11,901 matches
-
suzeranitatea bizantină, va continua să domnească peste țară, în numele fiului său, dar împăratul nu voia să audă de menținerea puterii vechii dinastii a despoților, care era legată de tradițiile autonomiei politice a Epirului. Administrația țării era încredințată protostratorului Synadenos în calitate de guvernator imperial; (Anna și Nikephor se vor instala la Thessalonic, cu câștigul unei rezidențe și a bunurilor). Dar puterile occidentale care aveau interese în regiunea epirotă căutau să subtilizeze imperiului acest succes. Ele dispuneau de un instrument în persoana lui Nikephor
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
subtilizeze imperiului acest succes. Ele dispuneau de un instrument în persoana lui Nikephor, care se simțea frustrat și pe care-l puteau îndrepta împotriva lui . În timpul mandatului de împărăteasă latină titulară, Catherine de Valois, care domnea atunci asupra principatului Achaiei, guvernatorul angevin din Dyrrachion (Dyrrachium) declanșa o revoltă în numele despotului detronat. Nikephor al II-lea era proclamat la Arta, iar protostratorul Synadenos era făcut prizonier. Dar, doar câteva orașe se ridicau, marea majoritate a țării rămânând fidelă împăratului grec. Deoarece în
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
sinagogii din Satu Mare a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Satu Mare din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: Prezența evreilor în orașul Satu Mare este atestată pentru prima dată în anul 1623, atunci când guvernatorul Transilvaniei, Gabriel Bethlen (1613-1629), permite stabilirea evreilor in Satu Mare. În următoarele două secole, recensămintele din Satu Mare constată scăderea numărului evreilor din Satu Mare de la 2.573 în 1787 până la 0 în 1857. În anul 1842, evreii așchenazi au înființat oficial Comunitatea
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
scutindu-i de plată impozitelor. Autoritățile austriece nu au încurajat însă instalarea familiilor evreiești la Siret, încercând chiar să le deporteze. În anul 1774 trăiau la Siret numai opt familii evreiești formate din 43 persoane. Generalul Karl Freiherr von Enzenberg, guvernatorul militar al Bucovinei (1778-1786), s-a plâns că evreii din Siret (că și cei din Cernăuți și Suceava) au sub controlul lor comerțul și industria, ei vânzând creștinilor vin, bere, spirt și vodca, iar în multe sate au arendat moșiile
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
de la poalele Dealului Tătărași, una dintre acestea datând din anul 1700. În anul ocupării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), locuiau în orașul Suceava 50 familii de evrei, cu 203 membri (108 bărbați și 95 femei). Generalul Karl Freiherr von Enzenberg, guvernatorul militar al Bucovinei (1778-1786), s-a plâns că evreii din Suceava (ca și cei din Cernăuți și Siret) au sub controlul lor comerțul și industria, ei vânzând creștinilor vin, bere, spirt și vodcă, iar în multe sate au arendat moșiile
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
fostele teritorii sub tutela ONU, (cu excepția unor insule ale fostului mandat japonez al Pacificului de Sud). Aceste excepții includ insulele Marianele de Nord, aflate în uniune politică cu SUA, cu statu de „teritoriu neincorporat”. Marianele de Nord își aleg propriul guvernator, care este șeful guvernului local. șeful statului este Președintele SUA. Restul insulelor Microneziei și Insulele Marshall, parte a fostului mandat japonez, au obținut independență pe 22 decembrie 1990. (Consiliul de Securitate al SUA au ratificat încetarea statutului de teritoriu sub tutelă
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
Economice și Monetare. De asemenea, Consiliul a încredințat unui comitet prezidat de Jacques Delors, la vremea aceea președinte al Comisiei Europene, mandatul de a studia și formula propuneri cu privire la etapele concrete de realizare a acestei uniuni. Din comitet făceau parte guvernatorii Băncilor Centrale naționale din Comunitatea Europeană, precum și Alexandre Lamfalussy, director general la acel moment al Băncii Reglementelor Internaționale, Niels Thygesen, profesor danez de economie și Miguel Boyer, la acea dată președinte al Banca Exterior de Espana. Raportul elaborat de acest
Uniunea Economică și Monetară (Uniunea Europeană) () [Corola-website/Science/321798_a_323127]
-
pe nava sa dinamitată de IRA.<br> Elisabeta de Hesse-Darmstadt, a doua fiică a Alicei, a continuat romanul tragic deschis de mama sa. S-a căsătorit cu Marele Duce Serghei al Rusiei (1857-1905), unchiul țarului Nicolae al II-lea și guvernator al Moscovei, care a fost asasinat de un anarhist pe parcursul anului prerevoluționar 1905. Ea a devenit mistică iar în 1918 a murit aruncată de vie într-o groapă de mină de către bolșevici. Irene de Hesse-Darmstadt (1866-1963) a devenit prințesă a
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
al Doilea. A obținut victoria de la Magenta (4 iunie 1859) și a fost numit mareșal când încă era pe câmpul de bătălie. Ulterior, a fost înnobilat ca duce de Magenta de către . Începând cu 1 septembrie 1864, a îndeplinit funcția de guvernator general al Algeriei, revenind în țară după izbucnirea Războiului Franco-Prusac, în timpul căruia a condus o unitate de soldați alsacieni (căreia, pe măsură ce armata suferea pierderi, i s-au alăturat soldați din alte unități). În Războiul Franco-Prusac, MacMahon a comandat Corpurile de
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
de conducere în comitetul de partid municipal din Fuzhou, și a devenit rector al Școlii de Partid din Fuzhou în 1990. În 1999 a fost promovat în postul de viceguvernator al provinciei Fujian, iar un an mai târziu a devenit guvernator. Acolo a făcut eforturi de a atrage investiții din Taiwan și a încurajat economia de piață. În februarie 2000 a fost chemat împreună cu secretarul de partid al provinciei, Chen Mingyi, în fața celor 4 membri ai Comitetului Politic Executiv- secretarul-general și
Xi Jinping () [Corola-website/Science/321960_a_323289]
-
burgunzi să pătrundă în oraș, fie un act de trădare, menit să-i scape pe aliații Ioanei d'Arc de problematica ei prezență. După cum spunea Kelly DeVries, „atât acuzatorii cât și apărătorii trebuie fie să incrimineze, fie să apere caracterul guvernatorului Compiègne-ului, Guillaume de Flavy, și rolul jucat de el în blocarea oricărei șanse de salvare pentru Ioana d'Arc în acea zi.” Ariergarda franceză rămasă afară nu a avut nicio altă alternativă decât capitularea. Ioana s-a predat lui Lionel
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]
-
fost al cincisprezecelea fiu al Regelui Abdul Aziz și a Prințesei Hassa bint Ahmed bin Mohammed Al-Sudairy. El a primit o educație aleasă în religie, cultură modernă și diplomație alături de frații săi la curtea regală. Prințul Sultan a fost numit guvernator al orașului Riyadh în 1947, după care a devenit ministrul agriculturii în 1953 și apoi ministrul Comunicațiilor în 1955. În această perioadă, el a supravegheat construcția legăturilor feroviare ale Regatului dintre orașele Dammam și Riyadh, care a început în 1947
Sultan bin Abdul-Aziz Al Saud () [Corola-website/Science/321976_a_323305]
-
un summit economic internațional la care au mai luat cuvântul politicianul și scriitorul francez Dominique de Villepin (fost ministru de externe în guvernul francez), Andrian Candu (director general AOAM), Valeriu Lazăr (prim-vicepremier, ministru al Economiei și Comerțului), Dorin Drăguțanu (Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei). La inițiativa lui Plahotniuc, "Asociația Oamenilor de Afaceri din Moldova" a început colaborarea cu Academia de Științe a Moldovei în contextul în care știința are nevoie de suport din partea mediului de afaceri. La 25 octombrie 2010
Vladimir Plahotniuc () [Corola-website/Science/321962_a_323291]
-
i se oferă o altă funcție importantă. Cu toate acestea, Statele Unite, cu o contribuție de 1/4 la bugetul agenției, se vor opune realegerii lui El Baradei pentru încă un termen. Acesta însă va fi susținut de majoritatea membrilor Consiliului Guvernatorilor. Predecesorul său, Hans Blix, a condus agenția timp de 16 ani, fiind ales de patru ori. Timp de șapte ani El Baradei a reușit să dezvolte relații temeinice cu majoritatea țărilor membre, cu excepția SUA. Pentru a bloca realegerea sa erau
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
ales de patru ori. Timp de șapte ani El Baradei a reușit să dezvolte relații temeinice cu majoritatea țărilor membre, cu excepția SUA. Pentru a bloca realegerea sa erau necesare 12 voturi din 35. Aveau drept de vot țările din Consiliul Guvernatorilor AIEA. Conflictul dintre Mohamed El Baradei și administrația americană se intensifică în 2002, când Statele Unite acuză regimul irakian de deținere a armelor de distrugere în masă și cer inspectorilor ONU să aducă probe în susținerea acestei ipoteze. Verificarea urma să
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
pentru crearea armelor de distrugere în masă. Mai târziu, SUA va refuza experților AIEA cererea de inspectare a obiectelor nucleare irakiene. Conflicte mai grave apar atunci când SUA acuză Iranul de încălcare a principiului neproliferării armelor nucleare. El Baradei și Consiliul Guvernatorilor AIEA vor refuza să susțină demersurile SUA, iar inspectorii agenției vor constata că încălcările de care era acuzat Iranul la acea vreme erau nesemnificative. Mohamed El Baradei consideră că radicalizarea atomică este eșecul democrațiilor occidentale, nu a agenției pe care
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
candidatura lui Mohamed El Baradei pentru un al treilea mandat. Deși foarte nemulțumiți, americanii nu reușesc să adune suficiente voturi împotriva acestuia. Pe 13 iunie 2005 candidatura sa va fi susținută unanim de reprezentanții celor 35 de țări din Consiliul Guvernatorilor. El Baradei va încerca să remedieze neînțelegerile cu SUA făcând concesii legate de dosarele nucleare nord-coreean și iranian. La începutul lunii mai 2005 acesta va declara că statul nord-coreean are suficient plutoniu pentru 6 dispozitive nucleare. Pe 7 octombrie 2005
Mohamed El Baradei () [Corola-website/Science/321985_a_323314]
-
origine scoțian-irlandeză. Houston a devenit o personalitate de referință în istoria Texasului, fiind ales de două ori în funcția de președinte al Republicii Texas, fiind senator al SUA din partea Texasului după aderarea sa la Statele Unite, și, în cele din urmă, guvernator al statului Texas. El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederație atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, și a demisionat din funcția de guvernator. Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de
Sam Houston () [Corola-website/Science/321353_a_322682]
-
după aderarea sa la Statele Unite, și, în cele din urmă, guvernator al statului Texas. El a refuzat să depună jurământ de loialitate Confederație atunci când Texasul s-a separat de SUA în perioada Războiului Civil, și a demisionat din funcția de guvernator. Pentru a evita vărsarea de sânge, a refuzat oferta de a conduce o armată a Uniunii. El s-a retras la Huntsville, Texas, unde a murit înainte de sfârșitul războiului. În tinerețe, a emigrat în Tennessee din Virginia, a petrecut o
Sam Houston () [Corola-website/Science/321353_a_322682]
-
care l-au adoptat ca cetățean și din rândul căruia și-a găsit soție), a servit în armată în Războiul din 1812, și a participat la viața politică din Tennessee. Houston este singura persoană din istoria SUA care a fost guvernator a două state diferite (deși și alții au servit drept guvernatori ai mai multor teritorii diferite). O ceartă cu un congressman american, urmată de un proces intens mediatizat a dus la emigrarea sa în 1832 în Texasul Mexican. Acolo, a
Sam Houston () [Corola-website/Science/321353_a_322682]
-
a găsit soție), a servit în armată în Războiul din 1812, și a participat la viața politică din Tennessee. Houston este singura persoană din istoria SUA care a fost guvernator a două state diferite (deși și alții au servit drept guvernatori ai mai multor teritorii diferite). O ceartă cu un congressman american, urmată de un proces intens mediatizat a dus la emigrarea sa în 1832 în Texasul Mexican. Acolo, a devenit rapid lider al Revoluției Texane. El a susținut unirea Texasului
Sam Houston () [Corola-website/Science/321353_a_322682]
-
Sex(tus) Iuli[uș Maio]r, legatus ipsius pro praetore templu[m I(ovi)o(primo)M(aximo)D]olicheno dedicavit.”. O coincidență remarcabilă este aceea că din aceeași perioadă datează un monument dedicat lui Mithra, ce menționează preoțirea unui guvernator al Moesiei Inferior. Inscripția a fost descoperită la Histria. Cultul lui Jupiter Dolcihenus a fost foarte răspândit în timpul lui Septimius Severus și al dinastiei sale. Au fost descoeprite monumente dedicate acestui zeu în Germania Superioară( de către Cohorta ÎI Raetorum, Cohorta
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
lui Iturbide, Victoria a devenit primul președinte al Mexicului. Rolul lui Santa Anna în răsturnarea lui Iturbide i-a adus susținerea altor lideri, deși ei erau conștienți de oportunismul lui. Până în 1824, Vicente Guerrero l-a numit pe Santa Anna guvernator al statului Yucatán. Din proprie inițiativă, Santa Anna s-a pregătit să invadeze Cuba, rămasă sub dominație spaniolă, dar nu a dispus de fondurile și de susținerea pentru un asemenea demers. În 1828, Santa Anna, Vicente Guerrero, Lorenzo Zavala și
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
al cărui control l-au preluat de la britanici, așa cum se stabilise mai demult. În estul extrem al regiunii, francezii au ocupat pentru o singură zi (21 noiebrie 1919) și orașul Mardin, după care l-au abandonat. Francezii au desemnat doi guvernatori ai Ciliciei (în limba turcă: Çukurova) ocupate: Édouard Brémond (1 ianuarie 1919 - 4 septembrie 1920) și Julien Dufieux (septembrie 1920 - 23 decembrie 1921). În regiunile pe care le-au ocupat, francezii s-au confruntat cu rezistența activă a populației turce
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Margareta de Austria () (10 ianuarie 1480 - 1 decembrie 1530) a fost, prin căsătorie, Prințesă de Asturias și Ducesă de Savoia, apoi guvernator al Olandei Habsburgice din 1507 până în 1515 și din 1519 până în 1530. Margareta s-a născut la 10 ianuarie 1480, ca al doilea copil și singura fiică a lui Maximilian de Austria și Maria de Burgundia, co-suverani ai Țărilor de
Margareta de Austria, Ducesă de Savoia () [Corola-website/Science/321452_a_322781]