11,261 matches
-
preferând să cânte cât mai puține cu putință, concentrându-se în schimb pe bucăți mai simple care servesc atmosferei cântecelor. Mare parte din acestea sunt obținute cu un efecte de "delay", contribuind la un sunet ca de clopot, îmbogățit de ecouri. De exemplu, rifful de la uvertura primei piese, „Where the Streets Have No Name” este un arpegiu de șase note, repetat, cu "delay" utilizat pentru repetarea notelor. "Riff"urile de la „I Still Haven't Found What I'm Looking For„ și
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
avut întotdeauna o înclinație către fantastic, existând antecedente de acest fel („mari simboluri confuze, mari elanuri lirice, exprimate cu o ciudată și nebuloasă forță”) încă de la primele manifestări literare ale sale. „Domnișoara Christina” este o experiență literară nouă, dar preia ecouri fantastice din scrierile mai vechi ale autorului, amplificându-le către alte orizonturi. Volumul "Domnișoara Christina" a fost publicat la sfârșitul toamnei anului 1936 de către Editura „Cultura Națională” din București, după ce publicistul Isaiia Răcăciuni, secretarul literar al editurii, fusese încântat de
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
diagnosticare . Este o substanță de contrast ( cu ajutorul acesteia structura organelor interne se poate vizualiza în timpul testelor imagistice ) . SonoVue este folosit pentru testele care măsoară modul în care ultrasunetele se transmit în organism , deoarece crește capacitatea sângelui de a crea un ecou . Acest produs se folosește doar atunci când rezultatele testului fără substanță de contrast sunt neconcludente . SonoVue este utilizat pentru : • ecocardiografie ( test de diagnosticare prin care se obține o imagine a inimii ) . SonoVue este folosit pentru a obține o imagine mai clară
Ro_971 () [Corola-website/Science/291730_a_293059]
-
SonoVue este o dispersie care conține milioane de bule de mici dimensiuni ( microbule ) . Fiecare dintre aceseă bule este mai mică decât o celulă roșie din sânge . Respectiva bulă se comportă asemenea unui reflector al razei de ultrasunete și oferă un ecou îmbunătățit față de țesuturile organismului . SonoVue este o substanță de contrast care reflectă undele de ultrasunete într- un mod diferit față de țesuturile corpului și îmbunătățește imaginea ecografiei . Acest lucru facilitează munca medicului dumneavoastră pentru identificarea părții corpului sau a vaselor de
Ro_973 () [Corola-website/Science/291732_a_293061]
-
eternul caracter al „bolnavului închipuit”. Înstăriți și extravaganți, înfumurați dar săraci cu duhul și, în plus, ipohondri incurabili, abderiții au beneficiat în antichitate de un portret colectiv idealizat care le-a asigurat o poziție nepieritoare într-o tipologie umană universală. Ecouri moderne ale textelor antice au menținut în actualitate acest loc comun al filologiei clasice și - odată cu el - și termenul de „abderitism”. Jean de La Fontaine evocă disputa dintre Democrit și abderitani pentru a incrimina obtuzitatea intelectuală a vulgului. În 1774, Christoph
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
lui Antonio Palazzeschi, Alfonso Gatto, Salvatore Quasimodo ș.a. La fel în Anglia, unde cel mai de seamă reprezentant este David Gascoyne și grupul lui din jurul revistei "New Verse". Forme și nuanțări particulare a luat în SUA unde și-a prelungit ecourile, sporadic, și după al doilea război mondial. Pe lângă inevitabilele excese anarhiste, suprarealismul "a exaltat o literatură-poezie"(G. Picon), o fluiditate lirică, o libertate asociativă, o dinamizare a metaforei, un gest al aventurii spirituale, care au lărgit și au adâncit sensibilitatea
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
Noica își desfășura, prin seminarii private, împreună cu câțiva discipoli, proiectul cultural de recluziune formativa voluntară în fața realității regimului comunist), ca elev preferat al lui Noica. Volumele "Jurnalul de la Păltiniș" și "Epistolar", mărturii ale acestui parcurs formativ, au în epoca un ecou important în rândul publicului cultivat. Prin ideile valorizate și comentate cu precădere în opera (alienarea, contingenta, libertatea, aporia morală, facticitatea), tematica gândirii sale poate fi definită că existențialista și agnostica („Unei probleme reale nu-i poate corespunde o cunoaștere reală
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
cu muzica, vorbește despre sugestie. Pe un asemenea drum, care deschidea o noua epocă, aceea a modernismului, Poe va fi urmat în Europa de Baudelaire, Mallarmé, Paul Valéry. Toate aceste inovații, cărora le subscrie și Vladimir Streinu, își vor găsi ecou într-o măsură mai mică sau mai mare și în lirica românească din secolul XX și mai ales din perioada interbelică. În introducerea la antologia Literatură română contemporană, criticul va realiza o sistematizare a tendințelor lirice din această perioadă, a
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
omofon cu cel al cantonului, fiind deosebit de acesta prin utilizarea articolului hotărât ("d'Schwiiz" pentru confederație, dar numai "Schwiiz" pentru canton și oraș). Denumirea "Confederatio Helvetica" a fost introdusă în latina modernă treptat după formarea statului federal în 1848, ca ecou al Republicii Helvete napoleoniene, apărând pe monede din 1879, și fiind apoi înscris pe Palatul Federal în 1902 și utilizat după 1948 pe sigiliul oficial. El provine din termenul "Helvetii", trib galic de pe Platoul Elvețian dinaintea epocii romane. "Helvetia" apare
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
important de învățați evrei, cel mai vechi purtător al numelui Krochmal a fost Menahem Mendel Ben Abraham, șef rabin al Moraviei, originar însă din Cracovia, unde s-a născut în 1600. În anul 1944, a debutat în revista de stânga "Ecoul" cu un text despre poetul american Vachel Lindsay (prieten cu Carl Sandburg și Edgar Lee Masters). Între 1947 - 1951 a devenit editor al revistei Contemporanul", între 1951 - 1953 a lucrat la Editura Didactică și Pedagogică, la revistele Viața Românească și
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
împreună cu Alexandru Lungu, redactează revista de poezie "Zarathustra". Între cei care au publicat în acestă revistă îl găsim și pe poetul Ion C. Pena. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie din București și lucrează la ziarele "Timpul" (1942-1943) și "Ecoul" (1943-1944). Debutează în 1939 în "Universul literar" și în 1940 în "Curentul literar" cu versuri și recenzii. Volumul de versuri "Panopticum" (Editura "Prometeu") este confiscat de cenzură. Din 1945 este secretar general de redacție la revista "Lumea" (director G. Călinescu
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
Sadoveanu împrumută din stilul predecesorilor și contemporanilor săi Ion Luca Caragiale, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, Demostene Botez, Otilia Cazimir, Calistrat Hogaș, I. A. Bassarabescu și Ionel Teodoreanu. De asemenea inclusă în acest curent, „proza lui Emil Gârleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu”, „Gârleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu, pe care totuși l-a umbrit fără dreptate.” Cornis-Pope crede că proza lui Sadoveanu este o continuare a „narațiunii
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ocupă Bucureștiul. "Fugarul" se află într-o situație dificilă. Închis în casă, continuă să scrie la romanul "Ion". Între 12/13 mai1917, fratele său Emil Rebreanu, ofițer în armata austro-ungară, este acuzat de dezertare și spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri în lumea romanului "Pădurea spânzuraților"). În primăvara anului 1918 a fost arestat și anchetat de autoritățile de ocupație, dar Liviu a reușit în cele din urmă să fugă. În luna mai, ajutat de socialiști, a trecut în Moldova și a
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
aproape cu desăvârșire“"). După ce abordase în diverse intervenții "Raportul dintre agricultură și industrie", în 1886 va deschide o adevărată serie de prelegeri consacrate poeziei și limbii populare. Va pune, de exemplu, câteva probleme estetice în conferința "Despre limba românească", cu ecouri ample în presă. Urmează, în același an, conferința "Retorica populară", cu elemente concrete în analiza materialului folcloric. În mai multe localități din țară, va conferenția despre " Logica în creațiunile populare" și " Logica în cântecele populare ale românilor", pregătind într-un
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
activități de prozator și dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Române, urmând să rostească, peste un an, alocuțiunea omagială. În ședința festivă în fața plenului întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rostește discursul "Din estetica poeziei populare", care va avea un ecou deosebit în lumea literară. În presa timpulului sunt reproduse ample fragmente, evidențiindu-se forța inedită a scriitorului de a argumenta întreaga complexitate a creației populare. Mulțumind cu modestie membrilor înaltului for cultural, autorul dramei "" apreciază activitatea literară a altor colegi
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
Mazilu, s-a ocupat de perioada veche a literaturii române - contribuind cu importante studii de specialitate - dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală din România, se numește "Iluziile literaturii române" (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîtea interviuri. La împlinirea vîrstei de 70 de ani o editura Paralela 45 a publicat un volum de studii omagiale, intitulat
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
microscop. Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații. În vara lui 1962 o boală neiertătoare îl doboară. Este
Ion Țuculescu () [Corola-website/Science/297659_a_298988]
-
cu Dixon, Sydney, Vaughn și cei doi copii ai lor, care fac o scurtă plimbare pe plajă. Familia — Relațiile familiale se dezvoltă de-a lungul serialului. În primul sezon este evidențiată mai ales relația dintre Sydney și tatăl ei, cu ecouri în relația dintre Arvin și Emily, ca părinții surogați pentru Sydney și idealizarea mamei ei, presupusă moartă. În al doilea sezon Sydney află că, de fapt, mama ei, Irina, și-a înscenat moartea și că trăiește -relația dintre Sydney și
Alias () [Corola-website/Science/297654_a_298983]
-
aceluiași an, Comitetul Nobel din Suedia decide să confere Mariei și lui Pierre Curie, dar și lui Henri Becquerel, Premiul Nobel pentru Fizică. Faptul că o femeie de origine poloneză a primit o astfel de decorație a stârnit un puternic ecou. Însă participarea celor doi soți la ceremonia de decernare a fost amânată din cauza gradului ridicat de oboseală la care ajunseseră datorată muncii excesive, astfel că abia în anul următor cei doi se prezintă pentru a susține discursurile de primire a
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
capitolul despre Manoilescu dintr-o carte de referință despre ”mersul ideilor economice la români”: ”politica de protecție industrială practicată de România în primele decenii ale acestui secol a fost ridicată de Mihail Manoilescu la rangul unei teorii cu valabilitate și ecou internațional. La aproape șase decenii lucrarea lui fundamentală și-a croit drum în întreaga lume, constituie prima străpungere românească în gândirea economică universală și a intrat definitiv în istoria doctrinelor economice moderne, fiind citată în studii de specialitate, cursuri universitare
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
ed. îngrijită de Eufrosina Molcuț, București, 1970. Fără autor: "Ștefan Petică", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, 7 noiembrie 1904, p. 265. "Șt. Petică, Versuri", în „Noua revistă română”, I, nr. 4, 1 noiembrie 1911, p. 61-63. "Asupra lui Șt. Petică" (Ecouri), Versuri, I, nr. 6, 1 decembrie 1911, p. 100. "Revista "„"Versuri"”,Ștefan Petică, în „Freamătul”, II, nr. 1-3, Bârlad, ianuarie 1912, p. 56-58. "Comemorarea lui Ștefan Petică", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15 noiembrie 1924, p. 1. Cronicar, "Un
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Și brațul tău învingător A dat Lumii lumi noi! La arme, la arme! Pe uscat, pe mare! La arme, la arme! Pentru patrie luptați! Împotriva tunurilor înaintați, înaintați! Salutați Soarele ce se revarsă Deasupra unui viitor înfloritor; Să fie ca ecoul unei insulte Semnul reînvierii. Razele acestei puternice aurore Sunt precum ale mamei sărutări, Care ne veghează, ne ocrotesc De-ale sorții insultări. La arme, la arme! Pe uscat, pe mare! La arme, la arme! Pentru patrie luptați! Împotriva tunurilor înaintați
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
narativă (de exemplu, stilul indirect liber care îi aparține, în mare măsură). Când eram copil, visam să citesc "Educația sentimentală" în întregime, cu voce tare, bineînțeles în franceză, într-o sală imensă, plină de oameni, iar pereții să răsune de ecoul cuvintelor mele. » își amintește Kafka într-una din scrisorile către Felice. În cadrul amplei mișcări a modernismului, Kafka este identificat adesea cu două mari curente, expresionismul și suprarealismul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de 100 de ani de ocupație ruso-austro-germană. Din punct de vedere geografic, Polonia devenise stat tampon între Rusia și Germania. Inițiatorul unei apropieri germano-sovietice a fost ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop. Propunerile lui, acceptate de Hitler, au avut ecou la Moscova. Ca urmare, puterile occidentale au fost criticate aspru și etichetate drept „instigatoare la și profitoare de război”. Apropierea sovieto-germană din 1939 era urmarea unei conjuncturi favorabile statelor totalitare. Pentru Stalin, orientarea spre Hitler nu a fost determinată de
Pactul Ribbentrop-Molotov () [Corola-website/Science/296888_a_298217]
-
3t, drept pentru care e nevoie cam de 35 de oameni pentru a-l desfășura. Nu este expus în permanență, sala fiind foarte des folosită pentru târguri și expoziții naționale și internaționale. La fel ca și în foaierul dinaintea sălii, ecoul este foarte puternic. Pe pereții din capetele sălii trebuiau să stea portretele celor doi soți , având fiecare 10 m înălțime. Sala C. A. Rosetti este sală de spectacole a Centrului Internațional de Conferințe ce găzduiește, de asemenea, conferințe, concerte, piese
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]