12,434 matches
-
vorbesc bine moldovenește. Însă copila lor unica Liuba Liubicica (Liubov) nu știe românește și abia acum începe a rupe câte un cuvânt două cu ofițerii români. Singura ambiție a acestor oameni simpli a fost ca să facă o barișnie ruscă din fetița lor. Și au izbutit ușor pentrucă nenumăratele licee ale Basarabiei aveau menirea să împlinească rusificarea. Și târgurile se rusificau în bloc. Mai ales liceele de fete gemeau de eleve. Și datorită acestui lucru și astăzi n-auzi pe fetele moldovence
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
braconaj fără pușcă și cu jucăria, care trăiește singur departe de toți și de toți prigonit, fără milă dela nimeni. Zăvod omul cu înfățișare neînsemnată, însă inteligent și cu aptitudini de polițist, crescător de câni răi, care va descoperi pe fetița eroului nostru furată de banda de țigani în nădejdea unei răscumpărări grase. Eroul crede că fetița a fost tăinuită de soția lui de care e separat și care trăiește la tatăl său, la o moșie din partea locului; ea pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără milă dela nimeni. Zăvod omul cu înfățișare neînsemnată, însă inteligent și cu aptitudini de polițist, crescător de câni răi, care va descoperi pe fetița eroului nostru furată de banda de țigani în nădejdea unei răscumpărări grase. Eroul crede că fetița a fost tăinuită de soția lui de care e separat și care trăiește la tatăl său, la o moșie din partea locului; ea pe de altă parte, crede că a fost îndosită de El, spre a-i produce suferință. Asta o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
său, la o moșie din partea locului; ea pe de altă parte, crede că a fost îndosită de El, spre a-i produce suferință. Asta o crede mai ales la sugestia mamei ei. Tatăl e un boer bărbos, liniștit și detreabă. Fetița petrece câteva zile în pădure, unde începe a învăța tainele naturii. Zăvod ajunge s-o descopere cu ajutorul omului sălbatic. Pescuit. Vânat braconaj. Eroul pictor neam de boer, om distins și cult, însă îndărătnic și cu destule curiozități, a luat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
descopere cu ajutorul omului sălbatic. Pescuit. Vânat braconaj. Eroul pictor neam de boer, om distins și cult, însă îndărătnic și cu destule curiozități, a luat din amor pe fata unui vecin prinț Ghica de care s-a despărțit. Au avut o fetiță, care stă la mamă; însă vine regulat, în vacanța aceasta să vadă pe tatăl său. Tinerii divorțați nu se pot suferi. Însă în vacanța asta inconștientul din ei îi apropie și cu groază observă (mai ales fata) că se iubesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frumoasă femeiușcă (o mai văzusem), zâmbitoare și cochetă, cu catrință și iie. Am întrebat-o: Ce mai faci? Mi-a răspuns, vorbind îmbielșugat și făcând gesturi puțintel neîndămânatice. Era fudulă de frumuseța ei cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă fetiță! Da, a suspinat ea, frumoasă. În aceeaș clipă i-am văzut, în ochii mari, o umbră de tristeță și când a zâmbit, am băgat de samă că un dinte din stânga, maxilarul de sus, era atins de carie. Splendoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o mai văzusem), zâmbitoare și cochetă, cu catrință și iie. Am întrebat-o: Ce mai faci? Mi-a răspuns, vorbind îmbielșugat și făcând gesturi puțintel neîndămânatice. Era fudulă de frumuseța ei cu totul deosebită și nobilă. Avea o fetiță. Frumoasă fetiță! Da, a suspinat ea, frumoasă. În aceeaș clipă i-am văzut, în ochii mari, o umbră de tristeță și când a zâmbit, am băgat de samă că un dinte din stânga, maxilarul de sus, era atins de carie. Splendoarea aceea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Academia franceză spunea Voltaire e o tagmă în care se primesc oameni cu titluri sau sus puși, sau prelați, sau magistrați și medici, și din când în când și scriitori. Ce deosebire între un taur și un bou? întreabă o fetiță. Mare deosebire. Cel dintăi e tată; al doilea e unchiu. Domnul G. se ducea de douăzeci de ani, în fiecare sară, la D-na I. văduvă, prietină bună și spirituală. Într-o zi D.G. devine văduv și cunoscuții îl îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arteziene se săpau numai pentru apă de băut în sate. Acum izvoarele arteziene udă cam 9000 de hectare de culturi. În anii ce vin, pe lângă canaluri, se intenționează crearea de sute de fântâni arteziene în stepe. 6 Iunie Copii. Două fetițe stau de vorbă cu Valeria. Una e la școală. Cealaltă încă nu (6 ani). Cea mărișoară mai bine îmbrăcată; a doua mai sărăcuț. Dorința lor e să se facă sanitare ori aviatoare, căci "va fi război", din pricina Americanilor și Nemților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și înmormântării, discursurile Malenkov, Beria, Molotov; defilarea trupelor, infanteriei motorizate în cară blindate, a aviației cu reacție, artileria grea, a rațelor (tip nou de avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Câmpu-rourat,/ Unde mi se bat/ Doi pui de vulturi,/ Doi puișori suri,/ Sus într-un norel/ P-un fulg d-aurel”. El este menit a fi purtat ca podoabă distinctivă, transformând fecioara întrun ideal marital: „Fata să mi-l poarte,/ Fetiță,/ ’N cosiță,/ Rar,/ La zile mari”. Valorificarea în plan estetic are o implicație puternică. „Fulgul de aur sugerează prima scânteie a focului solar, atât la începutul zilei, cât și la începutul noului ciclu solstițial”, punerea lui în păr dă fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va captura ipostaza piscicolă a haosului invaziv. Scena se aseamănă cu raptul fructelor din pomul vieții, de asemenea irosite în momentul lor cel mai prielnic, după cum o arată basmele fantastice. Peștele devine astfel un preopinent mitic: „La colț de grădină,/ Fetița frumoasă/ La flori nu plivește,/ Nu le poate crește/ D-un dușman de pește” (Carol I - Constanța). O acțiune similară la nivel simbolic înfăptuiesc pretendenții la mâna fecioarei, însă aici gestul se încarcă cu semnificații ceremoniale postliminare inițierii: „ -Scoală, (numele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu el și să trăiască amândoi. Și Maria n-a voit. După ce s-a întors Iorga din Berlin la București i-a dat Mariei, soției lui, un picior și a lăsat-o muritoare de foame cu un băiat și o fetiță. Și el s-a însurat din nou cu cucoana Catinca, sora profesorului Gh. Bogdan-Duică [79] de la Mercurea-Ciuc din Ardeal. Cu care a avut mai mulți copii dar nu deștepți. Și cică un profesor i-ar fi spus lui Iorga: "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Compostela. Adorm liniștit învăluit în respirația acestei mici armate de pelerini. M-am trezit devreme, înainte de ora 5, iar pe lângă mine toți se mișcă. O mamă este înconjurată de cele două fiice și de cei doi băieți. Una dintre fetițe mi se pare a fi în clasa întâi și mă întreb ce caută pe camino unde sunt tineri și adulți. Astăzi am întâlnit-o pe drum zburdând pe lângă părinți și nu m-am mai întrebat ce caută aici. De la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
merg la Sf. Liturghie. Alături de localnici, oameni simpli, sunt aproximativ 20 de pelerini. Aproape toți se împărtășesc iar la sfârșitul Liturghiei preotul ne invită în față pentru a primi binecuvântarea. La altar în stânga și în dreapta preotului celebrant stau două fetițe și doi băieți, toți simpatici. Unul dintre ei, cel mai mic, ne numără pe toți cu gesturi ce ies imediat în evidență. Probabil că s-a cam grabit cu numărarea căci începe de la capăt. Mă amuză cum își rotește ochii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sunt pe camino ca pelerin, acceptând suferințele și greutatea drumului ca semn de penitență, dar și pentru a cunoaște mai bine Spania. O tânără franțuzoaică cântă apoi un Ave Maria demn de o sală de concert. Urmează o mamă cu fetița ei ce împreună cântă tot Ave Maria. Apoi spre marea mea surprindere sora cu chitara mă invită pe mine să cânt ceva specific românesc. M-a luat total pe nepregătite. Mă prezint și spun că o să încerc să cânt cântecul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
moment al zilei. Apoi toți se retrag în dormitoare. La etaj, acestea comunică unele cu celelalte și ai impresia unei săli mari, în care s-au adunat acum tot felul de persoane, de toate vârstele, excluși copiii, cu excepția unei fetițe cam de opt ani, care face acest pelerinaj împreună cu mama ei. Toți se mișcă liniștiți, vorbesc în șoaptă, așteaptă calmi în tăcere rândul la dușuri sau toalete. Este interesant să constați că persoane de condiții sociale și economice diferite, din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un copil de vreo șase ani purtând un tricou cu numele lui Ibrahimovich învață fotbal. Lângă mine se află un grup statuar: un profesor de vioară, cu vioara sub braț, își așteaptă elevii, un baiat tot cu vioară și o fetiță cu - două cărți sub braț. Mă așez lângă profesor și gândul îmi fuge spre dragii mei studenți. Mă întorc la han, unde în bucătărie un grup de italieni servesc cina cu un pahar de vin în față și cu multă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
rândul său, de respectul, prețuirea și stima lor. S-a pensionat în anul 1982, dar a menținut legătura cu colegii de la cele două mari lucrări magistrale cu îndrumările sale prețioase. S-a căsătorit în 1952, având un singur copil - o fetiță. A decedat la 8 iulie în București, condus la locul de veci de toți cei care lau stimat și iubit pentru onestitatea, omenia și profesionalismul său. Se odihnește în cimitirul Sărindar din București. SAVIȚCHI MIHAIL - 1918 - 2005 Specialist de înaltă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
dragostea și frica de Dumnezeu și de Părinți. Azi, nici căutându le cu lumânarea nu le mai găsești. Dumnezeu este doar În cărțile bisericești, iar părinții sunt “Mă” și “Tu”. Ziarele, revistele, televiziunile, radiourile nu mai vorbesc decât despre sexualitate. Fetița care abia a simțit fiorii specifici actului pentru care a fost sortită, aleargă “cu limba scoasă” de teama că nu va mai prinde patima păcatului. Poate acesta este izvorul care-i determină pe unii colegi să preia “virginitatea”, cea mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
puțin timp după nașterea mea, unchiul Milian s-a căsătorit și noi ne-am luat În primire gospodăria de pe marginea Visei. Spațiul de joacă mi-a crescut și integrarea În colectivul copiilor de pe uliță mi-a fost destul de rapidă. Mia, fetița vecinilor, Ana (Anuța) Radu, Nicolae (Culiță) Timariu, Milica Lupu, Sofica Munteanu, Lascu Ioan și Vasile Bichiș, vecini de vârsta mea, mi-au fost primii prieteni de joacă. Șurile, grădinile, cubicul și Visa au devenit domeniul nostru lipsit de orice restricție
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
bălți În timpul verii, bivolițele fac totul pentru a se arunca În apă, chiar dacă trebuie să rupă oiștea carului. În preajma fătării părăsesc pășunea și fug Într-un loc mai singuratic și greu de găsit de niște copilași. Nu suportă, În general, fetițele Îmbrăcate În haine roșii, nici băieții fricoși. Pășunea din Vizu era situată la circa 500 m de casa părintească. Întro Duminecă am plecat cu cele două bivolițe, cumpărate de curând, la păscut. La un moment dat, voind s-o Îndepărtez
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a generat strigăte de bucurie. În zilele următoare, domnișoara dr. Găzdaru arăta tuturor cunoscuților degetul pe care purta inelul de logodnă. Cheltuielile pentru Întemeierea familiei nu le mai permiteau să ne fie nași. Au fost Însă nașii de botez ai fetiței noastre, Cornelia și ne au considerat totdeauna finii lor. Am apelat la gazdele lui Milly, familia inginer Nicolae Mărgineanu. Au acceptat și atât În Axente Sever cât și În Mediaș au Început pregătirile de nuntă. Trebuie să recunosc că distanța
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Central de Diagnostic. A fost cea mai valoroasă experiență de morfopatologie practică din activitatea mea. Împlinirea familiei În cuibușorul din str. Arsanca Nr.14, ianuarie 1954 ne-a adus vestea cea mare: Împlinirea familiei. Ce să fie? “Băiat”, spunea Ciuchi; “fetiță”, zicea Muchi. Deci, orice ar fi fost, era așteptat și binevenit. Și Ciuchița a venit În 14 sept. ora 11, la Maternitatea Spitalului Brâncovenesc. Cum să o numim? Născându-se după ziua Sutașului Cornelius, d-na dr. Constanța Adameșteanu, viitoarea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pentru toți o amintire plăcută. Bunica a plecat Îndată după sărbători ca să-și aștepte În Axente Sever o altă nepoată, Sofica, fiica lui Nitu. Milly s-a retras de la Ecarisaj pentru ca timp de 9 ani să-și facă din creșterea fetiței noastre, preocuparea principală. Chiar dacă a pierdut din anii de activitate și deci o pensie mai mică, n-am regretat niciodată, căci n-am știut ce este noaptea nedormită din cauza copilului, n-am știut care sunt bolile copiilor. Ciuchița a fost
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]