11,111 matches
-
mici detalii. Aceste elemente sunt semnificative și În ceea ce privește ritualurile de purificare, ce atribuiau proprietăți dezinfectante și purificatoare urinei bovine (În avestică, goama¶za; În pahlavi, g½m¶z), folosită În ritul zoroastrian al „marii purificări” (În pahlavi, bareșn¿m) și În ceremoniile de inițiere a tinerilor preoți și a groparilor (și ritualul legat de moarte, foarte important pentru simbolismul său, datează dintr-o epocă străveche atât În Iranul arhaic, cât și În India vedică: cf. Gonda, 1962, pp. 49 sq.). Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-a păstrat aproximativ un sfert. Filologia modernă distinge În Avesta următoarele părți: Yasna, Wisprad, Khorda Avesta, Sșh-r½zag, Yașt, Wid¶wd³d și diferite fragmente. Yasna, „venerație, slujire divină, jertfă”, este compusă din șaptezeci și două de capitole (h³ti), recitate În timpul ceremoniei omonime, dedicate sacrificiului haomei (cf. supra, „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1). Această scriere este compusă În două dialecte diferite: avestico-gathica, numită și avestică veche, limba folosită În G³th³ (șaptesprezece capitole), În „Yasna celor șapte capitole”, În unele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
compus din șaptezeci și două de rânduri - câte capitole sunt În Yasna - și este Împărțit În trei segmente a câte douăzeci și patru de rânduri fiecare, ce corespund celor douăzeci și patru de capitole din Wisprad. Așadar, cordonul sacru este o parte esențială a ceremoniei de inițiere - naojot (În persană, naw-z³t „născut din nou”: Junker, 1959, pp. 29 sq.; Duchesne-Guillemin, 1965, p. 115) -, care este concepută ca un act ce determină renașterea persoanei respective și o inițiază pentru o viață nouă, marcată de dobândirea responsabilității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
haoma, numită „albă” (h½m ș sp¶d) - diferită de cea „galbenă” sau aurie folosită În ritul obișnuit - va constitui ingredientul principal al ambroziei pe care Saoșyantxe "Saoșyant" o va folosi pentru a pregăti jertfa escatologică (cf. supra, subcapitolul 2.4). Ceremonia yasna constă În două acțiuni rituale diferite: ritul preliminar (paragn³ sau paragra) și yasna propriu-zisă. Ritul preliminar este compus, la rândul lui, din șase acțiuni distincte, săvârșite În șase etape succesive care contemplă pregătirea și consacrarea ingredientelor care aparțin lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care se află. În epoca sasanidă și, cu siguranță, chiar În primele secole ale Islamului, acesta era expus În construcții numite åah³r-t³q, „patru arcuri” -, un fel de baldachine construite din patru arcade care susțin o cupolă, În interiorul căreia, pentru unele ceremonii focul era adus dintr-un alt edificiu În care era păstrat pururi aprins. Templul sau „locuința” focului (În limba pahlavi, ³takhș kadag; În persană, ³takhșkada) este principalul loc de cult al religiei zoroastriene În orânduirea practicilor rituale și liturgice care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sq.). La ritul de inițiere și cultul adus În templele focului se adaugă numeroase alte practici liturgice, care țin de purificare, chiar și de păcate, prin mărturisirea lor și ispășirea pedepselor; de asemenea, există rituri și obiceiuri pentru moarte, naștere, ceremonii nupțiale (Modi, 1992, pp. 1-45). Printre riturile de purificare trebuie menționate p³dy³b (cf. Boyce, 1991) sau „abluțiune”, n³hn sau „baie” și bareshn¿m sau „marea purificare”: acestea devin din ce În ce angajante și mai complexe: de la simplele abluțiuni zilnice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înalt, Însă, la nevoie, credinciosul se poate Îndrepta către soare, lună, foc etc. (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 114). Păcatele pot fi șterse, dar numai cu condiția să fie ispășite punctual prin intermediul unor acțiuni purificatoare prescrise În detaliu, În funcție de gravitatea păcatelor comise. Ceremoniile funerare au o importanță deosebită și sunt bine puse În evidență pentru că prevăd o serie de practici care oglindesc Într-un mod foarte semnificativ concepția despre suflet, despre lumea de „dincolo”, despre viața viitoare, Învierea trupului, precum și viziunea dualistă constantă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atât naojot, cât și g¶tikharșd sunt o reflectare târzie a practicilor inițiatice mai vechi, bazate pe experiența extatică a unei călătorii În lumea de dincolo, care oferă o viziune asupra realității lumii spirituale. Pe fondul acestor rituri și al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață la moarte este deci concepută ca o Încercare cumplită, pentru care muribundul, apoi defunctul, are nevoie de Îngriji Înțelepte și pline de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sasanide, restaurator al Religiei mazdeiste prin Întemeierea marilor temple ale focului (³dur ș Wahr³mxe "Wahra>m") și executarea corectă a diferitelor servicii liturgice („rituri ale zeilor”: kerdag³n ș yazd³n) În toate ținuturile În care exista zoroastrismul („ținuturile magilor”: mowest³n), ca ceremonii ale g³h³nb³r (radpass³g: MacKenzie, 1970), stipularea documentelor (gitt), statutelor (p³dikhșșr) și a registrelor (m³day³n), corectarea deviațiilor conduitei sau doctrinei magilor risipiți În vastul imperiu (Menasce 1956-1957), celebrarea căsătoriilor consangvine (khw¶d½dah). Aceasta din urmă, În special, este un element important
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Jupiter, Marte și Quirinius. Cu toate acestea, au existat cercetători care au considerat că Martexe "Marte" ar fost inițial o divinitate agrară, afirmând că acest lucru este dovedit, printre altele, de faptul că țăranul roman Îl invoca pe Marte În ceremonia anuală de purificare (după cum se poate observa În formularea păstrată de Cato). În realitate, această invocare nu depinde de faptul că Martexe "Marte" ar fi fost sau nu zeitate agrară, ci de alte cauze. Într-adevăr, trebuie să ne amintim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-și socotelile și În privința celorlalte prăzi ș...ț”xe "Ceres". Cu acest prilej s-a adus la cunoștință În toate locuințele și pierderile suferite de fiecare familie: jalea a cuprins Întreaga cetate Într-o așa măsură, Încât s-a Întrerupt ceremonia anuală a zeiței Ceresxe "Ceres", deoarece nu e Îngăduit să se facă slujbe de către cei În doliu, iar În acea vreme nici o matroană nu fusese scutită de doliu 1. Mai mult, În acel an două vestale Își Încălcaseră jurământul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate trece cu vederea nici adevărul, nici pudoarea, voi expune pe scurt și cu decență o faptă indecentă. Se află, așadar, În zona cea mai nordică a insulei, adică la Kenelcunnil, un trib care Își Înscăunează regele doar printr-o ceremonie barbară și abominabilă. Toată lumea se adună la un loc și este adusă o iapă albă. Apoi, cel care va fi ridicat la rangul nu atât de rege, cât de animal, nu atât de suveran, cât de criminal, se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apă, se pregătește baia acestuia. Atunci, el mănâncă din carne, Înconjurat de popor, care, de asemenea, mănâncă. El bea din zeama În care se scaldă nu cu o cupă sau cu mâna, ci sorbind direct cu gura. Odată Încheiată această ceremonie, conform tradiției (dar nu și dreptății adevărate), puterea sa suverană devine definitivă. Mult timp, această descriere a fost considerată o parte Înșelătoare a unei fantezii antiirlandeze (așa cum Încă mai susțin unii cercetători irlandezi), Însă În 1927, un cercetător german, F.R.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suverană devine definitivă. Mult timp, această descriere a fost considerată o parte Înșelătoare a unei fantezii antiirlandeze (așa cum Încă mai susțin unii cercetători irlandezi), Însă În 1927, un cercetător german, F.R. Schröder, a demonstrat că Gerad nu mințise, pentru că o ceremonie analoagă (așvamedha-) se regăsește și În lumea indiană. Confruntarea cu ceremonia indiană nu numai că garantează relatarea lui Gerald, ci permite și o interpretare clară a ritului: este vorba despre o hièros gamos. Regele era Înscăunat printr-o căsătorie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parte Înșelătoare a unei fantezii antiirlandeze (așa cum Încă mai susțin unii cercetători irlandezi), Însă În 1927, un cercetător german, F.R. Schröder, a demonstrat că Gerad nu mințise, pentru că o ceremonie analoagă (așvamedha-) se regăsește și În lumea indiană. Confruntarea cu ceremonia indiană nu numai că garantează relatarea lui Gerald, ci permite și o interpretare clară a ritului: este vorba despre o hièros gamos. Regele era Înscăunat printr-o căsătorie cu o zeiță indigenă care, În cazul nostru, este reprezentată material de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ucisă fără vreo legătură cu evenimentele legate de război: În zilele hotărâte, solii trimise de popoarele de același sânge se adună Într-o pădure sfințită prin riturile străvechi și, acolo, ucigând un om În numele obștii, Împlinesc rânduielile Îngrozitoare ale acestei ceremonii barbare (Tacitus, Germania, XXXIX). De asemenea, după cum am văzut deja, la sfârșitul procesiunii solemne a zeiței Nerthusxe "Nerthus" erau sacrificați prin Înecare sclavii care spălaseră carul și statuia zeiței. Este interesant că aceste jertfe aveau cel mai adesea o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pregătire filosofică riguroasă și de o bună cunoaștere a deschiderilor teoretice oferite de experiența marii poezii moderne, poetul adoptă o atitudine lirică romantică, în care reluarea unor teme la prima vedere învechite - precum aceea a poetului-profet îmbrăcat în veșminte de ceremonie și binecuvântând lumea cu gesturi hieratice - este învestită cu o nouă semnificație în lumina unui limbaj modern, intens metaforic, și a unei structuri poematice respirând din plin libertatea dobândită în urma revoluțiilor formale din literatura începutului de secol XX. Ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
1904 a fost important pentru moldoveanul Iorga, el marcînd cea de a 400-a comemorare a morții domnitorului Ștefan cel Mare. A călătorit în Bucovina aflată sub dominația austriacă și a stat de vorbă cu românii din toate părțile acesteia. Ceremonia comemorării a avut loc la mănăstirea Putna, unde este înmormîntat Ștefan. Iorga a reușit să stabilească legături strînse cu intelectualii români din Bucovina. A scris o carte despre experiențele sale: Neamul românesc în Bucovina. În România, a publicat o carte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Moldova. Atunci cînd a vizitat Universitatea de la Cernăuți, rectorul evreu Adler l-a primit cu o ipocrizie vieneză perfectă". În 1909, cînd a încercat să revină, autoritățile austriece (parțial datorită influenței lui Mochi Fischer) l-au expediat fără prea multă ceremonie 201. În acest timp, cea mai mare parte a politicienilor români se hotărîseră să caute o cale de revizuire a problemei Transilvaniei și Bucovinei, lăsînd la o parte Basarabia, unde așa ceva nu avea nici o perspectivă. Atunci cînd arhiducele antimaghiar Franz
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
București; putea acum să joace rolul de "proconsul" la care aspirase dintotdeauna. Generalul Berthelot și misiunea militară franceză au fost obligați să părăsească Iașul. La plecarea lor, regele, regina și, firește, Iorga le-au spus la revedere de pe peronul gării. Ceremonia de rămas bun a cuplului regal a fost deosebit de călduroasă. Acestea sînt genul de gesturi mici care conferă regalității atîta atracție 113. Regele nu a ratificat niciodată tratatul de reasigurare a păcii; nici Brătianu sau liberalii. Cuplul regal s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
democrația din România 65. Viața de zi cu zi a însemnat o trezire brutală la realitate pentru cea mai mare parte a românilor. În octombrie 1922, la Alba Iulia, acolo unde Mihai Viteazul proclamase unirea tuturor românilor, a avut loc ceremonia solemnă de încoronare a lui Ferdinand ca Rege al României Mari. Iorga se afla și el acolo, alături de foarte mulți reprezentanți ai familiilor regale din Balcani și de o sumedenie de oaspeți străini (printre care mareșalii francezi Foch și Pétain
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceea ce au devenit). Acest fapt devine și mai limpede dacă citim cărțile pe care le-a scris despre vizită după întoarcere și numeroasele lui conferințe. În aprilie 1930, după ce s-a întors din Statele Unite, Iorga a plecat la Oxford pentru ceremonia decernării titlului onorific de Doctor Honoris Causa. De aici a plecat la Cambridge ca să participe la lucrările Conferinței Mondiale de Istorie. Acolo, Iorga le-a amintit istoricilor sovietici că Rusia nu restituise încă toate relicvele culturale românești evacuate acolo ca să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
timpuri grele, doar metodele eroice pot întări România, a cărei salvare constituie legea noastră supremă și căreia mă voi supune fără ezitare"54. Goga, care se simțea pe drept cuvînt manipulat, a ieșit din formație, a depus fără pic de ceremonie armele și a plecat lipsit total de grație, cu o expresie devenită celebră: "Israel ai învins!" Una dintre cele mai neplăcute experiențe din istoria României luase sfîrșit. Ca să "salveze România", regele a declarat starea de asediu, a abolit viața și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
putere, adică URSS, ceea ce nu putea fi tolerat 18. A urmat o vară lungă și fierbinte, în timpul căreia ungurii și bulgarii și-au susținut tot mai insistent revendicările. Iorga și-a deschis pentru ultima oară școala de Vară de la Văleni, ceremonie desfășurată într-o atmosferă aproape palpabilă. Ungurii au mobilizat 400.000 de soldați la granița cu România. URSS-ul a început să facă declarații cum că ei considerau drept "nesatisfăcător" acordul încheiat în iunie, concesiile teritoriale ale românilor fiind "insuficiente
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se petreacă. Antonescu respingea orice formă de răzbunare anarhică. Pedepsele urmau să fie stabilite pe cale legală și să fie aplicate la modul general. Dacă nu erau încă răzbunați, legionarii uciși erau exhumați aproape zilnic și înmormîntați din nou în cadrul unor ceremonii celebre. Un diplomat străin numea regimul legionar "un regim al marșurilor funebre". Cea mai importantă exhumare a fost cea a Căpitanului Codreanu, care a fost înmormîntat din nou la 30 noiembrie (la împlinirea a doi ani de la asasinarea sa). Nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]