15,743 matches
-
își dovedește calitățile. Reagan se referă la aceste "impedimente" într-o manieră, iarăși, particularizată: pentru americani, nu întâmplător, singurele posibile piedici pe cale pot fi generate numai din interior. Reagan descrie perioade de "stres economic și social", datorate neatenției cu care americanii au transferat, temporar, autoritatea statală guvernului național sau chiar poporului însuși. Însă, desigur, toate acestea reprezintă nu mai mult decât niște momente accidentale în logica istoriei mitice americane, a cărei revigorare depinde exclusiv de reînnoirea încrederii în libertate, însoțită, desigur
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
William Lewis, cel de al doilea discurs inaugural al lui Reagan se bazează pe o poveste (mitică) despre origini și destinul libertății. În narațiunea sa, cum am văzut, președintele american descrie, clar și cu toată franchețea, consecințele nefaste ale renunțării americanilor la propriul destin, fie și provizoriu, din cauza deturnării atenției dinspre ceea ce este vital națiunii americane din perspectiva înaintării istoriei sale pe calea prescrisa de mit. Astfel, Reagan definește valorile absolut necesare menținerii pe cale unitatea, libertatea, puterea și invită publicul să
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
să "se dedice trăirii acestei povești"551, și nu a oricărei alteia. În continuarea raționamentului său, William Lewis se întoarce înspre primul discurs inaugural al lui Ronald Reagan, pentru a identifica acolo locul privilegiat al articulării, de către președinte, a definiției "americanului" pe care povestea o susține și legitimează, tot așa cum susține și legitimează sensul privilegiat al "(istoriei) Americii". Rolul pe care Reagan îl construiește discursiv, prin narațiunea sa, publicului, este esențial în înțelegerea sensului mitic al poveștii și întregește mesajul retoricii
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
americane asupra unor probleme internaționale"626. Mai mult, criticul descoperă un alt pericol, relaționat cu primul, în retorica președintelui american: atâta timp cât povestea lui Reagan se bazează atât pe un cod moral, cât și pe bunul simț deja acceptate în cultura americanilor, șansele schimbării sau ale interogării legitime a acestor date devine minimală. Astfel, ironic, publicul lui Reagan, în loc să participe în mod creativ la construcția poveștii, este împins într-o postură pasivă, potrivit căreia singurul său "mandat" îl constituie acceptarea unui "cadru
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Em Griffin, op. cit., p. 21. 13 Ibidem. 14 Wilbur Schramm (ed.), The science of human communication, Basic Books, New York, 1963. 15 Bernard Berelson, "The state of communication research", 1959, în John Durham Peters și Peter Simonson (eds.), Mass communication and American social thought: Key texts, 1919-1968, Rowman & Littlefield, Maryland, 2004, apud Em Griffin, op. cit., p. 22. 16 Em Griffin, op. cit., p. 22. 17 Ibidem, p. 23. 18 Ibidem. 19 Ibidem 20 Ibidem. 21 David K. Berlo, The process of communication, Holt
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în engleză. Prima lună, a doua, am învățat, am tot învățat. La sfârșitul semestrului, era un fel de examen. Cum îl trec eu? Mi-aduc aminte exact, am primit 8. Erau trei-patru note de 8, restul numai 7, 6. Toți americanii ăia. Asta m-a distrus. Din momentul acela mi-am spus: „E păcat de timpul pierdut, dacă toți ăștia au primit 8 și vorbesc engleza între ei”. Dar știam că nu pot să fiu chiar așa sigur de mine; era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mare decât ei. Tu știi mai bine că Scholem XE "Scholem, Gershom" avea această serie de publicații în străinătate, care erau de altă factură decât cele din Israel. Așa l-am cunoscut noi pe Scholem XE "Scholem, Gershom" , europenii și americanii care nu citim ebraică, pentru noi acesta este Scholem XE "Scholem, Gershom" . M.I.: Așa este. Asta e o dimensiune foarte interesantă, pentru că detractorii mei au făcut calcule ca să arate că, la rândul meu, aș fi calculat tot felul de amănunte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
problema evreiască, care există într-adevăr, e pe alt plan. Ce văd eu este un declin al imaginii lui Eliade XE "Eliade, Mircea" la Chicago, și nu cred că a început din cauza discuțiilor despre dosarul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" . Americanii nu sunt așa de implicați în afacerea asta. În orice caz, nici Sullivan XE "Sullivan, Larry" , nici Bruce Lincoln XE "Lincoln, Bruce" . Numai dacă încep de la ei pot să înțeleg situația mai generală: Eliade XE "Eliade, Mircea" a făcut parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
predau creștinilor se tem să vorbească de Eliade? Crezi că le e frică de ce-or să spună evreii? Mie nu mi-e frică în Israel să vorbesc despre Eliade XE "Eliade, Mircea" ! S.A.: Am observat! M.I.: Păi atunci unui american îi e frică să vorbească de el în America? Eu am predat acolo, am vorbit de ideile lui Eliade XE "Eliade, Mircea" , și nu-mi aduc aminte să-mi fi spus cineva ceva. Recent, am predat mult despre Eliade XE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
părțile care se află în confruntare acum sunt prea mari ca să dispară. Ce înseamnă asta? America nu se poate opri din această cursă, pentru că toată economia lor este bazată pe globalizare, iar asta îi împiedică mai mult ca oricând pe americani să se izoleze pe continentul lor. America o să se schimbe, nu poate să rămână cum este, dar nu se va izola din nou pentru a construi societatea perfectă sau măcar bună. Americanii nu vor să se schimbe, sau poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
asta îi împiedică mai mult ca oricând pe americani să se izoleze pe continentul lor. America o să se schimbe, nu poate să rămână cum este, dar nu se va izola din nou pentru a construi societatea perfectă sau măcar bună. Americanii nu vor să se schimbe, sau poate că vor și nu pot. Islamul, pe câte văd, nu poate să cedeze și să spună: „Am încercat ceva, am luptat, am cam eșuat, dar avem o altă idee, mai bună: să devenim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Da, se poate vedea cazul Pakistanului, unde jocul este de un cinism suprem: o populație masiv și tot mai fervent musulmană, cu elemente de fanatism, dar un stat care, printr-o dură autoritate militară, calmează societatea și scoate bani de la americani cât nu ar scoate prin alte mijloace. M.I.: Da, dar e clar că, dacă americanii nu ar fi avut nevoie de Pakistan, regimul autoritar cădea de mult. Ca după cele mai multe lovituri de stat militare - o știm prea bine din America Latină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
masiv și tot mai fervent musulmană, cu elemente de fanatism, dar un stat care, printr-o dură autoritate militară, calmează societatea și scoate bani de la americani cât nu ar scoate prin alte mijloace. M.I.: Da, dar e clar că, dacă americanii nu ar fi avut nevoie de Pakistan, regimul autoritar cădea de mult. Ca după cele mai multe lovituri de stat militare - o știm prea bine din America Latină -, regimul ar fi rămas la putere cel mult un an sau doi. Dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cumpărat miracolul, au cumpărat cât au putut să cumpere, dar nu și-au schimbat cu adevărat sistemul, iar acum au o problemă cu fundamentaliștii. Nici nu știu ce-i costă mai mult, să-i plătească pe fundamentaliști sau să-i plătească pe americani. Dar ceea ce e îngrijorător este că lumea islamică trăiește într-o frustrare generală. O cultură foarte mare, globală, care a dat câteva imperii mondiale. Toate miturile astea cu Saladin, care inspiră și ecuația pe care o auzeam la Ierusalim tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
văd, de pildă, că vecinul care lucrează cu banii aceștia occidentali prosperă brusc, iar invidia este și ea ceva omenesc. Ei, în momentul în care religia intră în toată afacerea asta, consecințele sunt catastrofale. Nu cred că se poate ca americanii să nu mai fie capitaliști, așa cum nu cred că musulmanii nu vor mai fi fanatici în viitor. Ce vreau să spun? Forma modernă a religiei islamice este fanatismul, iar Islamul este fanatic pentru că problemele create acum sunt integrate într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
simplu să spui că teroriștii au fost psihopați. Într-un fel au fost, în alt fel este vorba de o structură pe care poți să o înțelegi. Și din cauza asta mă gândesc că nu e de ajuns să crezi ca americanii că totul se rezolvă prin democratizare cu forța. Să vedem cum vor deveni musulmanii democrați, ce fel de democrație vor construi... S.A.: Da, asta e o viziune utopică. În mod surprinzător, americanii persistă în ea, în ciuda tuturor probelor contrarii. Ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
că nu e de ajuns să crezi ca americanii că totul se rezolvă prin democratizare cu forța. Să vedem cum vor deveni musulmanii democrați, ce fel de democrație vor construi... S.A.: Da, asta e o viziune utopică. În mod surprinzător, americanii persistă în ea, în ciuda tuturor probelor contrarii. Ei au și această convingere ultimă în supremația ordinii democratice globale în stil american. Și nu vorbesc numai de Bush XE "Bush, George W." și neocons, ci și de americanul de rând, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
În mod surprinzător, americanii persistă în ea, în ciuda tuturor probelor contrarii. Ei au și această convingere ultimă în supremația ordinii democratice globale în stil american. Și nu vorbesc numai de Bush XE "Bush, George W." și neocons, ci și de americanul de rând, chiar de pacifistul care și-a pierdut un copil în Irak. Pur și simplu, avem de-a face în cazul americanilor cu o religie civilă, deci ceva mai intens, mai fierbinte decât alte forme de atașament la democrație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
stil american. Și nu vorbesc numai de Bush XE "Bush, George W." și neocons, ci și de americanul de rând, chiar de pacifistul care și-a pierdut un copil în Irak. Pur și simplu, avem de-a face în cazul americanilor cu o religie civilă, deci ceva mai intens, mai fierbinte decât alte forme de atașament la democrație, în genul multdiscutatului „patriotism constituțional” al vest-germanilor, dispărut fără urmă în Germania reunificată. În orice caz, democratizarea de sus în jus și din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
7, dar era logic să nu acorzi cetățenie unor savanți evrei de origine, după ce au adus contribuții capitale culturii române? Știu că Churchill ne a „jucat” pe un șervețel cu Stalin, dar de ce părinții mei i-au așteptat (zadarnic!) pe americani? Pentru că rușii ne-au fost „pretini” perverși încă din vremea sărmanului „politician” D. Cantemir! Sub umbrela încăpătoare a creștinismului, Moscova („a treia Romă”!) a încercat să ne înghită de mai multe ori! Testamentul (legendar) al lui Ștefan cel Mare a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
crede povestirile mămicilor și bunicilor despre minunatele concedii făcute odinioară de „oamenii muncii de la orașe și sate”, la munte și la mare, cu bilet de sindicat, reușind să se înfrupte - supremă victorie! - cu vreo sticlă de Pepsi Cola de la „imperialiștii” americani (deși în continuare diabolizați la lecțiile de învățământ politic, cu o „sfântă mânie proletară”...). În fine, semnalez și superficialitatea tratării subiectelor, fără o preliminară și elementară definire a termenilor. Ce înseamnă patriotism când te raportezi la un asasin de talia
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pământului” în diplomația mondială, deși țara încă era plină de închisori și lagăre de muncă forțată pentru adversarii politici, iar țăranii erau închiși cu miile pentru refuzul de a renunța la dreptul de proprietate. La ce puteau să se aștepte americanii de la niște politicieni școliți la Moscova, alcătuiți din „aceeași făină” cu sinistrele personaje care îi parașutaseră ca satrapi în țările ocupate, unde aplicau cu mult zel ideologia bolșevică? Cât de sinceră putea fi dorința lor de a se rupe de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
crede că ser125 viciile de informații occidentale fie au fost incapabile să aprecieze corect demersul comuniștilor români, fie au înghițit pe nemestecate dezinformarea pusă la punct de Moscova. Demonstrația lui L. L. W. poate stârni și zâmbete când, la rezervele americanilor de a furniza armament regimului comunist din România (fapt „care ar putea încuraja natura represivă a regimului Ceaușescu”, cum scria atașatul american al Apărării din Ambasada de la București - pag. 695), se aduce drept contraargument sloganuri din discursurile lui Ceaușescu, precum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
corect) din scrierile unui jurnalist și istoric recunoscut ca profesionist (A. Majuru). Analiza stării de fapt de la noi (în bună parte, credibilă) este prefațată cu avertismentele „livrate” recent de două „cassandre”: una politică - franțuzul Jean-Marie Le Pen, și alta politologică - americanul George Friedman, șef al unei agenții de analiză geopolitică. Primul ne sfătuiește să ne apărăm „pământul” contra străinilor: pentru că este prea bogat și frumos, ni-l vor lua! Dacă naționalistul francez se gândește la câte pământuri ne-au mai fost
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și-un cârnat! Când aleșii își fac legi care îi apără de brațul Justiției, alegătorii observă asta, dar nu ies în stradă ca să ceară alte legi. Românul nu se implică; el așteaptă fie o minune, fie o intervenție dinafara (vin americanii, vin chinezii, eventual marțienii!). Până să ne spună dl. Friedman că n-o să ne poarte de grijă NATO și UE, trebuie să constatăm că este necesar să ne apărăm de noi înșine și să ne facem curat singuri în propria
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]