11,470 matches
-
astea, mărginindu-i-se libertatea. Îl scoase pe Demostene din scorbura copacului precum și alte texte printre care și o mototolită Commedia și poeziile lui Galeazzo 16. Mângâia cartea lui Dante ca un îndrăgostit ce-și trece buricele degetelor pe obrajii iubitei. Părea beat de fericire, repeta la întâmplare versuri, rumega cuvinte precum inluia, incinse, l'uom s'eterna. Florentinul reușise la perfecție să reunească și să exprime într-un singur chip imagine și gândire; Tommaso ar fi vrut să-și scrie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
radical diferite: pentru aceștia din urmă, Selena rămâne la Reina de la Musica Tejana (regina muzicii tejano), în timp ce e de știut că mi reina (regina mea) este apelativul, prin excelență, cu care mestizos se referă, într-un mod afectuos, la mamele, iubitele sau fiicele lor. Astfel, constată cei doi critici, descrierile la nivel lingvistic ale (muzicii) Selenei, ce au proliferat în perioada de după moartea sa, venind dinspre comunități culturale diferite, mărturisesc despre "lărgirea spațiilor de negociere de-a lungul granițelor simbolice"54
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
păstrezi cât mai mult, să o păzești de orice amenințare.) Μ Iubirea sinceră este atât de generoasă prin ea Însăși, Încât cel care o trăiește știe că nu are nimic altceva mai valoros pe care ar putea să-l ofere iubitei sale. Μ Experiențele tragice cu care se Încheie cele mai multe dintre iubirile pasionale dovedesc că și iubirea poate fi egoistă În scopurile sale. Μ Prima dragoste nu se uită! Cum am putea, Într-adevăr, uita prima cunoaștere pe care am fost
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scopuri Înguste, de fiecare zi, fapt care Îi și face, de altfel, să nu poată realiza decât valori limitate În timp. Μ Un secret al longevității În iubire poate fi și faptul de a nu compara mereu răspunsul afectiv al iubitei (sau al iubitului) cu cel pe care ni l-ar fi dat un partener ideal În iubire (la care cu toții am visat). Μ Filosoful Emil Cioran se Întreba, În felul său ironic, dacă claritatea diferențierilor din gândire, pe care unii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
limitând-o”. Μ Nu este iubire adevărată care să poată evita acel foc interior, generator de Încântare, dar și de păcat: „Număr pietre peste care mândra trece vadul și păcate pentru care mă va arde iadul” (Lucian Blaga) Μ Când iubita din creația noastră folclorică spune: „Bădișor depărtișor,/ Nu-mi trimite-atâta dor”, vrea să exprime, de fapt, acest lucru imposibil pentru ea: dragul ei Îi este Într-atât de drag, Încât nu poate concepe ca acesta să fie mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În forul său interior și să accepte să se Îndrepte prin el Însuși. Μ În marea iubire Își face loc, adesea, și o mare temere: cunoscându-mă tot mai bine, sub aspecte pe care nici eu nu mi le bănuiam, iubita ar putea ajunge să cunoască dezamăgirea față de mine... Μ „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor” (Iisus). Afirmația cuprinde un paradox: cu cât cineva devine mai conștient de faptul că, din cauza feluritelor sale păcate, este sărac
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de mare a sufletului, Încât să poată tămădui nu numai păcate, boli, dar chiar și agonii ale morții. Μ Pentru adolescent totul este foarte important: o dovedește strălucirea din ochii săi. Μ Îndrăgostitul Împrumută, fără să-și dea seama, ochii iubitei (privește prin ochii acesteia). Μ „Datoria nu poate crea decât o etică negativă: aceea a resentimentului.” (Max Scheler) Aprecierea filosofului german este relativă, ea aplicându-se doar la acea „datorie” prost Înțeleasă de către cineva sau care a devenit Înrobitoare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Însă descoperă, Îndreptându-se spre locul În care stătea Lime, că acesta tocmai ce murise Într-un accident, lovit de o mașină când ieșise din casă. Se duce atunci la cimitir, unde aveau loc funeraliile și o cunoaște pe Anna, iubita lui Lime, și pe un bărbat din poliția militară, Calloway. În următoarele zile, Martins le pune Întrebări martorilor, descoperă contradicții În relatările lor și ajunge la convingerea că prietenul său a fost nu victima unui accident, ci a unei crime
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
băutura preferată pentru a o comanda ostentativ În aceeași „a doua zi”. Și după ce face greșeala - deloc fatală În această unitate spațio-temporală - de a Închina un toast În cinstea cârtiței Phil și de a o face foc și pară pe iubita sa care Îi declară sec că nu bea decât pentru pace În lume, Își Îmbunătățește perfomanța „În ziua următoare”, propunându-i el Însuși toastul pacifist potrivit. Scena care ne interesează aici, cea cu privire la rolul cărților necitite În declanșarea unei relații
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Phil să o sărute pe Rita, asta nu e Îndeajuns ca să o cucerească pe tânără și mai ales să restabilească normalitatea timpului, iar Phil continuă să se trezească În aceeași zi, oricare ar fi progresele pe care le atinge cu iubita lui. Dar, pe măsură ce trece timpul și evenimentele se reiau identic, Phil se schimbă și aroganța lui față de alții scade. Începe să fie interesat de ei, le pune Întrebări despre viața lor, venindu-le În ajutor. Zilele continuă să se repete
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
primește aripi uriașe, dar nu renunță la dinți; Pan este animal, om și zeu, în același timp. Iar, dacă e numa om, atunci este nenumărați oameni, deodată. Este constructorul și marinarul, minerul și dansatorul, cel iubit și cel înșelat de iubită, învingătorul și ratatul, sportivul superb și bolnavul de cancer. Este împăratul, care râde cu un ochi, iar cu celălalt plânge. Dar lui, celui beat de bucurie la înverzirea pădurii, trebuie să i se ierte lacrimile de la căderea frunzelor. El, purtătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Tu, cel născut din cuvânt,/ Vei cunoaște gust de pământ,/ Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile/ Împletindu-ți prin ele mâinile,/ Cu nențeleasa bucurie/ De-a nu mai fi pentru vecie.../ Și, mângâindu-mă, mi-ai spune:/ Mori, draga mea,/ Iubita mea cu frunte de octombrie/ Cuprinsă ca-n icoane/ De nimb rotund de moarte,/ Mori,/ Lasă-ți culorile în flori,/ Pletele lungi cărărilor/ Și ochii luciu mărilor,/ Să știi/ De unde să le iei,/ Când vei veni.../ Dac-am muri deodată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca simbol al fertilității la Ana Blandiana, capătă aici conotații diametral opuse, devenind pricina degradării și a morții. În Inima reginei (1971), apare trupul ca metaforă a morții, al descompunerii, al degradării, "trupul alcătuit din bucăți al iubitului spectral, trupul iubitei vii disputat aprig de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul unde viața și moartea, dorința și spaima se confruntă ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării."179 Descompunerea trupului sau degradarea materială este aceeași degradare pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ieronim regele, Ierodesa regina, Nathanael fiul și eul poetic joacă aceeași dramă cu măști a iubirii imposibile, a substituirilor gemelare, la granița incertă dintre lumi. Trupul, unul dintre elementele cheie ale dramei trupul alcătuit din bucăți al iubitului spectral, trupul iubitei vii, disputat aprig de moarte, trupul de umbră al reginei moarte -, este locul unde viața și moartea, dorința și spaima se confruntă, ca într-o arenă a sfâșierii, a mutilării, dar și spațiu al posibilei vindecări miraculoase. Unele poeme, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cel ce m-a învățat să trăiesc cu un picior în Rai și cu celălalt în Iad" Despre adulter s-au scris mii de comedii, niciodată un poem dramatic ca " Mașina de vînt" de Constantin Popa. Scenele dintre poet și iubita lui (El 1 și Ea 1) surprind prin stilul minimalist (replici scurte și sacadate), abia contaminat de o calofilie fals poetică. Ele sunt plasate în registrul poetic suprem, în timp ce convorbirile cu soția (Ea 2) se desfășoară într-un cadru de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stăpînești. Ilie: Cum? Iar să mă stăpînesc? M-am stăpînit o viață întreagă... Hai, nu fi supărată! Mai bine să-ți dau vestea cea mare! Am aranjat excursia! Ia ghici unde vom merge în excursie? Hai, că nu ghicește nimeni. Iubito, vom merge în Albania. Na, că v-am uluit! Na, că nu vă așteptați la una ca asta! Ei, uite, vreau să văd și eu țara asta care-o ia razna, așa, de-a lungul și de-a latul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a ajunge la ușă, împinși de același resort, se întorc și privesc colțul camerei; Mina are din nou suferința unei stări nedefinite) Ilie: Ce e, ți-e rău? Mina: (îl privește, cerîndu-i parcă ajutor) Ilie: (înțelegînd) Da... Nu-i nimic, iubito, în fiecare renunțare este și... puțină moarte. TABLOUL IV Scena 2 (Decorul: un podeț peste albia unui rîu) Ilie: (oprindu-se la mijlocul podețului, încercînd cîteva mișcări de gimnastică) E frumos. Orice s-ar spune, e frumos. (mai încearcă o mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe care o mai am. Val: Bine, da' poți să-mi spui și mie unde scrie în piesa asta căi domnișoara Cucu e urîtă? Irina: (ușor descumpănită) Păi... nu știu unde scrie, dar toată lumea știe că așa e... urîtă și rea... Val: Iubito, mai citește piesa... D-ra Cucu e o infirmă pe dinăuntru. Dar asta nu înseamnă deloc că e urîtă pe dinafară. Irina: Deci tu crezi că eu... Val: Mînca-v-ar să vă mănînce de artiști care cred că teatrul e o paradă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dreptate. Irina: Tu să taci! Alex: Dacă tac m-apucă și pe mine frica. Irina: Treaba ta. E frica ta. Descurcă-te! (către Val, febrilă) Ia spune-mi, sînt frumoasă? Val: Iar facem inventarul? Irina: Lasă. Sînt frumoasă? Val: Da, iubito... Irina: Sînt deșteaptă? Val: Atît cît îi stă bine unei femei frumoase... Irina: Tolerantă sînt? Val: Să vedem ce-o să spună D-ra Cucu... Irina: Frumoasă sînt? Val: Da, iubito, ești frumoasă, deșteaptă, talentată, chiar și inteligentă... Irina: Și nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
frumoasă? Val: Iar facem inventarul? Irina: Lasă. Sînt frumoasă? Val: Da, iubito... Irina: Sînt deșteaptă? Val: Atît cît îi stă bine unei femei frumoase... Irina: Tolerantă sînt? Val: Să vedem ce-o să spună D-ra Cucu... Irina: Frumoasă sînt? Val: Da, iubito, ești frumoasă, deșteaptă, talentată, chiar și inteligentă... Irina: Și nu e destul? Atîtea calități de mîna-ntîi! Val: E-adevărat, de mîna-ntîi, dar de categoria a doua... Alex: Și tu le ai pe alea de-antîia? Val: (aproape singur) Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
astea! Nu ți-e rușine? Val: Ba da. Irina: Și atunci de ce tot circul ăsta respingător? Val: Ca să-mi înving rușinea. Înțelegi? Ca să scap de ea. Mă sîcîie, mă sîcîie, mă sîcîie! Irina: Val! (plînge) Val: Dar nu-i nimic, iubito, încă mai poți striga să te iubesc... și eu încă îți pot spune că te iubesc... Deci mai e o șansă...! Irina: Val... Val: Da' să știi că tipii nu-s proști... Nu-s proști deloc. Irina: Val, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o mînă moartă. (lumina se mută în sufragerie; se deschide ușa și intră Val) Val: (pare că a băut ceva mai mult după mers; e amuzat) Bau-bau! Da' ce stați ca bufnițele, pe întuneric?! Irina: (îmbrățișîndu-l) Val! Val: Nici o grijă, iubito, te iubesc. Asta voiai știi, nu? Irina: Da' unde Dumnezeu ai stat atîta?! Val: Am stat mult? (rîde) Maria: Noi stăm ca pe ace și dumnealui rîde! "Am stat mult?" Val: (rîzînd) Vorbesc serios. Am stat mult? Irina: Lasă asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Irina prin deschizătura draperiei; Vecin 2, vine și el, cu un carton mare în mîini) Irina: Val! Val: Nu-ți fă probleme. Și eu m-am prostituat. Pentru cauza comună, se-nțelege. Irina: Val, să nu crezi că... Val: Taci, iubito. Sînt cu tine. Mergem împreună spre frontiera aceea unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea. Să vedem cînd începe una și cînd se termină cealaltă. Mergem. Poate aflăm. Nici o grijă. Sînt cu tine. Vecin 2: Profesore, mi se pare mie că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vrea să știu ce crede el despre noi. Ea 1: Mi-a spus mie. Ne iubește. El 1: Chiar dacă sîntem vinovați? Ea 1: Tocmai pentru asta. Așa mi-a spus. El 1: De unde vii? Ea 1: Din cer. El 1: Iubito! Ea 1: Doar tu mi-ai spus că mă trag din lumină. El 1: De ce ne-am întîlnit? Ea 1: Ca să învățăm cum să ne despărțim. El 1: Oare e adevărat că ești? Ea 1: E adevărat că ești. El
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vezi că știi ce să spui! El 1: Sigur că știu. Te iubesc mult. Ea 1: Mult, mult de tot? El 1: (o privește intens, cu adorație) Doamne, ce-o să mă fac fără tine. Ea 1: Dar eu... El 1: Iubito, trebuie să acceptăm ceea ce e inevitabil... Ea 1: Nu înțeleg! El 1: Tu o să pleci... O să pleci, știi asta... Tu însăți ești plecarea... Ea 1: (neînțelegînd) Da' de ce? El 1: Pentru că... (recitînd) "eu am știut dintotdeauna că-mi ești doar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]