11,853 matches
-
privește-o ca pe mama ta, dacă e tânără - ca pe sora ta, dacă e foarte tânără - ca pe copilul tău. Călugărul care se uită la o femeie ca la o femeie sau o atinge ca pe o femeie își calcă legământul și nu mai este discipol al lui Śăkyamuni”. La cererea lui Buddha, Ănanda îi adună pe toți discipolii din Vaiśălī și împreună se îndreaptă spre Păpă (păli: Păvă). Acolo, vor fi găzduiți de fierarul Cunda, care le va prepara
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a trăi. În acel moment, are loc un teribil cutremur, însoțit de tunete asurzitoare. Ănanda îl întreabă pe Magistru care e cauza acestui neobișnuit fenomen și, aflând, îl roagă să supraviețuiască până la sfârșitul perioadei cosmice. Dar Buddha nu-și poate călca promisiunea pe care tocmai i-o făcuse lui Măra. „Este greșeala ta, Ănanda...Dacă tu l-ai fi rugat pe Cel Predestinat, o, Ănanda, el ar fi respins prima și a doua oară rugămintea ta, dar a treia oară ți-
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
fund) Ghiță, bine că te găsesc. Pristanda: Și eu vă căutam, coană Joițico... Zoe: Ghiță, Ghiță, ce-am aflat? Ce ați făcut? Ați înnebunit? Adineaori, când ieșeam de acasă, am aflat de la doctorul că te-ai dus cu jandarmii, ai călcat casa lui Cațavencu, l-ai luat pe sus și l-ai dus la poliție, la arest! Cum ai făcut asta? Pristanda: Ordin verbal de la conul Fănică. Zoe: Unde e Fănică? Pristanda: Nu știu, îl caut și eu. Zoe: Și pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
conceptului de balanță de putere, pentru Haas, înțelesul propriu-zis al conceptului prezintă un interes superior. În ceea ce privește o definiție clară și unanim acceptată a conceptului de balanță de putere, nici Haas, și nici alți teoreticieni ai relațiilor internaționale care i-au călcat pe urme, precum Martin Wight, nu au reușit să o formuleze. În realitate, susțin cei doi autori, balanța de putere este un concept cu sensuri multiple ca rezultat al multiplelor transformări istorice succesive pe care le-a suferit conceptual. Hedley
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
au Început Încetul cu-ncetul să-i scoată pe unii, să-i pregătească pentru plecat... Cum a fost momentul plecării de acolo? O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat, săracele, prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Moare ăsta!” Și m-au luat de acolo, și m-au dus la spital a treia oară, să mă opereze tot de apendicită, că asta Îmi făcuse acuma ștrangularea asta, „blocus de aderență” se numea. Mi-amintesc că de-abia călcam de la celular spre spital și gardianul care mă ducea, un mameluc, zice: „Ce condamnare ai, mă?” (Îl imită ironic pe gardian - n.n.). „Câți ani ai făcut?” „Păi, am făcut șapte.” „Aaa, și mai ai opt. Nu mai ajungi tu să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
singur. Mai erau și cei doi colegi care ar fi putut să sufere la fel. Toată lumea a rămas Înmărmurită, inclusiv gardienii... Toți așteptau reacția șefului. Și reacția șefului a fost surprinzătoare. În loc să sară să mă toace În picioare, Goiciu, care călca În picioare, sărea cu picioarele pe oricine și-l omora, a spus să ne scoată cătușele și să ne ducă la celulă, la izolare. Vă mai amintiți ziua aceea? Nu, dar era sigur În septembrie 1957. A dat ordin să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aveam destulă Încredere În mediu unde trebuie să mergem. Și el s-a dus. L-au scos de la mănăstire pentru că nu avea facultatea. A făcut-o pe urmă și s-a dus din nou... Și l-a asasinat... L-o călcat trenul..., cum era sistemul lor de asasinare. Te-o călcat trenul și cu asta basta. Am mai avut un coleg, un prieten, pe care iar l-a călcat trenul... Pe Marius Neagoe tot la fel... Deci aveau durități. Acuma, eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
el s-a dus. L-au scos de la mănăstire pentru că nu avea facultatea. A făcut-o pe urmă și s-a dus din nou... Și l-a asasinat... L-o călcat trenul..., cum era sistemul lor de asasinare. Te-o călcat trenul și cu asta basta. Am mai avut un coleg, un prieten, pe care iar l-a călcat trenul... Pe Marius Neagoe tot la fel... Deci aveau durități. Acuma, eu n-aș pune totul pe seama Securității. În ce sens? În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și s-a dus din nou... Și l-a asasinat... L-o călcat trenul..., cum era sistemul lor de asasinare. Te-o călcat trenul și cu asta basta. Am mai avut un coleg, un prieten, pe care iar l-a călcat trenul... Pe Marius Neagoe tot la fel... Deci aveau durități. Acuma, eu n-aș pune totul pe seama Securității. În ce sens? În Securitate erau oameni dispuși să execute directivele Partidului, dar Partidul era creierul care dispunea toate treburile ăstea, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În Jilava... Primeau deținuții și te cazau, și te coborau pîn’ tunelul ăla spre fort... Și erau niște linii trase pe jos, și caralii erau pe-o parte și pe alta și te Împingeau, te grăbeau din spate, iar de călcai pe linie luai cu parul peste cap, de ce-ai călcat linia... Care erau condițiile de detenție În Jilava? De la primire te băga Într-o teroare... Ne-au băgat În niște camere mari, de unde a urmat dup-aia să ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tunelul ăla spre fort... Și erau niște linii trase pe jos, și caralii erau pe-o parte și pe alta și te Împingeau, te grăbeau din spate, iar de călcai pe linie luai cu parul peste cap, de ce-ai călcat linia... Care erau condițiile de detenție În Jilava? De la primire te băga Într-o teroare... Ne-au băgat În niște camere mari, de unde a urmat dup-aia să ne deie pân’ camere mai mici. Și-acolo am văzut o grămadă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înălțime, tot sârmă ghimpată și cu două despărțituri la vârf: Într-o parte și În alta. Și În exterior era iarăși un gard, dar numai un fir de sârmă. El n-a ajuns decât la primul gard. Numai cât a călcat și a Încercat să treacă spre gardul mare, și acolo a fost Împușcat din prepeleac de un soldat. Dumneavoastră ați asistat la acest moment? Eu am văzut scena după. Am auzit că a fost Împușcat după ce-am ajuns În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arunce fânul. Și zice: „Ia, adă câinele!”. Câinele o trecut pe lângă mine și trebuia În capăt să urce pă scară În pod, să ieie mirosul... Și când o ajuns la ultimul fuscel, nu știu cum a alunecat câinele... Și atunci m-a călcat pe picior un milițian sau securist. Eu n-am știut să-mi trag picioarele... Da, da’ io am visat cum m-a Înconjurat cu câinele... și că am fost prins... Deci, cum v-am spus, visul s-a adeverit... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
milițian sau securist. Eu n-am știut să-mi trag picioarele... Da, da’ io am visat cum m-a Înconjurat cu câinele... și că am fost prins... Deci, cum v-am spus, visul s-a adeverit... Și când m-a călcat, el s-a speriat și de spaimă tot automatul l-a descărcat, da’ În acoperiș. Și bine că nu i-o Împușcat pe ăia din pod, că zicea că i-am omorât eu. El de frică: „Stăi!”. La stânga: „Trăiți, tovarășu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
figuri ne faci? Dacă toată lumea semnează”... „Și-așa m-ați ținut În plus și mă țineți cât vreți, și semnătura mea aicea Însemnează că oricând Îmi puteți găsiți orice să mă condamnați din nou”... Că acolo scria că, În caz că voi călca această obligație, să mă poată aresta din nou... Cred că o găsesc eu undeva, c-o am acasă, că mi-am luat-o de la CNSAS. Ei, și până la urmă o semnez și mă eliberez... Și zice maiorul ăla: „Mâine o să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
luăm de la Început.” Serios vă spun. „O luăm de la Început.” Vi s-a Întâmplat să primiți bătăi din astea? Nu, fiindcă eu am fost de un principiu... Acolo o fost bine să nu fii nici deștept, dar nici să mă calce pă bătătură, indiferent ce-o fost. Că n-ai avut cu cine te Înțelege, că ei o fost mai proști ca noi... Am avut unu’... nu-i mai rețin numele, avea numa’ patru clase... era prost ca drumu’. Ăștia și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
niște rom, și până la două noaptea tot am discutat... Am băut cu ei, dom’le, dar nu m-o prins deloc. Așa am fost de... crispat, extraordinar. Puteți gândi că timp de șepte ani și două luni io n-am călcat pe iarbă? Cum v-ați refăcut viața după ce ați ieșit din Închisoare? După ce-am venit din pușcărie m-am căsătorit cu fosta soție, am avut doi copii cu ea și-apoi, după 17 ani, o divorțat de mine pentr-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Așa a făcut unu’, Avramescu parcă Îl chema... Și erau odată vreo trei jumări În ciubăr, și le păstra pentru el la urmă... Băi, și deținuții Îl pândeau de mult, și au năpădit toți politicii, toată colonia, și l-au călcat În picioare, l-au omorât. Ne-a strâns comandantu’: „Bă, fir-ați ai dracu’, batem și noi, omorâm și noi, dar nu ca voi, bă”. Nu l-au mai putut suporta pentru că era nedrept. Eu, În grupa mea de la Salcia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oră, venea iară Înapoi. Și Într-o dimineață mă scoate și pe mine. Mă ia bine, Îmi pune ochelarii, da’ aveau tablă aici și sticlă era pe dincolo de tablă, da’ nu vedeai ceva... Și te apuca de braț și zicea: „Calcă! Calcă! Vezi, pășește, că te duce În groapă!”. Ridicai picioru’ și te ducea de braț până acolo... Și când ajungeai la ei acolo, dădea ochelarii jos, gardianul rămânea afară și Începea ăla să te Întrebe cum a fost, cine te-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
venea iară Înapoi. Și Într-o dimineață mă scoate și pe mine. Mă ia bine, Îmi pune ochelarii, da’ aveau tablă aici și sticlă era pe dincolo de tablă, da’ nu vedeai ceva... Și te apuca de braț și zicea: „Calcă! Calcă! Vezi, pășește, că te duce În groapă!”. Ridicai picioru’ și te ducea de braț până acolo... Și când ajungeai la ei acolo, dădea ochelarii jos, gardianul rămânea afară și Începea ăla să te Întrebe cum a fost, cine te-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a transmis redacției Universului cu prilejul morții lui Bacalbașa, îi relevă acestuia meritele reale și nu putem să nu le amintim aici, în încheierea acestor repere biografice, desigur incomplete: „Independența de gândire, talentul lui și combativitatea lui, care nu a călcat niciodată regulile curteniei vor rămâne de-a pururi pilde pentru greaua profesiune de ziarist.“37 * În afara unei opere ziaristice masive, probabil fără precedent - din punct de vedere cantitativ - în istoria culturii românești, Constantin Bacalbașa și-a încercat forțele și în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cititorii, dintre care, desigur, unii îi sugeraseră această idee, el își preciza intențiile, în sfârșit clarificate: „Cu «cronica» de sâmbăta viitoare voi începe o altă serie de amintiri intitulată Bucureștiul (sic) de altădată. Plecând de la 1872, an în care am călcat întâia oară în București, voi da publicității atât impresiunile mele asupra marelui nostru oraș de atunci, cât și atâtea întâmplări, fizionomii, anecdote și evenimente pe care le-am cunoscut.“44 Toamna și iarna sunt, desigur, anotimpuri prielnice aducerilor-aminte, așa încât foiletoanele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în coaste. Nicu Crețeanu spumega, însă fiindcă era om de lume binecrescut, înghițea în sec și nu spunea o vorbă. Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când îl lovea cu cotul, când se întorcea și îi tușea în obraz, când îl călca pe picioare. Tortura a durat trei ceasuri. La plecare omul n-a mai putut să rabde. Negroponte îl călcase pe bătătură mai apăsat ca până atunci. — Pardon, domnule, dumneavoastră sunteți domnul Negroponte? ... — Ce fel, coane Nicule, nu mă cunoști? Eu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vorbă. Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când îl lovea cu cotul, când se întorcea și îi tușea în obraz, când îl călca pe picioare. Tortura a durat trei ceasuri. La plecare omul n-a mai putut să rabde. Negroponte îl călcase pe bătătură mai apăsat ca până atunci. — Pardon, domnule, dumneavoastră sunteți domnul Negroponte? ... — Ce fel, coane Nicule, nu mă cunoști? Eu sunt Tănase! Prietenii lui Crețeanu cari, timp de trei zile, îi pusese[ră] la cale această farsă, luase pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]