasinilor și liderului acestora. În a doua misiune, "Belly of the Beast", Fairburne trebuie să se infiltreze în baza asasinilor din munții Rif, în Maroc. În drumul său
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
dintre ele fiind deja reținută de forțele NATO). Între timp, Preacher și Mother sunt interogați de Sad al-Din la bordul navei care se îndreaptă spre Karachi. Mother este executat de Sad al Din când acesta refuză să divulge informații despre aliații săi. În timp ce Mako se îndreaptă către navă pentru a o asalta, Preacher reușește să scape și omoară marea parte din forțele de securitate ale lui Sad al Din, în timp ce acesta își croiește drumul către cârma navei. El îl găsește, într-
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
a fost organizat în timpul Primului Război Mondial și a fost constituit din 2 lagăre separate, cu destinații diferite. Lagărul 1 din Holzminden era destinat prizonierilor de război din rândul Aliaților ("Offizier Gefangenenlager"). A fost populat în special cu ofițeri englezi, dar și cu soldați din trupele coloniale. Lagărul 1 era condus de căpitanul Karl Niemeyer. Lagărul 2 era un lagăr de internare ("Internierungslager") destinat civililor deportați din statele inamice și
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]
-
alții, Van Manen a încercat să împiedice publicarea manuscrisului. El a fost totuși publicat sub formă de carte în 1924. Al doilea incident era cu privire la ce poziție trebuia adoptată în Primul Război Mondial. Annie Besant alesese în mod hotărât partea aliaților. Van Manen era de părere că teosofii și în special teosofia organizată trebuiau să fie strict neutri cu privire la conflictele lumii. Aceste două puncte de vedere diferite au dus în 1916 la o dezbatere între cei doi în "The Commonweal". Reacțiile
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
temporară a României) și ulterior la Odessa. Obiectivul conferinței, organizată de Emile Henno de la consulatul francez din Kiev, a fost de a coordona mișcările antibolșevice din sudul Rusiei cu scopul de a facilita relațiile cu forțele aliate din Balcani. Din partea Aliaților, singurul oficial care care s-a făcut remarcat a fost acest Emile Henno, fost militar francez și foarte posibil agent militar cu acoperire diplomatică. De cealaltă parte, inițiatorii conferinței au aparținut unui grup format din foști oficiali ruși din România
Conferința antibolșevică de la Iași () [Corola-website/Science/334792_a_336121]
-
unui directorat civil, respectiv de cea a monarhiei și unul majoritar - reprezentat de ideea unei dictaturi militare. Cei 21 de delegați nu au putut să ajungă la un punct de vedere comun, în ciuda necesității de a se prezenta uniți în fața aliaților înainte de a solicita un ajutor. Nici un candidat la postul de viitor conducător al Rusiei nu a reușit să acumuleze cel puțin jumătate din numărul de voturi. Dintre cei propuși, Generalul Denikin - care a obținând sprijinul a nouă delegați din cei
Conferința antibolșevică de la Iași () [Corola-website/Science/334792_a_336121]
-
(1754-1763) a fost teatrul nord-american de acțiune al mai globalului război de șapte ani și s-a dat între coloniile America britanică și Noua Franță, ambele fiind susținute de unități militare din metropolele sale, precum și de aliați amerindieni. În iunie 1747, influența comercianților britanici s-a extins. De aceea, guvernatorul Noii Franțe i-a ordonat lui Pierre-Joseph Celeron să conducă o expediție militară în zonă. Obiectivul său era acela de a atrage indigenii în tabăra franceză pentru
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
lansat un raid pe lacul înghețat George, distrugând clădirile britanice. La începutul lunii august, Montcalm și cei 7000 de soldați francezi au asediat fortul care a capitulat, iar soldații britanici s-au retras condiționat. Când a început retragerea, unii dintre aliații indieni ai lui Montcalm, înfuriat de dispută în privința prăzii, a atacat coloana britanică, ucigând și capturând sute de bărbați, femei, copii și sclavi. Între timp, variola s-a răspândit la populații indiene îndepărtate. Vaudreuil și Montcalm au primit provizii, în timp ce
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
Nova Scoția a fost capturată ulterior. A treia invazie a fost oprită de o victorie improbabilă franceză în Bătălia de la Carillon, în care 3600 de soldați francezi au învins forțele lui Abercombie de 18 000 de soldați și miliții, precum și aliați indieni în afara fortului denumit "Carillon" de francezi și "Ticonderoga" denumit de britanici. Abercombie s-a salvat de pe urma dezastrului după ce l-a trimis pe John Bradstreet într-o expediție de succes în care a distrus fortul Frontenac și a furat proviziile
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
de Choiseul, a decis invadarea Britaniei, pentru a retrage armata britanică din America de Nord și pentru ca francezii să câștige în apropiere de casă. Invazia a eșuat, iar Pitt a planificat noi operațiuni împotriva Noii Franțe, și a trimis fonduri către Prusia, aliatul britanic. Flota franceză a eșuat în 1759 în bătăliile de la Lagos și Quiberon Bay. Dar corăbiile franceze de aprovizionare au reușit să respingă blocada britanică de pe coasta franceză. Victoriile britanice au continuat pe toate fronturile în anul 1759, când au
Războiul franco-indian () [Corola-website/Science/334820_a_336149]
-
a lui Baybars. "„După ce a recucerit Alep la începutul lui octombrie 1260 și a respins fără dificultate o contraofensivă a lui Hulegu, mamelucii iau în considerare organizarea unor raiduri punitive împotriva lui Bohemond din Antiohia și Hethum din Armenia, principalii aliați ai mongolilor. Dar în sânul armatei egiptene izbucnește o luptă pentru putere. Baibars ar vrea să se stabilească la Alep, în calitate de guvernator semi-independentș Qutuz, care se teme de ambițiile locotenentului său, refuză. Nu vrea o putere concurentă în Siria. Pentru
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]