12,731 matches
-
Cherry, Kelly Family sau Leila K (martie 1999). Din martie 1999, Paraziții încep oficial colaborarea cu Rebel Music, primul label underground din România, axat pe management, impresariat și producție. În aprilie 1999 apare pe piață compilația "„Hip și Hop Murale”" editată de A&A RECORDS, ce cuprinde 2 piese noi semnate Paraziții. Deasemenea, în locul lui DJ I.E.S., este cooptat unul dintre cei mai prolifici DJ din țară: FreakaDaDisk (Petre Urda; ex-"Morometzii"). Pe 14 iulie 1999 apare albumul ""Nici o problemă"", la
Paraziții () [Corola-website/Science/299792_a_301121]
-
dintre cei mai prolifici DJ din țară: FreakaDaDisk (Petre Urda; ex-"Morometzii"). Pe 14 iulie 1999 apare albumul ""Nici o problemă"", la A&A RECORDS· Acesta este considerat cel mai reprezentativ album de până atunci, cel al consacrării definitive și primul editat pe CD. În august 1999 - videoclipul piesei „Bagabonți ’99” egalează recordul de audiență pe Atomic TV. În 7 august 2000 se lansează albumul ""Iartă-mă"" împreună cu un concert în Disco Max (București). În 2001 apare un nou album, parcă mai
Paraziții () [Corola-website/Science/299792_a_301121]
-
2 miliarde HUF. În prezent la Universitatea Sapientia studiază apr. 3.000 de studenți. Din anul 2002 funcționează 4 facultăți: Universitatea are o editură proprie (Editura Scientia), care publică manuale, notițe de curs, monografii, volume de conferințe. Din 2008 universitatea editează și un periodic științific în limba engleză, Acta Universitatis Sapientiae, cu mai multe serii.
Universitatea Sapientia () [Corola-website/Science/299816_a_301145]
-
iulie 1805. Apoi din octombrie 1805 urmează cursurile Colegiului Trinity din Cambridge. În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat primul volum de poezie, încurajat și ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire, Elisabeth Pigot. Volumul intitulat " Piese fugare" editat de către Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe rafturile librăriilor și ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece conținea versuri mult prea senzuale, în particular poezia „Mariei”. În iunie 1807 publică volumul "Ceasuri de trândăvie", în care sunt incluse
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
reforma în Elveția a fost realizată prin acțiunea legată a guvernului local ales democratic. Orașele elvețiene erau de asemenea centre ale culturii și umanismul a reușit să se stabilească în orașele cantonale. Basel avea o universitate faimoasă. Aici și-a editat Erasmus Noul Testament grecesc. Datorită acestor factori, reforma elvețiană a avut ca sursă majoră umanismul. Pe teritoriile elvețiene s-au dezvoltat, în timpul reformei, trei tipuri de teologie. Cantoanele de limbă germană, din nordul țării, au urmat vederile reformatoare ale lui Zwingli
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
atașat de presă din vremurile noastre. La librăria Hachette, este marcat profund de ideologia pozitivistă și anticlericală și descoperă toate tehnicile producerii și comercializării cărților. Muncind din greu în timpul său liber, reușește să publice primele sale articole și prima carte, editată de Hetzel: "Povestiri pentru Ninon" ("Les Contes à Ninon") din 1864. La sfârșitul anului 1864, Zola face cunoștință cu Éléonore-Alexandrine Meley, viitoarea sa soție, care se autointitulează și Gabrielle. Acest prenume ar fi fost al fiicei sale naturale, pe care
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
L'Artiste" sub titlul "O căsătorie din dragoste". La publicarea în volum, Zola decide să schimbe titlul în "Thérèse Raquin", numele eroinei romanului, inspirându-se după modelul oferit de "Doamna Bovary" de Flaubert și "Germinie Lacerteux" de Goncourt. Volumul este editat de Lacroix, pus în vânzare în noiembrie 1867, multiplicat în o mie cinci sute de exemplare și retipărit în aprilie 1868. Receptarea romanului este variată. Louis Ulbach publică în "Le Figaro" un violent articol intitulat "Literatura putredă" ("La Littérature putride
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
celor douăzeci de volume din "Les Rougon-Macquart". Ultimul trimestru al anului 1893 și prima jumătate a lui 1894 sunt consacrate scrierii romanului "Lourdes", care se bazează mult pe "Călătoria mea la Lourdes" ("Mon voyage à Lourdes", care nu a fost editat decât în 1958 la Fasquelle), un jurnal ce reunește observații și mărturii culese de Zola în timpul celei de-a doua călătorii a sale la Lourdes, în septembrie 1892. Romanul apare la 25 iulie 1894. Tipărit în 88000 de exemplare, este
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că glosele au fost scrise după scrierea textului slavon, și nu
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
autoritățile de mai târziu, deși foarte variate, se încadrează în general între limitele secolului X și XI î.Hr., însă nici una dintre acestea nu oferă un factor extern de dovadă în a demonstra cele afirmate. Cele opt vieți ale lui Homer (editate în lucrarea lui Westermann "Vitarum Scriptores Graeci minores") cuprind și o piesă numită "Competiția dintre Hesiod și Homer". Cea mai lungă dintre acestea este scrisă în dialectul ionic și poartă semnătura lui Herodotus, însă este cu siguranță un fals. Probabilitatea
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
1985 la Rio de Janeiro, Iron Maiden figurând pe afiș alături de Queen, Whitesnake, Scorpions, AC/DC, Yes, Ozzy Osbourne și Rod Stewart. Această a fost practic perioadă de aur a grupului, marcată și de apariția dublului album "Live After Death", editat în octombrie 1985 că un premiu pentru fanii săi. Anul 1986 aduce o nouă schimbare de concepție în optică muzicală Iron Maiden, albumul "Somewhere În Time" nemaifiind o creație aparținând aproape exclusiv lui Steve Harris, de data aceasta aducandu-și
Iron Maiden () [Corola-website/Science/299940_a_301269]
-
după moartea lui: Jocul pe calculator "Chronomaster" (dezvoltat de DreamForge Intertainment, publicat de IntraCorp în 1996) a fost proiectat de Zelazny și Jane Lindskold (care l-a și finalizat după moartea lui). Zelazny a contribuit și la antologia "Wild Cards" editată de George R. R. Martin. Zelazny a creat seria de romane Alien Speedway (Clypsis de Jeffrey A. Carver, Pitfall și The Web de Thomas Wylde) care a apărut între 1986-87. Propria lui povestire "Deadboy Donner and the Filstone Cup" pare
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
Speedway (Clypsis de Jeffrey A. Carver, Pitfall și The Web de Thomas Wylde) care a apărut între 1986-87. Propria lui povestire "Deadboy Donner and the Filstone Cup" pare să fie inspirată de ideea pentru Alien Speedway. Zelazny a creat și editat antologia "Forever After", care conținee interludii scrise de Roger pentru a lega povestirile. Ea include povestiri scrise de Robert Asprin, David Drake, Jane Lindskold, și Michael A. Stackpole. "Forever After" a fost publicată postum de Baen Books. După moartea lui
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
în Exeter, New Hampshire, S.U.A., cel mai mare dintre cei trei copii ai lui Constance (Connie) și Richard G. Brown. Mama sa era o muziciană profesionistă, cântând la orga bisericii, iar tatăl său era un remarcabil profesor de matematică, care edita manuale și preda matematici liceale la Academia Phillips Exeter (din 1968 până la pensionarea din 1997). Academia Phillips Exeter este un pension exclusivist, care avea nevoie de profesori noi care să trăiască în campus pentru mai mulți ani, așa că Dan împreună cu
Dan Brown () [Corola-website/Science/299305_a_300634]
-
crea noi compoziții în stilul "hit parade" s-au lovit de refuzul categoric al liderului Nicolae Covaci. Din materialul inițial a mai rămas în discuție doar piesa „Winter”. Formația urma să întregistreze o nouă variantă a ei, urmând a fi editat un single. Evenimentele ulterioare nu au mai permis acestui proiect să capete viață. În timpul unei dispute creative serioase, la finalul unei perioade în care membrii formației aveau nervii întinși la maximum, Nicolae Covaci utilizează argumente dintre cele mai solide împotriva
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
Tot în 1991, casa de discuri „Electrecord” a scos un disc, intitulat „Remember Phoenix” (titlul de pe eticheta discului diferă: „Negru Vodă”), ce cuprindea mai multe piese ale formației de pe discurile din 1968, 1969, 1972 și 1973. Acest disc a fost editat și pe casetă audio. În aceeași perioadă apar casetele-compilații „Phoenix (1)” și „Phoenix (2)”. La începutul anului 1992, ulterior terminării turneului național, Nicu Covaci împreună cu Dan Chișu au pus bazele următorului proiect al formației: noul album „SymPhoenix/Timișoara”. Acesta urma
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
formația se reunește în componența anilor '70 (împreună cu Mani Neumann) și susține un concert privat în decembrie la Opera din București. La chitară bas va cânta pentru moment Eugen Tegu. Piesa „În umbra marelui U.R.S.S.” apare pe compilația „Rockada”, editată de revista „Fan hits & posters”. În 2002 este susținut un al doilea concert la Operă, de data aceasta pentru publicul larg. La chitară bas revine Ioji Kappl. În vară, Phoenix participă la festivalul de la Mamaia cu spectacolul intitulat „A fost
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
câteva fragmente audio dintr-o emisiune de la Radio Europa Liberă (datate 1970) în care Cornel Chiriac discută cu Moni Bordeianu despre cenzura unor piese Phoenix din anii '60. În 2005 formația organizează un turneu în SUA, prilej cu care va edita o compilație special pentru fanii de acolo, intitulată „Go West”. Pe aceasta vor apărea piese ale formației cântate doar în limba engleză, între care două în premieră, ce aveau să apară pe albumul lansat în toamna aceluiași an. În țară
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
amanetând bunuri, dar în cele din urmă a devenit faimos datorită cărților sale. Spre sfârșitul vieții a locuit la Sankt Petersburg și a avut o orientare conservatoare, naționalist-ortodoxă și pro-țaristă. Ziarul "Jurnalul unui scriitor" pe care l-a scris și editat prin forțe proprii, i-a consolidat imaginea de corifeu al lumii cultural-politice ruse. Importanța sa în literatura universală este de prim rang: Dostoievski a reprezentat o influență principală pentru scriitori și gânditori ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
experiențele trăite la "katorga" din Omsk într-un roman intitulat "Amintiri din casa morților". Primele părți ale romanului apar în septembrie 1860 în gazeta săptămânală "Lumea rusă" ("Русский мир"). Apoi, începând cu ianuarie 1861, Mihail și Feodor Dostoievski încep să editeze propriul ziar, "Vremea" ("Время"), la care contribuie și Apollon Grigoriev sau Nikolai Strahov. Publicarea "Amintirilor" continuă aici în anii 1861 și 1862. Cartea este o revelație pentru societatea reformistă, dornică de a condamna nedreptățile regimului lui Nicolae I. Roman inițiator
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
au atins « forma artistică », "Umiliți și obidiți" nu este foarte apreciat de critici. Cu toate acestea, romanul este citit cu aviditate de public. În luna mai 1863, ziarul "Vremea" este închis de autorități, iar Feodor și Mihail Dostoievski încep să editeze din ianuarie 1864 "Epoca" ("Эпоха"), o continuatoare mult mai palidă a liniei trasate de "Vremea". Noul proiect are o viață de aproape un an, marcată de eșecuri. Mihail Dostoievski moare în 1864. La fel și soția lui Feodor Dostoievski, Maria
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din Basarabia. Tot din 1918 începe din nou să predea la Liceul „Alecu Russo”, catedră pe care o ocupă pînă în 1928, îndeplinind între 1921-1928 și funcția de director. Între 1919-1923, conduce și revista „Școala Basarabiei. Revista pentru educație națională”, editată de Directoratul Instrucțiunii Publice la Chișinău. Ca dascăl se izbește în primul rînd de lipsa instrumentelor didactice fundamentale, pe care se străduiește să o soluționeze prin eforturi proprii; după ce publică un prim abecedar în limba română pentru școlile din Basarabia
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
române. Primele sale lucrări au apărut încă din 1912 la Moscova, Petersburg, Varșovia și Kiev, urmate de alte numeroase studii și lucrări, opera sa în acest domeniu fiind încununată prin publicarea în 1947 a valoroasei Istorii a literaturii romîne vechi, editată în colecția “Studii și cercetări” a academiei Române. În același timp, el a desfășurat și susținut cercetări în domeniul istoriei românești, cu referiri speciale la istoria Moldovei dintre Prut și Nistru. Destinul a fost nedrept cu acest mare patriot, unul
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
a apărut mai târziu și doar influențat de larga circulație datorită evoluției tehnologiei de tipar cât și de priza la public al deja faimoșilor caricaturiști menționați. În Germania, pe la 1770, Daniel Chodowiecki începe să colaboreze cu desene satirice în almanahurile editate la Berlin, comentând grafic stilul de viață al societății germane. Tot în Germania, J. H. Ramberg a popularizat tradiția caricaturilor hogarthiene. În declinul monarhiei franceze, Louis Boily și Philibert Debucourt adopta tehnicile predecesorilor britanici. După o perioadă de restricție datorită
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
ororilor războiului, umorul a căpătat o fațetă tragică devenind mai degrabă metafora existențială. În următorii cinci ani, caricatura de presă va deveni portdrapelul atitudinii civice americane. Britanicul Frank Leslie va profita de atmosfera de destindere imediată încheierii războiului și va edita câteva periodice umoristice ("The Budget of Fun", "Joly Joker", "Comic Monthly", "Phunny Phellow"). Unul dintre angajații săi a fost William Newman care lucrase pentru "Punch" și care devenise în America primul dintr-o serie de caricaturiști britanici de marcă pe lângă
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]