11,010 matches
-
De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. "Morchella esculenta" este de calitate gastronomică foarte bună. Ea poate fi pregătită ca ciulama, alături de legume, dar nu împreună cu alte ciuperci (din cauza gustului și mirosului specific) sau ca sos, servit cu carne albă (pui, curcan, porumbel, vițel). Se și potrivește la o mâncare de creier (porc, vițel), cu raci, scoici, melci sau ca foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de
Zbârciog galben () [Corola-website/Science/335857_a_337186]
-
Morchella steppicola, (Maria Iacovlevna Zerova, 1941) din familia "Morchellaceae" și genul "Morchella" este o ciupercă de tip "Ascomycota", fiind comestibila și delicată. Buretele este denumit în popor zbârciog de stepa . El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. El se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în mod predominant în zonele
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
sfârșitul lui mai. "Morchella steppicola" a fost identificată ca specie proprie și descrisă de micologa ucraineană Maria Iacovlevna Zerova, născută Dudnik, (1902-1994) în anul 1941, în volumul 2 al "Journal Botanique de l’Académie de sciences de la RSS d’Ukraine". Ciupercă a fost găsită, documentat în anul 1930, pentru prima oară de Dmitri Constantinovici Zerov, soțul acestei botaniste, în Ucraina. De atunci, buretele s-a raspandit peste țările române până în Ungaria și Șerbia. În occident ciupercă nu este cunoscută. Din cauza morfologiei
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
sciences de la RSS d’Ukraine". Ciupercă a fost găsită, documentat în anul 1930, pentru prima oară de Dmitri Constantinovici Zerov, soțul acestei botaniste, în Ucraina. De atunci, buretele s-a raspandit peste țările române până în Ungaria și Șerbia. În occident ciupercă nu este cunoscută. Din cauza morfologiei macroscopice precum filogeniei moleculare ale ei s-a dovedit independența speciei. Ciupercă este destul de rară. S-au găsit deja adesea oară exemplare cu o mărime până la 35 cm. Datorită locului ei specific de dezvoltare se
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
Dmitri Constantinovici Zerov, soțul acestei botaniste, în Ucraina. De atunci, buretele s-a raspandit peste țările române până în Ungaria și Șerbia. În occident ciupercă nu este cunoscută. Din cauza morfologiei macroscopice precum filogeniei moleculare ale ei s-a dovedit independența speciei. Ciupercă este destul de rară. S-au găsit deja adesea oară exemplare cu o mărime până la 35 cm. Datorită locului ei specific de dezvoltare se poate confundă cam greu cu alte specii. Totuși, chiar pentru începători, s-ar putea întâmpla la "Morchella
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
Russula emetica (Schaeff., 1763/1774 ex Pers., 1796) denumită în popor vinețica focului sau scuipatul dracului, este o specie de ciuperci otrăvitoare a încrengăturii "Basidiomycota" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea precum variațiile ei se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare sau în
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
fagi precum pe soluri puțin adânci, pe teren mlăștinos sau turbăros, ce se întinde deasupra unor materiale carbonate, din iulie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu anilină încet galben de lămâie, devenind după ore roșu și cu albastru-negricios. Toxicologia acestei ciuperci foarte otrăvitoare nu se poate descrie exact, fiind cuprinsă sub termenul "sindrom resinoidian". Nu este posibil de a detoxifica-o prin fierbere, uscare sau sărare cum se poate citi câteodată. Foarte periculos este consumul crud pentru a dovedi de exemplu
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
Omphalotus olearius (1948), sin. Pleurotus olearius (1876) sau Clitocybe olearia (1933), din ordinul Agaricales în familia "Marasmiaceae" și de genul "Omphalotus" este, împreună cu „gemenul” său "Omphalotus illudens" o ciupercă otrăvitoare, numită în popor buricul măslinului. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare. După cum sugerează și numele, buretele apare pe lemn de măslini. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se găsește la rădăcinile
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
se poate distinge în cele mai multe cazuri), din (iunie) iulie până în septembrie. Carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu verde și cu hidroxid de amoniu palid-verzui pe suprafața pălăriei precum cu sulfovanilină imediat roșu-violet, apoi mai închis (pălărie și lamele). Cu toate că ciuperca prezintă proprietăți medicinale antibiotice slabe, efectul toxic al conținutului de iludină, numit sindromul resinoidian, ce rescrie practic ADN-ul celulelor „infectate”, este mult mai dăunător. Intoxicațiile cu această ciupercă sunt numai foarte rar fatale, dar se manifestă clar, durând chiar
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
cu sulfovanilină imediat roșu-violet, apoi mai închis (pălărie și lamele). Cu toate că ciuperca prezintă proprietăți medicinale antibiotice slabe, efectul toxic al conținutului de iludină, numit sindromul resinoidian, ce rescrie practic ADN-ul celulelor „infectate”, este mult mai dăunător. Intoxicațiile cu această ciupercă sunt numai foarte rar fatale, dar se manifestă clar, durând chiar până la o săptămână. Ele apar în intervalul de la o jumătate până la patru ore de la ingestie și constau în crampe puternice, tulburări digestive ca greață, vomă, diaree, dureri abdominale care
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
s-a descris o scădere a tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace, pe când simptome neurologice sunt foarte rare. Nu există un antidot specific. Pentru tratament se aplică măsuri terapeutice simptomatice, constând in administrare de antispastice, antidiuretice, antiemetice si reechilibrare hidroelectrolitică. Ciuperca este confundată cel mai ades cu "Cantharellus cibarius", deosebindu-se prin faptul că gălbiorul nu are lame propriu zise ci doar niște pliuri, precum "Omphalotus olearius" are carnea în picior de culoare portocalie în loc de albicios-gălbuie. Mai departe buretele poate fi
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
departe buretele poate fi confundat cu „gemenii” săi "Omphalotus illudens", (diferențele sunt la nivel de ADN respectiv la preferințele saprofite) și "Omphalotus olivascens" (diferențele sunt la nivel de ADN respectiv la preferințele saprofite, prezintă în plus pete măslinii pe pălăria ciupercii mature), ambii tot atât de otrăvitori precum cu mortalele "Galerina marginata" și "Inocybe lacera" sau cu comestibilele "Hygrophoropsis aurantiaca" (are lame bifurcate dar nu crește in grupuri compacte) precum "Hygrocybe aurantiosplendens".
Buricul măslinului () [Corola-website/Science/335919_a_337248]
-
Russula roșea, sin. Russula lepida sau Russula rosacea, denumită în popor pâinișoara oilor, este o specie de ciuperci comestibile de "basidiomycete" din familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub mesteceni și
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România și Basarabia oriunde în păduri de foioase, acolo în special sub mesteceni și fagi precum în cele de conifere sub pini, de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie. Aceasta ciupercă a fost descrisă pentru prima dată de Christian Hendrik Persoon în volumul 1 al lucrării sale "Observationes mycologicae" din 1796 că "Russula roșea". Buretele a apărut în continuare sub o mulțime de denumiri care au fost schimbate chiar de acelasi
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. se gaseste foarte des. Deși comestibilitatea este uneori pusă sub semnul întrebării din cauza gustului amărui și rășinos, acea este dovedită și ciupercă poate fi mâncata fără îndoială. Înafara preparării împreună cu alți bureți, de exemplu într-o ciulama, se potrivesc prăjiți cu slănina sau că papricaș de ciuperci iute cu ardei roșii serviți cu mămăligă. Nu culegeți bureți acestui soi care se dezvoltă
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
este uneori pusă sub semnul întrebării din cauza gustului amărui și rășinos, acea este dovedită și ciupercă poate fi mâncata fără îndoială. Înafara preparării împreună cu alți bureți, de exemplu într-o ciulama, se potrivesc prăjiți cu slănina sau că papricaș de ciuperci iute cu ardei roșii serviți cu mămăligă. Nu culegeți bureți acestui soi care se dezvoltă sub pini. Ei sunt rășinoși.
Pâinișoara oilor () [Corola-website/Science/335928_a_337257]
-
Russula veșca (Elias Magnus Fries, 1836), denumită în popor vinețica, este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
și pentru soiurile "Lactarius" și "Lactifluus") contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați. Vinețica este, pricinuit cărnii foarte dense și compacte, pentru unii, o ciupercă excelentă pentru consum, pentru alții, din cauza lipsirii de miros, mai puțin. Ea poate fi mâncata cel mai bine tânără, tăiată fin și crudă într-o salată cu maioneza, hrean, verdețuri sau cu hrean și frișca precum pe mod ardelean, fripta
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]
-
Cortinarius caperatus, sin. Rozizes caperata din familia "Cortinariaceae" și genul "Cortinarius", al cărui nume este derivat din două cuvinte latine ("(" = cortină, văl și ' = ridat). El este o ciupercă comestibilă denumit în popor ciupercă țigănească sau văloasa țiganilor. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând în grupuri sau cercuri de vrăjitoare pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
Cortinarius caperatus, sin. Rozizes caperata din familia "Cortinariaceae" și genul "Cortinarius", al cărui nume este derivat din două cuvinte latine ("(" = cortină, văl și ' = ridat). El este o ciupercă comestibilă denumit în popor ciupercă țigănească sau văloasa țiganilor. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, crescând în grupuri sau cercuri de vrăjitoare pe soluri acide și nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
nisipoase în păduri de conifere, mai ales sub molizi și pini, cam rar în cele foioase, în locuri însorite de la deal la munte, din (iunie) iulie până în octombrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ciuperca țigănească a fost inițial descrisă de micologul suedez Christian Hendrik Persoon ca "Agaricus caperatus", în volumul 1 al operei sale "Observationes mycologicae" din 1796, până ce renumitul său compatriot Elias Magnus Fries a transferat specia la genul "Cortinarius" sub numele "Cortinarius
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
nuda" var. deschisă, "Leucocortinarius bulbiger", "Phaeolepiota aurea" sin. "Pholiota aurea"), parțial necomestibile (de exemplu "Cortinarius camphoratus", "Cortinarius variicolor", "Hebeloma laterinum" sin. "Hebeloma edurum") parțial otrăvitoare (de exemplu "Cortinarius traganus", "Entoloma sinuatum", "Gymnopilus penetrans", saprofit, "Gymnopilus spectabilis", saprofit, "Inocybe erubescens" tânără). Ciuperca țigănească este o ciupercă cu drag folosită în bucătărie. Înainte de preparare se recomandă îndepărtarea piciorului, acesta fiind cam fibros. Buretele se oferă pentru prepararea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de ou, omletă precum sufleu sau folosiți pentru un
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
bulbiger", "Phaeolepiota aurea" sin. "Pholiota aurea"), parțial necomestibile (de exemplu "Cortinarius camphoratus", "Cortinarius variicolor", "Hebeloma laterinum" sin. "Hebeloma edurum") parțial otrăvitoare (de exemplu "Cortinarius traganus", "Entoloma sinuatum", "Gymnopilus penetrans", saprofit, "Gymnopilus spectabilis", saprofit, "Inocybe erubescens" tânără). Ciuperca țigănească este o ciupercă cu drag folosită în bucătărie. Înainte de preparare se recomandă îndepărtarea piciorului, acesta fiind cam fibros. Buretele se oferă pentru prepararea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de ou, omletă precum sufleu sau folosiți pentru un foietaj cu șuncă sau
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
oferă pentru prepararea în legătură cu legume fine sau adăugați la jumări de ou, omletă precum sufleu sau folosiți pentru un foietaj cu șuncă sau într-o plăcintă (de exemplu „pe modul reginei” ,cu carne de vițel sau pui, sparanghel și mazăre). Ciuperca poate de asemenea fi bine uscată precum conservată în ulei sau oțet. Cu toate acestea, Cortinarius caperatus contează de la accidentul nuclear de la Cernobîl ca una dintre cele mai încărcate ciuperci cu cesiul radioactiv Cs 137. Asta însă depinde de regiuni
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]
-
reginei” ,cu carne de vițel sau pui, sparanghel și mazăre). Ciuperca poate de asemenea fi bine uscată precum conservată în ulei sau oțet. Cu toate acestea, Cortinarius caperatus contează de la accidentul nuclear de la Cernobîl ca una dintre cele mai încărcate ciuperci cu cesiul radioactiv Cs 137. Asta însă depinde de regiuni care au fost contaminate sau nu. Mai departe buretele se îmbogățește cu metalul greu toxic cadmiu, găsit de până la 20 mg/kg (greutate în stare proaspătă) în el. În plus
Ciupercă țigănească () [Corola-website/Science/335961_a_337290]