12,418 matches
-
București) și N. Sasu în luna aprilie a anului 1979, explorându-se atunci doar 25 m din galeria de la intrare. În luna august a aceluiași an, cei doi speologi amintiți, împreună cu Eva Győrfi, parcurg mai multe sute de metri de galerii, atingând prin Puțul Speranței un sifon situat la cota -119, respectiv o strâmtoare severă la +54 în Galeria Coralitelor. Din septembrie 1979 coordonarea explorărilor este preluată de către Liviu Vălenaș. Alături de Eva Győrfi, el descoperă, cu plecare din baza Puțului Speranței
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
de la intrare. În luna august a aceluiași an, cei doi speologi amintiți, împreună cu Eva Győrfi, parcurg mai multe sute de metri de galerii, atingând prin Puțul Speranței un sifon situat la cota -119, respectiv o strâmtoare severă la +54 în Galeria Coralitelor. Din septembrie 1979 coordonarea explorărilor este preluată de către Liviu Vălenaș. Alături de Eva Győrfi, el descoperă, cu plecare din baza Puțului Speranței, direcția principală de înaintare spre amonte. Parcurg apoi Sala Dante, urmată de Marile Meandre și se opresc în
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
perete. Cercetările sunt reluate în luna octombrie a aceluiași an, când L. Vălenaș, Dorel Pop, Horia Mitrofan și Nicolae Sasu descoperă un nou parcurs activ, situat sub Sala Mamut, dar din păcate fără continuare. Este descoperit și un sistem de galerii polietajat, care avea să ofere iarăși continuarea. Cu ocazia Revelionului din 1980, L. Vălenaș, Nicolae și Rodica Stoica-Negulescu și Costică Gagea (CSER București), descoperă Marele Râu, unde după un parcurs de 860 m, înaintarea le este oprită în Sala Finală
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
cascadă înaltă de peste 20 m. În cadrul aceleiași tabere, în colaborare cu numeroși speologi de la CSER București, Flacăra Iași și ZKTJ din Polonia, sunt descoperite mai multe rețele laterale dintre care mai importante sunt Canionul Sclavilor, Marele Canion al Vântului și Galeria Dan Nanu. Cartarea Hodobanei s-a realizat în cea mai mare parte pe parcursul anului 1980, în luna septembrie atingându-se o dezvoltare de 15752 m. Anul 1981 însă, cu toate eforturile depuse, a oferit doar descoperiri minore, care totuși au
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
finală. Denivelarea actuală a rețelei 181 (-121; +60) m, a fost stabilită tot în această perioadă, prin scufundarea efectuată de către Cristian Lascu (Institutul de Speologie "E. Racoviță" București) în sifonul terminal, respectiv forțarea, de către N. Sasu, a pasajului final al Galeriei cu Corali. în luna august a anului 1983 P. din Pârâul Hodobanei a atins 22042 m. Harta realizată, a fost vernisată în cadrul unui simpozion organizat cu această ocazie, la Muzeul Tării Crișurilor din Oradea în 1984. În fine, ultima acțiune
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
semicircular. De clădirea bisericii este adosată pe latura de sud o clopotniță, pe sub care se află pridvorul de acces. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În partea sudică a pronaosului se află o galerie sprijinită pe stâlpi de lemn și înălțată la 2 m de pardoseală. Din această galerie se pătrunde în clopotniță, printr-o ușiță situată desupra ușii de acces în naos. Bolta naosului are o formă cilindrică și este realizată din lemn
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
află pridvorul de acces. În interior, ea este compartimentată în 4 încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În partea sudică a pronaosului se află o galerie sprijinită pe stâlpi de lemn și înălțată la 2 m de pardoseală. Din această galerie se pătrunde în clopotniță, printr-o ușiță situată desupra ușii de acces în naos. Bolta naosului are o formă cilindrică și este realizată din lemn de stejar. Acoperișul bisericii era inițial din șiță, acesta fiind înlocuit în 1966 cu unul
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
aflată în versantul drept a Văii Firei (Dealul Humpleu). Împreună cu I. Pop și M. Almășan, două luni mai tarziu, după mai multe ture de dezobstrucție, au pătruns în Peștera Mare din Valea Firei, descoperind Sala de Intrare, Sala Domului Prăbușit, Galeria Rol și Galeria Falselor Lacuri. În explorări au intrat și speologii de la Z Oradea care tatonaseră zona câțiva ani înainte. Din concurență celor două echipe a rezultat o descoperire de excepție. 40 km de peșteră în doar 10 ani, comparativ
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
drept a Văii Firei (Dealul Humpleu). Împreună cu I. Pop și M. Almășan, două luni mai tarziu, după mai multe ture de dezobstrucție, au pătruns în Peștera Mare din Valea Firei, descoperind Sala de Intrare, Sala Domului Prăbușit, Galeria Rol și Galeria Falselor Lacuri. În explorări au intrat și speologii de la Z Oradea care tatonaseră zona câțiva ani înainte. Din concurență celor două echipe a rezultat o descoperire de excepție. 40 km de peșteră în doar 10 ani, comparativ cu Peșteră Vântului
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
m), Sala Pagodelor (50/40/20 m), Sala "89" (110/30/22 m), Sala Helictitelor (75/50/22 m), Sala cu Ferestre (40/30/18 m), Sala Finală, Sala Amfiteatru și Sala Bingo. Aceste săli sunt separate de sectoare de galerii pline de scurgeri calcitice sau de prăbușiri. Etajul activ este alcătuit din: Galeria Activului principal (4900 m), Galeria Afluentului (780 m), Galeria Marmitelor(245 m), Râul subteran din Peșteră cu Apa din Valea Firei (150 m). Până în 2009 au fost
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
Sala Helictitelor (75/50/22 m), Sala cu Ferestre (40/30/18 m), Sala Finală, Sala Amfiteatru și Sala Bingo. Aceste săli sunt separate de sectoare de galerii pline de scurgeri calcitice sau de prăbușiri. Etajul activ este alcătuit din: Galeria Activului principal (4900 m), Galeria Afluentului (780 m), Galeria Marmitelor(245 m), Râul subteran din Peșteră cu Apa din Valea Firei (150 m). Până în 2009 au fost descoperite 22 de săli, dintre care 4 sunt și cele mai mari din
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
m), Sala cu Ferestre (40/30/18 m), Sala Finală, Sala Amfiteatru și Sala Bingo. Aceste săli sunt separate de sectoare de galerii pline de scurgeri calcitice sau de prăbușiri. Etajul activ este alcătuit din: Galeria Activului principal (4900 m), Galeria Afluentului (780 m), Galeria Marmitelor(245 m), Râul subteran din Peșteră cu Apa din Valea Firei (150 m). Până în 2009 au fost descoperite 22 de săli, dintre care 4 sunt și cele mai mari din România: 1. Sală Giganților (750
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
40/30/18 m), Sala Finală, Sala Amfiteatru și Sala Bingo. Aceste săli sunt separate de sectoare de galerii pline de scurgeri calcitice sau de prăbușiri. Etajul activ este alcătuit din: Galeria Activului principal (4900 m), Galeria Afluentului (780 m), Galeria Marmitelor(245 m), Râul subteran din Peșteră cu Apa din Valea Firei (150 m). Până în 2009 au fost descoperite 22 de săli, dintre care 4 sunt și cele mai mari din România: 1. Sală Giganților (750/111/35 m), cu
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
din Poienița este o succesiune de puțuri largi separate de mici târâșuri și meandre urmat de un sector de strâmtori și mici săritori iar în zona finală puțuri de mari dimensiuni, fiind dezvoltate în clopot sau pe fracturi. Urmează o galerie foarte strâmta, aproximativ orizontală, lungă de , unde apare un râu, care după ce parcurge galeria, se varsă într-un afluent al activului principal al sistemului. Peșteră este intens cercetată de biospeologii ISER Cluj Napoca. Peșteră este închisă și poate fi vizitată numai
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
urmat de un sector de strâmtori și mici săritori iar în zona finală puțuri de mari dimensiuni, fiind dezvoltate în clopot sau pe fracturi. Urmează o galerie foarte strâmta, aproximativ orizontală, lungă de , unde apare un râu, care după ce parcurge galeria, se varsă într-un afluent al activului principal al sistemului. Peșteră este intens cercetată de biospeologii ISER Cluj Napoca. Peșteră este închisă și poate fi vizitată numai cu aprobarea ISER Cluj Napoca în echipe bine antrenate și echipate.
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
expus în peste 500 expoziții de grup dintre care cele mai importante sunt "Omul, protagonistul secolului XX - fotograful, martor al timpului său"(Spania, 2000) și "2000 de ani de Creștinism"(Foto-forumul Internațional, Frankfurt, în cooperare cu 22 de muzee și galerii din lume, 2001). A avut 47 de expoziții personale, dintre care cele mai importante sunt: Lucrările sunt expuse în Muzeul de Arte Aplicate din Belgrad, Muzeul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad, si de numeroase muzee din țară, în Muzeul "Apeduct
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
crengi sau căpite de fân. Atunci se formează un lac temporar care poate sa se ridice la câțiva zeci de metri înălțime, inundând și . Când presiunea apei depașeste rezistența dopului, acesta este spulberat și apa năvălește cu debit mare pe galeria activă a peșterii Huda lui Papară și apoi pe Valea Morilor până în Arieș. De aici s-a născut legenda șolomanilor ( Vezi Peștera Huda lui Papară). Fenomenul este foarte neregulat, poate odată la un deceniu. În singura sală a Peșterii Dâlbina
Peștera Dâlbina () [Corola-website/Science/318776_a_320105]
-
săpat în stâncă și după o tabară de două săptămâni se trece de prima strâmtoare și se intră în puțul doi care dă într-o sală de 8/6 m. Aici, o altă strâmtoare e dinamitată și după săparea unei galerii de 6 m se ajunge într-o altă sală în care apare un izvor cu debit neinteresant. Și adâncimea mare la care se află face dificilă pomparea lui la suprafață. E rezolvată și proveniența vuietului de apă. Nu e decât
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
cu un volum considerabil. Avenul are o prima verticală de 10 m adâncime și 2 m diametru ca un puț de fântână. Se trece strâmtoarea în formă de S și se coboară o diaclază până în prima sala. De aici, pe Galeria Robilor, săpată cu perforatorul și dinamită se pătrunde în tavanul sălii finale la minus 45 m. Avenul nu are speleoteme deosebite. Se remercă câteva zone cu cristale și scurgeri parietale. Nu au fost făcute studii speciale dar au fost identificate
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
F.Magyari, H.Mitrofan, K.Moréh, K. Perényi,D.Pitic, R.Pop, Simone Re, Sz.Szűcs, G.Șchiopu, A.Valenaș, L.Valenaș, R.Vâlceleanu, J.Zih, I.Zima. este una din cele mai dificile din România. Un sistem complex de galerii orizontale, puțuri și hornuri verticale, săli gigantice, curs de apă subteran care străbate canioane, gururi, marmite turbionare tapetate cu lingurițe . Aici se află cea mai înaltă cascadă din România, Cascada Ventilatorului de 82 m dintr-o bucată. Formațiuni de depunere
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
mai înaltă cascadă din România, Cascada Ventilatorului de 82 m dintr-o bucată. Formațiuni de depunere și prelingere foarte numeroase si deosebit de frumoase sunt net depășite de cele de cristalizare. Un adevărat muzeu al mineralogiei se înșiră de-a lungul galeriilor. Nu un muzeu cu exponate de duzina. Numai rarități și inedite. Geologii au identificat 37 de minereuri, din care 6 necunoscute până atunci, 23 în compoziția unor speleoteme. Aragonit , gips, cuarț, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit... Cristale de gips, formațiuni calcit-aragonit
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
conflicte armate. Anul 1992 înseamnă un nou concept sculptural semnat Robert Longo - “Cruci” (Crosses). Cu un aer metafizic morbid, Longo expune o serie de scupturi în diverse colțuri ale lumii, repectând conceptual de cruce: Museen der Stadt Landshut, Landshut - Germany, Galerie Hans Mayer, Düsseldorf, Germany Venician Arsenal, Venice Biennale - Italia, Ropac Galerie, Salzburg - Austria. Cel mai ambițios proiect lansat în 1996, îl aduce din nou pe Longo în centrul atenție. Proiectul “Magellan” înseamnă o serie de 366 de lucrări realizate câte
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
Longo - “Cruci” (Crosses). Cu un aer metafizic morbid, Longo expune o serie de scupturi în diverse colțuri ale lumii, repectând conceptual de cruce: Museen der Stadt Landshut, Landshut - Germany, Galerie Hans Mayer, Düsseldorf, Germany Venician Arsenal, Venice Biennale - Italia, Ropac Galerie, Salzburg - Austria. Cel mai ambițios proiect lansat în 1996, îl aduce din nou pe Longo în centrul atenție. Proiectul “Magellan” înseamnă o serie de 366 de lucrări realizate câte unul în fiecare zii cu scene petrecute în jurul artistului, o adevarată
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
scorpioni, șerpi, viespi otrăvitoare, că s-ar fi născut în copaci, sau într-o buruiana din împrejurimile Golubacului. Gură peșterii este de forma ovala cu diagonale de 8 și 4 m. blocată în mare parte de ziduri de la fortificația medievală. Galeria de acces este de dimensiuni medi și drenează un curs de apă. Pe traseu se trece prin Sală Liliecilor și se ajunge la un sifon terminal, zona în care apar scurgeri parietale formațiuni, stalactite, gururi și depuneri de montmilch. În
Peștera Gaura cu Muscă () [Corola-website/Science/318847_a_320176]
-
pe ruta Albac-Horea-Mătișești-Valea Albacului (20 km), sau dinspre Ghețarul Scărișoara, 12 km drum pe jos, pe traseul Ghețar-Ocoale-Sfoartea-Pasul Ursoaia-Valea Albacului. 1963 - Pădurarul Pașca Ispas descoperă peștera, iar speologii I.Viehmann și Gh.Racoviță explorează și cartează primi 212 m de galerii, relevând faptul că în fundul peșterii sub un planșeu stalacmitic se aude zgomotul unui râu subteran. După aproape 20 de ani, în 1981, discipolii celor doi, membrii clubului de speologie E.Racoviță Cluj Napoca,Marius Craciun,Mircea Almasan, Dan Soritau si Dan
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]