11,490 matches
-
1899, atunci când s-a pus piatra de temelie a hotelului Movilă. La început stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, mai apoi Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă. Potrivit inserțiunii din publicația turistică „Carmen Sylva”, Ioan Movilă poate fi considerat cu toată certitudinea că este fondatorul stațiunii Eforie Sud, al cărei act de naștere este semnat în ultimul an al secolului al XIX-lea. Ioan Movilă a fost un moșier cu idei înaintate, formate cu ocazia studiilor făcute în Apusul Europei, care a
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
secolului al XX-lea, deși, în zilele noastre, Rasputin este văzut de cei mai mulți istorici ca un țap ispășitor. El a jucat un rol minor, dar spectaculos, în prăbușirea dinastiei Romanov. Data de naștere a lui Rasputin nu este cunoscută cu certitudine, cea mai des amintită fiind cea de 10 ianuarie 1869. Datele avansate de mulți cercetători și de numeroșii lui biografi sunt cuprinse între anii 1863 și 1873. Grigori Efimovici Rasputin s-a născut în familia unor țărani într-un sătuc
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
parocho confirmatus est). Aceeași situație o întâlnim și pentru al doilea preot neunit din Feneș,Petrus Fenechiu(Fenesiu),la fel născut în Feneș și funcționând tot în această localitate(N.Josan și colaboratorii,op.cit.,pag.104).Considerăm și credem cu certitudine,ca de numele acestor doi preoți poate fi legată construcția bisericii-monument din anul 1754. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea,nu dispunem de date care să ne confirme existența unor preoți slujitori,care fără îndoială că au existat,dar documentele
Feneș, Alba () [Corola-website/Science/300241_a_301570]
-
human T-cell lymphotropic virus-III" (HTLV-III). În 1986, cercetătorii francezi au demonstrat existența unui al doilea virus, botezat HIV-2, cu structură apropiată de cea a lui HIV-1, a cărui origine geografică se situează esențialmente în Africa de Vest. Nici până în prezent nu există certitudinea originii lui HIV-1, deși prevalența sa este foarte mare în Africa Centrală. Primele seruri sanguine la care s-a demonstrat existența virusului HIV la om datează din anul 1959 la un adult din Congo, 1969 de la un pacient din Statele Unite
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
risc de superinfecție dacă continuă să împartă acele sau nu folosesc prezervative cu alți parteneri sexuali HIV. Diagnosticarea infecției cu HIV se face prin punerea în evidență în sânge a anticorpilor îndreptați împotriva virusului. Diagnosticul nu poate fi stabilit cu certitudine decât după trei luni de la momentul infectării (perioada mută în timpul căreia anticorpii sunt prezenți în cantitate prea mică, pentru a fi decelabili). Se face apel la două teste specifice, testele ELISA și Western-Blot. Testul ELISA - care este utilizat în primul
SIDA () [Corola-website/Science/301483_a_302812]
-
180-420 m, unde au fost sesizate urmele unor vechi exploatări, minele având un areal restrâns (30 m lungime, 20 m lățime). Gradul de stabilitate și siguranță a terenului n-a putut fi stabilit, tocmai datorită faptului că nu există o certitudine asupra extinderii minelor în subteran. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
nemulțumirilor generate de nerespectarea promisiunilor făcute de habsburgi. Comunitatea nu a rămas însă ortodoxă, ci a revenit la grecocatolicism, așa cum se consemnează în Șematismele Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș din secolul al XIX-lea. Data nu este cunoscută cu certitudine, dar se presupune că ar fi fost în jurul anului 1812 . Conform recensământului din 1850, la mijlocul secolului al XIX-lea, parohia greco-catolică din Giacăș avea 283 credincioși . Numărul lor, înregistrat în recensămintele ulterioare, este în continuă creștere: 307 în 1857 și
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
îl are în fiecare zi mass-media, nu este greu să se concluzioneze că peste puțin timp „vorbele bătrânești” se vor întâlni doar prin unele atlase lingvistice sau prin dicționare. [[Fișier:RacovițaHartăToponimică.svg|400px|right|Racovița - Harta toponimică]] Racovița ilustrează cu certitudine această definiție, drept mărturie stând cele peste 600 toponime inventariate pe hotarul satului, 240 dintre acestea fiind incluse deja într-o lucrare apărută încă din anul [[1987]] la [[Iași]]. Se impune precizarea că toate acestea aparțin „Toponimiei majore” , lor adăugându
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
cnezatul Râului Bărbat, cu satele dispuse pe o porțiune scurtă din cursul superior al Streiului și pe văile învecinate a trei afluenți ai acestuia, cnezatul Râului Alb a făcut parte din structurile teritoriale mai mici ale Țării Hațegului, cuprinzând cu certitudine doar cinci sate. Este totuși posibil ca alte două sau trei așezări să se fi desprins din acest cnezat de vale înainte de sfârșitul secolului al XIV-lea, după cum nu se poate exclude eventualitatea ca cnezatului Râului Alb să fi rezultat
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
denumit „de Madaras”, se păstrează și astăzi la Muzeul din Viena drept unul din meteoriții cei mai cunoscuți din lume, iar un fragment mai mic de meteorit din zona lacului poate fi văzut la Muzeul din Budapesta. Pornind de la această certitudine, sculptorul Ioan Astalus susține originea meteoritica a lacului. „La trecerea prin scoarță terestră (meteoritul - n.r.) a fracționat pânzele de apa freatică, dând naștere la izvoare de adâncime care nu seaca nici în cele mai crunte condiții de secetă”, spune Astalus
Band, Mureș () [Corola-website/Science/300569_a_301898]
-
este unul din centrele principatului și reședința uneia dintre județele regale. În timpul lui Géza I, principele Ladislau a fost stăpânul Bihariei. În centrul principatului a fost înființat episcopatul Bihorului, care exista deja în 1061, la moartea lui András I. Cu certitudine putem presupune că episcopia din Bihor (mai târziu cea din Oradea), sunt din epoca lui Sf. ștefan. Episcopia din Biharia este presupus de mai mulți, ca fiind fondată de regele Ladislau, pentru că mai târziu, el a mutat-o în Oradea
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
la . Înainte de a pleca în concediul său prelungit în februarie 1886 a publicat o lucrare prin care sumariza cercetările sale de până atunci, și în care afirma că „anastomozele sau uniunile între diferitele celule ganglionare” nu pot fi demonstrate cu certitudine. Această idee neortodoxă a fost confirmată de cercetările simultane ale embriologului și ale psihiatrului August Forel. Nansen este considerat primul apărător norvegian al teoriei neuronilor, propusă la început de . Articolul ulterior, " Structura și combinația elementelor histologice ale sistemului nervos central
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
ne informează documentul din 1332, hotarele moșiei Sava din comitatul Dăbâca, confiscată de la Corrard din Geoagiu, punându-l în posesie pe magistrul Ștefan Pagan, castelanul din Târnava. Perioada cât a deținut această demnitate nu este cunoscută. Nu se știe cu certitudine dacă era comite de Alba sau comitele unei cetăți, cum ar fi Teiuș. Ca reprezentant al autorității comitatense, alături de juzii nobiliari, Nicolae de Șmig ar fi avut atribuții judecătorești. Locul de întrunire al scaunului de judecată al comitatului Alba era
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
religioasă sunt vag cunoscuți. Documentele păstrate amintesc de Johann Zingeli, prin anul 1675, Johann Czekelius - 1681, Michael Weber - 1694 și Michael Henrici - 1708. Acesta din urmă a murit în acest an - 1708. După această dată, șirul lor este cunoscut cu certitudine. Lui Michael Henrici îi urmează Johann Fabritius, care activează la biserica din Șmig în perioada 1708-1711, după ce anterior a fost diacon. Predicatorul Daniel Heinrichius vine la biserica evanghelică din Șmig în anul 1711 și rămâne până la moartea sa, survenită în
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
din cărămidă, piatră și lemn pe un mic platou de sub Dealul Străjii, pe malul unui pârâiaș - numit azi al Bisericii. Pe tabloul votiv al ctitorilor, apar Mănăilă și soția sa Mina, alături de domnitorii Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu. Știm cu certitudine, dintr-o inscripție de pe ușa din lemn sculptat a bisericii (azi dispărută), că în ianuarie 1699, construcția era gata, pictura finalizându-se în 1722. Biserica a primit hramul “Adormirea Maicii Domnului” și a devenit schit de călugări, fiind înzestrată cu
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
de Aurel Nicodei de la Muzeul Vrancei. Astăzi lucrările de consolidare și reconstrucție sunt încheiate iar soarta ctitoriei brâncovenești de la Bordești depinde de Episcopia Buzăului și, mai ales, de voința politică locală. Ctitoria căpitanului Mănăilă a însemnat pentru foștii moșneni bordeșteni certitudinea aservirii lor precum și începutul unei continuuie conviețuiri cu țiganii, foști robi, azi dezrădăcinați, fără să-și mai (re)cunoască originile sau limba. Mănăstirea Bordești a adus școala pe aceste locuri cu mult înaintea laicilor Regulamente sau Reforme. Pictura lui Pârvu
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
șiau pierdut viața peste 1.500 de pasageri. După cum bine se știe, Titanicul s-a lovit de un ghețar, deci «act of God». Vasul Strumă, însă, a fost torpilat de un submarin sovietic - deci act criminal. Acum se știe cu certitudine că nu a fost vorba de un submarin german, așa cum s-a crezut (sau se impu nea să se creadă) pe vremea comunismului. Am aflat despre tristă comemorare Strumă, dintr-o co respondență din București pentru «Bună dimineață, Israel» semnată
[Corola-other/Memoirs/93_a_104]
-
care nu apare niciun nume de Murgu. Abia peste 34 de ani, într-un document dat tot de Ștefan cel Mare din 5 aprilie 1500, frații Murgu, Dragoș și Toader, apar în calitate de cumpărători a unei părți din Murgeni. Rezultă cu certitudine că numele satului Murgeni este cu mult mai vechi și nu poate fi legat de numele fraților Murgu care apar atât de târziu în viața satului și pe care îi găsim cu proprietăți pe Telejna - Vaslui. Din descoperirile arheologice reiese
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
carbonizați care sunt scoși la suprafață de către apă Șiretului în timpul viiturilor. De asemenea, însăși poziția comunei în apropierea vechilor drumuri comerciale care legau orașele de la Marea Neagră cu Polonia și cu orașele de la Marea Baltica pe văile Șiretului și Sucevei ne dau certitudinea că aici a existat o populatie din timpuri străvechi, care se ocupă cu agricultura și cu creșterea animalelor. În documente, sătul Fântânele apare și sub denumirea de Stârceni. Într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
Dobriceni, Iancu Jianu (reședința) și Preotești. Atestările documentare, acte și zapise ce depășesc 600 de ani, precum și atestări arheologice, cum ar fi mormântul unui soldat trac, descoperit pe Dealul lui Bucică din satul Dobriceni din comună, vin să întărească o certitudine, că ne aflăm pe aceste meleaguri de mii de ani. Localitatea a purtat de-a lungul ultimelor sute de ani denumiri diferite, de la Cepturoaia - Ciuturoaia, la Știrbei și actuala denumire improprie, cea de Iancu Jianu. (Localitatea noastră nu a avut
Comuna Iancu Jianu, Olt () [Corola-website/Science/301983_a_303312]
-
rus A. Tarkovki. Paradoxal, regizorul acuzat foarte frecvent de elitism, primește din partea publicului foarte multe scrisori, de la oameni de cele mai diverse profesii și niveluri de instruire. Impresiile erau diferite, dar marea majoritate erau mărturisiri pline de căldură, care dădeau certitudinea că regizorul este înțeles și iubit de foarte multă lume. Sensibilizarea publicului larg se datora, printre altele, împărtășirii aceleiași experiențe de viață: amintirea vremurilor antebelice, războiul, suferințele mute ale epocii staliniste- erau teme de largă rezonanță, erau răni tăcute ale
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
au îmbunătățit abia după moartea lui Carol Robert (1342) și suirea pe tron a fiului său Ludovic I, în special după 1345. În 1354 Nicolae Alexandru a recunoscut suzeranitatea regelui maghiar. Localizarea bătăliei nu a fost stabilită până astăzi cu certitudine, istoricii optând pentru locuri precum: Valea Oltului, în Țara Loviștei la Titești, în zona Mehadiei (în Banatul de Severin), pe culoarul Rucăr-Bran sau Valea Prahovei. O pondere mare în alegerea locației a constituit-o drumul întoarcerii, socotit prin deducție logică
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
atât în roman, teatru, critică, cât și în eseu. Dar acest om curios și avid de cunoaștere a rămas mai înainte de toate în posteritate prin intermediul "Enciclopediei," la care a lucrat fără odihnă mai mult de 20 de ani. El avea certitudinea că numai erudiția poate să facă să triumfe rațiunea și astfel lumea să progreseze. Denis s-a născut pe 5 octombrie 1713 la Langres, în sânul unei familii înstărite de burghezi. Tatăl său, fabricant, îl împinge să-și urmeze studiile
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
fost și mai norocoase: pe 2 octombrie 1461 regele Carol al VII-lea a fost succedat de Luis al XI-lea, „Regele cel Bun” care, trecând prin Meung - Ducatul Orléans, a amnestiat arestați, printre care și pe Villon. Prezentat ca certitudine de către Favier, acest episod, condamnarea, încarcerarea și amnistia, este privit cu suspiciune de către Pinkernell, care crede că se bazează pe o interpretare obsoletă și defectuasă a „Spuselor” și a „dublei balade” Revenit la Paris, pe 2 noiembrie 1462 Villon este
François Villon () [Corola-website/Science/298721_a_300050]
-
privit actul botezului drept împlinirea vizibilă a promisiunii iertării păcatelor. Botezul este o alianță cu Dumnezeu. Cel nou botezat făgăduiește să încerce zilnic să se îndepărteze de păcat. La început, apa botezului a fost pentru Luther doar un simbol al certitudinii mântuirii pe care o obținea cel botezat, mai târziu, în lupta contra spiritualismului radical protestant, a început să accentueze caracterul vindecător al apei botezului. Luther a accentuat, în mod deosebit, că botezul nu este doar un act singular, ci se
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]