12,639 matches
-
PĂREA SĂ CONTINUE CU MAI MULTĂ PUTERE. ― Da, spunea Grand, trebuie să fie perfect. Deși nu prea informat asupra obiceiurilor din lumea literară, Rieux avea totuși impresia că lucrurile nu se petreceau probabil atât de simplu și că, de pildă, editorii, în birourile lor, stăteau probabil cu capul gol dar, de fapt, nu se știe niciodată și Rieux a preferat să tacă. Fără să vrea, trăgea cu urechea la zumzetul misterios al ciumei. Se apropiau de cartierul lui Grand și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și mai ales iluzia va fi, de la început, atât de puternică încât se va putea exclama : "Jos pălăria!" Dar, pentru asta, mai avea încă mult de lucru. N-ar consimți niciodată să predea această frază, în forma de-acum, unui editor. Pentru că, în ciuda satisfacției pe care o simțea uneori citind-o, își dădea seama că ea nu se potrivea încă perfect cu realitatea și că, într-o anumită măsură, ea păstra o ușurință de ton care o înrudea, de departe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Berg nu admitea să pășească oricine În academia lui. Nu era un filozof, nu avea sistem. Un gînditor. Un mare farsor, i se părea, În unele momente, lui Thomas. Veneau la Berg, pentru a sta de vorbă În biblioteca-depozit, un editor, doi savanți, Jesper, uneori, pînă să se Înroleze În Legiunea Străină; Jesper, aproape frate cîndva cu Thomas; mai veneau un profesor de istorie, un fost ofițer de marină, mare amator de hărți vechi, un romancier care nu publicase Încă nici o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
autorul a oferit câteva din ele unor prieteni, restul au rămas În casa librarului Bernard Quaritch. „Poor old Omar”, acest biet și bătrân Omar nu interesează, se pare, pe nimeni, Îi scrise FitzGerald profesorului său de persană. După doi ani, editorul se hotărî să lichideze stocul: de la un cost inițial de cinci șilingi, Rubaiatele au ajuns un penny, de șaizeci de ori mai puțin. Chiar și la acest preț, cartea se vându cu greu. Până În momentul când doi critici literari o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la acest preț, cartea se vându cu greu. Până În momentul când doi critici literari o descoperiră. O citiră. Se entuziasmară. Reveniră a doua zi. Cumpărară șase exemplare ca să le ofere apropiaților. Simțind că era pe cale să se nască un interes, editorul mări prețul, care ajunse la două pence. Și Închipuie-ți că, la ultima mea trecere prin Anglia, a trebuit să-i plătesc aceluiași Quaritch, acum bine instalat În Piața Piccadilly, patru sute de lire sterline pe un exemplar pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile sale În Orient, Înainte de-a ne prezenta, foarte ceremonios, câinele său pechinez pe care considerase potrivit să-l numească Sun Yat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un computer nou, care m‑a costat 2000 de lire - dar este un articol indispensabil pentru că, ia ghicește! Scriu o carte gen „ajută‑te singur“! Chiar după ce am început să apar regulat la Cafeaua de dimineață, i‑am cunoscut pe editorii ăștia foarte drăguți, care m‑au invitat la masă și mi‑au spus că sunt un adevărat reper pentru oameni cu probleme financiare de pretutindeni. Drăguț, nu? Mi‑au dat 1000 de lire chiar înainte să scriu un singur cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de repede. Chiar în seara asta! Adevărul e că abia aștept să mă apuc de carte. Am atâtea teme importante pe care vreau să le abordez, cum ar fi bogăția și sărăcia, religia comparată... poate și filozofia... adică, știu că editorii mi‑au cerut o carte simplă, dar de ce să nu discut și chestiuni mai generale? De fapt, dacă se vinde bine, poate țin și niște conferințe. Doamne, ar fi super, nu? Poate devin un fel de guru al lifestyle‑ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de euro avans și... Lionel îl întrerupe: Când semnăm contractul? — Acum, dacă n-aveți nimic împotrivă. Suntem presați de timp. Étienne scoate din geantă un contract și două mii de euro. În timp ce Lionel începe să semneze contractul, fără să-l citească, editorul îndrăznește să-l întrebe: Ați mai scris? — Cereri de azil politic. Gérard, cu coada între picioare, mai încearcă o dată: — Pot să vă fac o vizită după prânz? — Puteți, de ce să nu puteți? Mă găsiți acasă. Sunt vecin de palier cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu Andrei Pleșu și, aruncînd o privire pe referatul lui, am constatat că aceasta scrisese numai juma’ de pagină”. Nici nu-mi imaginam că pot să-l Întrec, vreodată, pe Pleșu... V. SCRIITORI / DRAMATURGI ... Am pus la cale, cu doi editori ieșeni, o colecție care, cred eu, e la fel de importantă ca Eminesciana: ea s-ar numi, simplu, Caragialeana. Mă gîndesc cu ce ar putea debuta ea, din moment ce atîtea cărți au tot fost dedicate conului Iancu; cred că ar fi nimerit să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
proiectele lor ample și măiestrit realizate. Burtăncureanu a continuat să scrie la epopeea sa. Era ferm convins că, în momentul în care lucrarea avea să fie încheiată și va publica primele fragmente prin presa literară, sau chiar și în Scânteia, editorii vor veni ei singuri să i-o solicite. Dăduse întregii scrieri un caracter aparte: cosmic. Plecase de la aserțiunile unor cercetători care publicaseră un studiu în care demonstrau că Scorniceștii, satul natal al lui Ceaușescu, putea fi văzut în toată splendoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pentru plimbări pe plajă: Whitstable nu este un loc prea pretențios. Eu nu sunt chiar așa de sigură, pentru că am citit într-un Sunday Magazine de acum câteva săptămâni că o mulțime de personaje sus-puse din lumea modei (în special editori de la Vogue) și-ar fi cumpărat case de vacanță în Whitstable în ultimul timp; dar, pe de altă parte, mă hotărăsc că nu e cazul să exagerez. În definitiv, bărbaților nu le plac femeile care se îmbracă la patru ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
muntenii din Munții Moldovei trăiesc cu convingerea că Ștefan cel Mare e încă plecat să se lupte cu turcii. Și se îmbracă cu hainele tradiționale, poartă plete și se gândesc ce mai pun la cale otomanii de americani! Ceea ce fabula Editorul meu despre universurile paralele era un basm pentru copii. Se acceptau că sunt entități aparținând aceluiași spațiu. Ceea ce nu știau și acum te întreb pe tine, Mitică: Oare care timp era real? Nu cumva noi eram visul lor? Avatul, crapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aici și nu plec pentru nimic în lume. Mioara noastră ieși fără să o vadă Mama, preocupată de a-și verifica agenda întâlnirilor cu amanții, calculându-și posibilitățile, excluzându-și inechitățile, abordând formalismul, pentru a anihila agnosticismul și eluda dadaismul. Editorul ei nu era de găsit, probabil era după furtul vreunui jurnal, acum schimba, cizela, adăuga, elimina, sublima, sintetiza totul într-un colaj ca să-i dea aspect de lucrare proprie. Se preocupă prea mult de sine și pe mine mă ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
respecta părea să reprezinte tot ce îl diferenția pe Josh de fratele lui mai mare. Pe vremuri, Adam avusese totul - o înfățișare plăcută, popularitate, o constituție atletică. Zilele sale în liceu, la elitista Westfield School, reprezentaseră o serie de succese: editor al ziarului, căpitanul echipei de fotbal, președinte al echipei de dezbateri, diplomă de merit națională. Josh, dimpotrivă, fusese un papagal. Era dolofan, scund, neîndemânatic. Mergea cu o legănare ciudată. Nu reușea să se corecteze. Iar pantofii ortopedici pe care mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și universitățile sunt din ce în ce mai motivate din punct de vedere comercial, la fel ca și corporațiile. Așa că, atunci când auziți un savant protestând că declarațiile sale au fost exagerate sau scoase din context, întrebați-l dacă a scris o scrisoare de protest editorului. În nouăzeci și nouă la sută din cazuri, nu a făcut-o. Următoarea lecție: recenziile colegilor de breaslă. Toate articolele lui Hwang din Science au fost recenzate de savanți. Dacă era nevoie de un argument că aceste recenzii sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
le privește ca pe un semn de calitate și spune: Acest articol a fost recenzat, sau Acest articol nu a fost recenzat, ca și cum asta ar însemna ceva. Dar nu înseamnă nimic. Apoi, chiar ziariștii. Unde a fost mâna fermă a editorului lui Science? Nu uitați că revista Science este o întreprindere uriașă. 115 oameni muncesc la această revistă. Și totuși, fraude grosolane, inclusiv fotografii modificate cu Adobe Photoshop, nu au fost detectate. Iar Photoshop-ul este cunoscut pe scară largă drept un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceste schimbări, trimite-mi-l înapoi și eu îl voi prezenta la Nature. Cred că merită o platformă mai bună decât Science, care nu este văzut prea bine, în momentul de față. Voi suna la Nature, mă voi asigura că editorul înțelege importanța acestui articol, și voi avea grijă să fie publicat imediat. — Mulțumesc, Rob, zise puștiul. — Cu plăcere, răspunse Rob Bellarmino. Expoziție de „wet art“ Organisme transgenice în galerii Creaturi vii de vânzare În Londra, artista sud-africană Laura Cinti a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lui Chesterton erau perfect raționale și meritau un răspuns. Dar, cu toate acestea, el a fost pur și simplu redus la tăcere. Și pentru că cele mai respingătoare idei ale eugeniei sunt promovate din nou, în secolul XXI, sub diverse deghizări. Editorul acestei ediții a inclus multe citate ale eugeneticienilor din anii 1920, care seamănă uimitor cu cuvintele profeților contemporani ai apocalipsei. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Inclusiv, din păcate, credulitatea presei și a publicului. Nouă, ființelor umane, nu ne place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
inutilă. Din nefericire, în România de azi ea este încă necesară, deși nimic nu garantează că va putea preveni replici false și dialoguri inutile. I Șoapte, voci anonime, insinuări. Actul întâi În postfața singurului volum antum al lui Nae Ionescu, editorul său, Mircea Eliade, scria: „Rareori o epocă a împrumutat cu mai multă bucurie, și mai firesc, idei, sugestii, formule și lozinci de la un singur om, care nici măcar nu s-a ostenit să țină socoteală de ele. Ar fi un admirabil
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
se legitima prin el. Dar întreprinderea viza și infirmarea limbilor rele care l-au urmărit de-a lungul vieții cu recriminarea că nu are „operă“ sau „lucrări științifice“. Reproșul complementar, lipsa de originalitate, este și el respins de cei doi editori: „Nae Ionescu o spunea limpede: originalitatea, în filozofie, nu poate avea alt înțeles decât acel de efort propriu de gândire, de autenticitate a filozofării. Lipsit de originalitate nu ești pentru că spui ce s-a mai spus; ci pentru că accepți de-
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
publicarea primului volum, C-tin Rădulescu-Motru (care refuzase propunerea de a prezida comitetul de editare) a ținut să arate cu degetul influența pe care unele dintre propriile sale idei în domeniul logicii au avut-o asupra elevului și asistentului său. Editorii au recunoscut că înrâurirea sa este „incontestabilă“ și că Nae Ionescu nu a tăgăduit-o niciodată, nici chiar în toiul polemicilor. Chestiunea a fost astfel tranșată fără alte urmări. O recenzie a celui de-al doilea volum, cursul de metafizică
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
opera autoarei britanice Evelyn Underhill, Mysticism. A study in the nature and development of man’s spiritual consciousness (1911). Mai precis, cu versiunea germană a cărții, care fusese publicată chiar în 1928. Reproșul nu se adresa lui Nae Ionescu, ci editorilor săi, căci, scrie el, dacă la un curs se poate trece cu vederea un izvor folosit, importantă fiind înțelegerea problemei, „când se trece la tipar, lucrurile se schimbă“. Recenzentul - care își susținuse doctoratul cu teza Contribuții la psihologia onestității (1939
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cunoscătoare a faptului mistic“, Evelyn Underhill, deși, în raport cu el, aceasta se situa de partea lui Nae Ionescu. (Ea nu îi era cunoscută în 1936, când publicase studiul pregătitor Antinomiile credinței. Religie și filosofie.) III Acuzații la scenă deschisă. Actul doi Editorii operelor lui Nae Ionescu au răspuns acuzațiilor lui Zevedei Barbu - fără să-i facă onoarea de a-l numi - în prefața celui de-al treilea volum al seriei de cursuri. Semnată colectiv, ea a fost redactată de Constantin Noica, Mircea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să-i facă onoarea de a-l numi - în prefața celui de-al treilea volum al seriei de cursuri. Semnată colectiv, ea a fost redactată de Constantin Noica, Mircea Vulcănescu și Constantin Floru. Fraza „Unii recenzenți au făcut o vină editorilor din lipsa referințelor la literatura chestiunii în subsolul textului lecțiilor, care n-ar fi lipsit dacă profesorul și-ar fi publicat singur cursurile“ îl vizează pe secretarul de redacție al revistei Saeculum. Putem presupune că această secțiune a prefeței i-
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]