11,122 matches
-
legate de o organizare sacerdotală centrală. 3) Cultul morților, atestat tot În Çatal Hüyük, la Ierihon și În alte părți, constând În obiceiul de a Îngropa morții sub pavimentul caselor și În anumite locuri considerate „sanctuare domestice”. În ceea ce privește tratamentul rezervat cadavrelor, trebuie semnalate următoarele obiceiuri: descărnarea, adunarea resturilor În țesături, piei, Împletituri sau vase de ceramică; realizarea unor modele de capete umane, probabil ale unor membri venerați ai familiei, acoperite cu ghips și colorate. În plus, merită amintit faptul că satul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-un vas. Sunt elementele care vor caracteriza ulterior sacrificarea boului În lumea greacă. Descoperiri recente au adus Însă la lumină și un tip de sacrificiu pe care civilizația greacă l-a Înlăturat și exilat În spațiul mitului: sacrificiul uman. Cadavrul tânărului găsit la Anemospilia În interiorul unui edificiu identificat drept sanctuar, Întins pe o platformă În zidărie, având alături arma care folosise la săvârșirea eventualului sacrificiu, ca și scheletele unui bărbat adult și al unei femei de circa douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacerdotale să se fi aflat În mâinile capului familiei sau ale celui care se bucura de un rang Înalt pe scara valorilor sociale. Dimpotrivă, este documentat și descris ritualul funerar, care prevedea plânsul și bocetul, ofrande și sacrificii animale, incinerarea cadavrului, așezarea oaselor Într-o urnă și Îngroparea Într-un mormânt; nu erau rare nici jocurile pentru onorarea unui defunct de rang, ca În cazul lui Patrocle. b) Aranjarea panteonului și ordinea cosmică Peste lumea umană descrisă În poemele homerice, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după moarte și practicile funerare prezintă unele asemănări certe (dar și caracteristici specifice evidente), pe care comparația indo-iraniană nu face decât să le pună În lumină. La un moment dat, obiceiurile funerare au Început să se diferențieze, astfel Încât În India cadavrele sunt incinerate, În timp ce În Iran acestea sunt expuse (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.5), Îngropându-se apoi oasele. Acestea sunt dezvoltări autonome și secundare, față de o practică originară de Înhumare, ale cărei urme se mai găsesc În Iran
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între acestea din urmă, entitățile care urmează sunt caracterizate În mod special de o tipologie foarte variată: Apaoșaxe "Apaoșa", demon al secetei, rivalul lui Tștrya; Ast½.vidh³tu, demon al morții; B¿șyanst³xe "Bu>șyansta>", o diavoliță care corupe și descompune cadavrele; A¶șmaxe "Ae>șma", care apare deja În G³th³ (al cărei ecou se găsește și În biblicul Asmodeuxe "Asmodeu"; cf. Pines, 1982), o forță violentă și crudă care se manifestă În timpul jertfelor animale. Acest amestec de figuri demoniace, prezente deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În limba pahlavi, khw¶d½dah), recomandată În mod special și elogiată În unele perioade istorice; pentru simbolismul luminii și mai ales al focului, care a dus la considerarea credincioșilor ca „adoratori ai focului”; pentru obiceiul funerar caracteristic de a expune cadavrele pe așa-numitele „turnuri ale liniștii” (dakhma: numite astfel de un jurnalist englez), cu scopul de oferi păsărilor răpitoare carnea și umorile lor. În realitate, toate aceste precepte și obiceiuri - exceptând parțial căsătoria consangvină, legată de o anumită evoluție istorică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grea, chinuitoare și dureroasă: despărțirea de trup Îl face să devină neliniștit, tulburat, cuprins de groază și dezorientare, În timp ce este Încă atașat de trupul care Începe să se descompună. Trei zile și trei nopți stă, Îndurerat și pierdut, la capul cadavrului său. Complexa liturgie funerară zoroastriană se referă tocmai la momentul desprinderii și la cele trei zile ale noii stări a defunctului. De regulă, muribundul trebuie să recite Împreună cu doi preoți care Îl asistă, petșt-ul sau Așem voh¿, una dintre rugăciunile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doi preoți care Îl asistă, petșt-ul sau Așem voh¿, una dintre rugăciunile tradiționale cele mai importante și eficiente (cf. supra, subcapitolul 1.1). După ce a murit, i se pun În gură câteva picături de haoma ca viatic pentru lumea cealaltă. Cadavrul este purificat cu g½m¶z și apă, iar apoi este Îmbrăcat cu un veșmânt de bumbac alb și Încins cu cordonul sacru, totul petrecându-se În prezența a doi asistenți. Pe urmă, trupul este transportat de doi gropari Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
folosită, printre altele, pentru a se asigura că trupul este Într-adevăr al unui mort și nu al unei persoane Încă vii: câinelui, prieten fidel al omului, Îi este atribuită facultatea de a verifica acest fapt (Modi, 1922, p. 59). Cadavrul este apoi transportat pe așa-numitul „turn al liniștii” (dakhma; cf. supra), unde este expus gol, pradă păsărilor care Îl dezgolesc de carne Într-un timp scurt, lăsând doar oasele sub razele soarelui. În final, acestea vor fi strânse și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soarelui. În final, acestea vor fi strânse și depozitate Într-un osuar (În avestică, uzd³na; În limba pahlavi, ast½d³n). Scopul acestui ritual este evitarea contaminării focului, pământului sau a apei, care are loc inevitabil prin incinerare, Înhumare sau abandonare a cadavrelor impure În torentele fluviilor sau În mare. Într-adevăr, cadavrul, materie moartă În descompunere, este impur, după cum tot impur este și sângele menstrual (există prescrieri minuțioase Împotriva impurității femeii În timpul menstruației, care o obligă la izolare: Modi, 1922, pp. 171
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un osuar (În avestică, uzd³na; În limba pahlavi, ast½d³n). Scopul acestui ritual este evitarea contaminării focului, pământului sau a apei, care are loc inevitabil prin incinerare, Înhumare sau abandonare a cadavrelor impure În torentele fluviilor sau În mare. Într-adevăr, cadavrul, materie moartă În descompunere, este impur, după cum tot impur este și sângele menstrual (există prescrieri minuțioase Împotriva impurității femeii În timpul menstruației, care o obligă la izolare: Modi, 1922, pp. 171 sqq.). Odată Împlinite aceste reguli, În cea de-a patra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În lumea clasică. După părerea noastră, nu este o Întâmplare faptul că, În Iliada (XVII, 125 sqq.), Hectorxe "Hector", după ce Îl ucide pe Patrocluxe "Patroclu", vrea să Îi taie capul, dar este Împiedicat de Aiaxxe "Aiax" care apără cu dârzenie cadavrul. Este adevărat că ne putem gândi că avem de-a face doar cu o expresie a cruzimii războinice; astfel, mult mai semnificativ este cazul „prăzilor Îmbelșugate” de la Roma. După cum se știe, cu această sintagmă erau desemnate jafurile Întreprinse de conducătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței reprezentată cu un câine, coșuri cu rodii și o barcă; se poate crede că este vorba despre o divinitate legată de moarte. Această ipoteză este favorizată și de etimologie, care o leagă pe Nehalenniaxe "Nehalennia" de grecescul nèky, „mort, cadavru”. O amintim și pe zeița Tamfanaxe "Tamfana", citată de Tacitus, În care Pisani (1966) identifica o *Demspotniaxe "Demspotnia", adică o „Stăpână” comparabilă cu Déspoina din lumea greacă, atestată În două inscripții de la Licosura (Ditenberger, pp. 800, 999); Însă această etimologie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-au mișcat cu mare viteză și nu a fost cale de scăpare pentru egipteni care au murit înecați pentru că au fugit spre marea ce de fapt le venea împotrivă (o parte din 14,27-28). La răsărit, israeliții au descoperit cadavrele pe malul mării (14,30). Versiunea aceasta este verosimilă având în vedere existența unui eveniment asemănător cu privire la bătălia de la pârâul Chișon (Jud 4). Acolo cananeenii au pierdut bătălia pentru că li s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă din jurul pârâului. Astfel
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și să domnească acolo încă douăzeci de ani. Pierderea unei asemenea armate ar fi incitat imediat toate provinciile să se răzvrătească și să-și recâștige independența. Nu a fost așa. În fine, ne putem întreba cine a mers să numere cadavrele asiriene în tabăra lor? Cum putem explica intervenția îngerului Domnului în 2Rg 19,35? Întreaga povestire din 2Rg 18,17-19,37 (Is 36-37) descrie invazia asiriană cu un ton aparte pentru că vrea să „citească” evenimentele după criterii religioase. Conform mijloacelor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a orașului distrus. Nu este posibil, de exemplu, să știm câte au fost victimele plecând de la examinarea acestei picturi. Nu se spune nimic despre antecedentele sau cauzele dezastrului. Nu se înțelege bine nici ce s-a întâmplat. Se văd numai cadavre, ruine, dărâmături, corpuri, membre, distrugeri și dezolare. Pentru a înțelege pictura, trebuie de fapt să cunoști puțin istoria a ce s-a întâmplat la Guernica. Mesajul, în orice caz, este înțeles imediat de cel care privește opera de artă. Picasso
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
că imposibilitatea declarată de a nu putea concepe viața în absența celuilalt nu este o simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața lui și că în fond, la rândul lui, el a murit. Sinuciderea nu este în acest caz decât suprimarea neconcordanței între neființa mea autentică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
falsa pretenție de ființă a eului izolat: din moment ce „eu sunt doi“, eu singur sunt o minciună ontologică. Adevărul acestei morți este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui „a fi“ ca „a fi singur“ și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui „a fi“ ca „a fi singur“ și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS 2. Din nou despre însoțirea mâinilor (dialog între eu și celălalt) EU
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a fi“ ca „a fi singur“ și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS 2. Din nou despre însoțirea mâinilor (dialog între eu și celălalt) EU. În privința de-neprevăzutului nu te poți pregăti
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unii în locul celorlalți. Ceea ce este puțin probabil să se întîmple curînd. Sub dominația austriacă, Bucovina fusese ivadată de ucraineni, germani și evrei. Iorga considera Basarabia drept cea mai iredentistă regiune, "ținutul Morților" al românilor îngropați în cimitire și cel al cadavrelor vii8. Mulți români considerau anexarea Basarabiei de către Rusia drept primul pas spre dezmembrarea și înghițirea restului Moldovei, ba chiar și mai mult decît atît. Iorga se gîndea adesea la România ca la un organism viu ale cărui "granițe însîngerate" erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
engleză, franceză, germană și austriacă (în mod exagerat) îi desemnau pe Iorga și pe Cuza drept instigatori ai răscoalei 189. Scrisorile pline de ură primite de Iorga erau remarcabile cantitativ și calitativ. Un moșier îl numea "javră scîrboasă", jurînd pe cadavrele membrilor familiei lui să se răzbune; în altă scrisoare, Iorga a primit unul dintre articolele sale caligrafiat cu un scris elegant, peste care, drept contrast, se afla un șir de obscenități demne de un expert în materie pe care îți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
premiu pentru capul lui Iorga. Cursurile lui universitare au fost suspendate, iar el își petrecea timpul acasă, păzit de studenți voluntari și de poliție 191. S-au ținut alegeri noi, în timp ce închisorile erau pline, iar pe Dunăre la vale pluteau cadavre; la 21 mai 1907, Iorga a fost ales deputat de către "Colegiul Electoral" din Iași192. Cuza a eșuat în tentativa sa de la Iași; Iorga le-a cerut întotdeauna evreilor să se asimileze 193. A intrat în Parlament cu o manifestare a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în urmă. I se amintea adesea de rolul pe care îl jucase în martie 1906; Iorga a precizat că nu există nici o asemănare între mișcarea din 1906 și cea din 1922. Pentru el, nu limba română constituia acum problema, ci cadavrele și mutilațiile din universități și instituirea inacceptabilă a unui numerus clausus, măsură incompatibilă cu democrația 110. S-ar fi putut face mai mult pentru dirijarea indignării acestei mișcări a studenților și tineretului într-o direcție pozitivă. În 1922, Iorga făcea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asasinarea lui Codreanu, generalul Argeșanu, care organizase baia de sînge de după asasinarea lui Călinescu și zeci de alți înalți oficiali și ofițeri de poliție și din jandarmerie. Codreanu, "Decemvirii" și "Nicadorii" erau îngropați în curte, după ce se turnase acid peste cadavrele lor, la cîțiva pași de celulele acestora. Echipele legionare ale Morții au năvălit în celule și i-au ucis pe demnitari cu sînge rece; după aceea, s-au aliniat în fața mormîntului lui Codreanu, salutîndu-l și rostind: "Căpitane , te-am răzbunat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]