11,179 matches
-
a fost tradus în 30 de limbi și are peste 20 milioane de utilizatori înregistrați. Jocul este momentan în a șasea lui variantă, însă mai sunt încă active și lumi din versiunea 5. Imperia Online este plasat într-o lume medievală. Versiunea 6 a jocului, numită “Oamenii Măreți” este cea curentă cu toate că încă mai sunt multe lumi active a versiunii 5. Fiecare jucător pornește ca împărat al unei provincii nedezvoltate. Provincia poate fi dezvoltată prin construirea - și mai târziu ridicarea nivelelor
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Cea de-a treia perioadă de creație se deosebește de primele două printr-o încercare de „recuperare
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Primul Război Punic (264-241 î.Hr.) sau în cel de-al Doilea (218-202 î.Hr.), lovitura de împungere este preferată celei de tăiș, mai puțin letală: datorita unei lame scurte, late și solide, legionarul pot lovi puternic adversarul. Contrar percepției comune, scrima medievală nu este o luptă grosolană și fără finețe. Manipularea armelor albe - spada lungă, cât și toporul de luptă, ciocanul de luptă, lancea, buzduganul, etc. - necesită competențe tehnice și o învățare lungă. De fapt, scrima face parte integrantă din educația unui
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
Într-o lucrare voluminoasă din 2007, clasicistul Alfred Michiels susține că zona în care este situat orașul se numea în trecut „Andouerpis”, iar că numele localității provine din limba celtă și înseamnă „cei care trăiesc pe ambele maluri”. În perioada medievală orașul a atins vârful dezvoltării sale economice în timpul domniei lui Carol Quintul. Simultan cu comerțul a înflorit și industria: șlefuirea diamantelor, tipăritul cărților sau rafinarea zahărului. Catedrala Maicii Domnului, a cărei construcție începuse în 1352, a fost terminată. Tot în
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
din exil („Douăsprezece mii de capete de vite”, „La țigănci”, „Pe strada Mântuleasa...”) sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). În ambele cazuri are loc o irupție a fantasticului în cotidian. Tehnica narativă a lui Mircea Eliade integrează o întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
ființă sub Ștefan al V-lea (1270-1272 ) care a acordat teritorii de-a lungul [[râul Arieș|râului Arieș]] la un grup de secui din Saschiz. Secuii, în mod similar cu [[sași]]i, au fost organizați în scaune (, ). Scaunele din Ungaria medievală erau unități teritoriale autonome. După așezarea finală în Ținutului Secuiesc, în secolele 12 și 13, șapte locuri au luat forma, eventual, ca urmare a structurii tribale a secuilor: Ultimele trei scaune au fost unite în secolul al 17-lea, și
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
sărăcie și a împiedicat soluționarea persoanelor care nu sunt secui în Ținutului Secuiesc. [[File:Szent István kápolna Kézdiszentlélek.jpg|thumb|230px|left|Capela Sf. Ștefan din [[Sânzieni]], construită în secolul 12]] Cavaleria secuilor se potrivea perfect în forțele militare maghiare medievale, suplimentând armata de cavaleri. Ei au fost deosebiți de eficace împotriva invadatorilor nomazi din est, folosind metode de luptă și strategice similare. Una dintre primele victorii militare înregistrate a fost pe la 1280,a fost când secuii din [[Scaunul Arieșului]] au
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
septembrie 1939 și a fost transportat prin România, Franța și Regatul Unit în Canada. Cea mai mare parte dintre aceste obiecte de artă venea din Castelul Wawel și era compusă din o colecție bogată de tapiserii jagelloniene cât și sabia medievală de încoronare a regilor polonezi - Szczerbiec. Aceste obiecte au ajuns să fie cunoscute ca Tezaurul din Wawel (), o denumire care uneori a fost extinsă în mod eronat la toate bunurile evacuate din Polonia. Cea mai mare parte a restului bunurilor
Evacuarea Tezaurului național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/335728_a_337057]
-
iulie 1962 Biserica Sfântul Nicolae a fost demolată. Istoria orașului și a bisericii,istorie de peste două secole se încheia tragic.Odată cu Biserica a fost demolat centrul orașului,străzile Neagoe Basarab(strada Mare) și strada Domnița Bălașa. În cartea "Ansamblul urban medieval Pitești" scrisă de Eugenia Greceanu în 1982,se prezintă și istoria Bisericii Sfântul Nicolae,fosta catedrală a orașului .Biserica Sfântul Nicolae a fost refăcută în 1812 ,pe locul unei biserici mai vechi de zid,din secolul XVIII. Cea mai veche
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
a fost amenajată în amfiteatru în cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea, fiind decorată cu mai multe fresce. Câteva decenii mai târziu, în secolul al VI-lea, ea a fost placată cu mozaicuri. O altă capelă medievală a fost amenajată în secolul al XIII-lea, fiind decorată cu fresce. Amfiteatrul a fost acoperit cu pământ în secolul al XVI-lea, după ocupația otomană, atunci când s-a construit un zid în apropiere. Marin Barleti, istoric și preot catolic
Amfiteatrul din Durrës () [Corola-website/Science/335793_a_337122]
-
1903, când au fost construite scările Patkuli lângă capul nordic al dealului, Toompea a căpătat o nouă cale de acces din direcția a Tallinnului. Mult reconstruitul Castel Toompea - constând din palatul guvernatorial din epoca țaristă, ziduri și turnuri ale cetății medievale, clădirea expresionistă a parlamentului din 1922, plus câteva alte clădiri - găzduiește astăzi Parlamentul Estoniei. Fațada palatului clasicist al guverantorului domină "Lossi plats" („Piața Castelului”), unde are în față catedrala ortodoxă Alexandr Nevski. Catedrala, astăzi principala biserică a , a devenit pentru
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
a devenit pentru turiști întrucâtva un simbol al Tallinnului din cauza aspectului exotic, în timp ce opinia estonilor despre ea este mai degrabă ambiguă. Catedrala luterană ("") de unde își trage numele Toompea, este astăzi catedrală a și și-a păstrat cel mai bine aspectul medieval dintre toate clădirile de pe Toompea. Majoritatea clădirilor de pe Toompea datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Castelul Mic și-a păstrat în mare parte forma, dar din zidurile și turnurile Castelului Mare s-au păstrat doar câteva
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
stigmatizării sociale încă din Antichitate, astfel că ele erau condamnate atât de Codul legilor hitite, cât și de cel caldeean. La rândul lor, vechile coduri ebraice, mai târziu formalizate de Biserica Creștină în legi ecleziastice, care aveau să guverneze Europa medievală, respingeau și ele comportamentul homosexual. La polul opus, în Grecia antică, homosexualitatea era considerată o conduită normală și legitimă, chiar ca o formă de iubire superioară heterosexualității. Spre deosebire însă de ceea ce se întâmplase în vechea Eladă, în Roma antică
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Localitatea Fizeșu Gherlii apare într-un document scris în 1230, care face referire la o diplomă mai veche a regelui Béla al III-lea. Fizeșu Gherlii făcea parte din comitatul medieval Dăbâca, fiind unul dintre satele familiei nobiliare Wass de Țaga. Prima menționare documentară a parohiei poate fi găsită în dijmele papale: în anul 1332, Toma, preot de "Fises", plătise 32 de denari, o sumă însemnată. Parohia aparținea arhidiaconatului de Dăbâca
Biserica reformată din Fizeșu Gherlii () [Corola-website/Science/332597_a_333926]
-
degradare a construcției a impus, în perioada 1995-1998, realizarea unor lucrări de restaurare. Cercetările arheologice din interiorul și exteriorul bisericii, efectuate înaintea restaurării de dr. Gheorghe Petrov, au dus la descoperirea a 99 de morminte, cu inventar funerar divers (monede medievale și moderne, podoabe, accesorii vestimentare etc.). Cea mai veche monedă descoperită într-unul din morminte este un denar din argint, emis in intervalul 1479-1485, în vremea domniei lui Matia I Corvinul. Restaurarea încheiată în 1998 nu a inclus, din păcate
Biserica „Sf. Arhangheli” din Cicău () [Corola-website/Science/332666_a_333995]
-
naos/pronaos, biserica din Bălteni fiind una din puținele biserici al căror pronaos este mai îngust decât naosul. De altfel, nu numai tipul de pronaos este rar, ci și modul de acoperire cu boltă semicilindrică transversală, procedeu întâlnit în arhitectura medievală românească numai la Căluiu (biserica din Bălteni având în comun cu această biserică pridvorul și brâul puternic) și la paraclisul mic al Coziei, ambele datând din ultimul sfert al secolului XVI. Tot vechiului stil aparține paramentul cu asize din cărămidă
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
acesta chiar și 1626, pridvorul din zid - ca element constitutiv al bisericii - era, încă, un element rar, un exemplu de folosire în forme mai coerente fiind la Biserica Domnească din Târgoviște (1584). Singurul pridvor pe trei laturi în arhitectura românească medievală, este pridvorul bisericii mănăstirii Tismana, monument datat secolul XIV; celălalt "pridvor", este, în fapt, numai un portic ce face legătura (static și optic) între pronaosul târziu, supralărgit, și restul bisericii, databilă spre sfârșitul secolului XVI.
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
unor organizații ale minorităților numărul cetățenilor Ungariei cu descendență slovacă este între : 100,000 și 110,000 de oameni. Numărul cetățenilor maghiari ce pot purta o conversație în limba slovacă este 56.107. Slovacii au fost prezenți pe teritoriul Ungariei medievale, încă din perioada primelor migrații slave constituind o parte a unității statale slave Moravia Mare. Fiind un grup etnic ce se ocupa cu agricultura, slovacii au trecut printr-un încet proces de maghiarizare în perioada Regatului Ungariei, iar mai apoi
Slovacii din Ungaria () [Corola-website/Science/332770_a_334099]
-
nou val de sârbi s-au refugiat în Ungaria stabilindu-se în orașe părăsite de maghiari și germani precum: Buda, Pécs, Szeged, unde au majorat pentru o scurtă perioadă de timp. Sârbii s-au concentrat în partea sudică a Ungariei Medievale adică în regiunea Voivodina. După Tratatul de la Trianon zonele Ungariei locuite de slavi sudici au fost alipite Iugoslavie.Cu toate că rămăseseră puțini slavi sudici după granița post-trianonică, după Războiul româno-ungar din 1919 Iugoslavia a anexat pentru scurt timp partea sudică a
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
ebraică în limba italiană, adăugându-le prefețe și comentarii, a scris poezii, cărți de gramatică ebraică și arameică, a tradus în italiană și cărțile evreiești de rugăciuni Sidur și Mahzor, a publicat cercetări de istorie a evreilor, despre poezia evreiască medievală, despre Kabala,rugăciunile și gândirea iudaică, a redactat cărți de poezie, biografii și lucrări bibliografice. S.D. Luzzatto a publicat sute de articole în revistele ebraice ale vremii și a corespondat și schimbat opinii, într-un spirit de înrâurire reciprocă, cu
Shmuel David Luzzatto () [Corola-website/Science/332869_a_334198]
-
produs o schimbare de la afirmarea lui. Pe acest temei Cantemir susține continuitatea românilor în Dacia: faptul că nu se menționează nicăieri plecarea lor, înseamnă că ei tot acolo au rămas. În "Hronicul."..Dimitrie Cantemir a folosit unele informații din izvoare medievale și anume din cronici medievale privitoare la românii din evul mediu, dintre care unele au rămas necunoscute istoriografiei române moderne. Astfel sunt două știri extrase de Cantemir din cronica Poloniei a lui Jan Dlugosz în 12 volume. Prima informație extrasă
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
lui. Pe acest temei Cantemir susține continuitatea românilor în Dacia: faptul că nu se menționează nicăieri plecarea lor, înseamnă că ei tot acolo au rămas. În "Hronicul."..Dimitrie Cantemir a folosit unele informații din izvoare medievale și anume din cronici medievale privitoare la românii din evul mediu, dintre care unele au rămas necunoscute istoriografiei române moderne. Astfel sunt două știri extrase de Cantemir din cronica Poloniei a lui Jan Dlugosz în 12 volume. Prima informație extrasă de Cantemir din cronica lui
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
de a ști dacă nu este vorba de o interpolare mai târzie decât textul original. Pasajele referitoare la filosoful Mihail Psellos (secolul al XI-lea) par să fie interpolări posterioare. Înainte de redescoperirea oficială în Renaștere, lucrarea circulase totuși în Anglia medievală, întrucât Robert Grossetête (1175-1253) a tradus pasaje substanțiale într-un carnet de notițe pentru uzul său personal. Mai multe etimologii au fost luate în seamă pentru acest nume de "Suidas" sau de "Suda". În 1998 Bertrand Hemmerdinger considera că Suidas
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
XV-lea, a devenit biserică de curte a împăratului romano-german Frederic al III-lea și în 1786, când s-a înființat Episcopia din Graz, a primit rangul de catedrală. Construcție religioasă, inițial planificată ca o biserică fortificată în afara zidurilor orașului medieval, se afla pe un teren crescute între "Bürgergasse" și "Burggasse". Catedrala formează, împreună cu mausoleul imperial vecin, castelul și teatrul, ansamblul orașului imperial Graz. Domul din Graz este dedicat Sfântului Egidiu și, prin urmare, este cunoscut, de asemenea, sub numele Catedrala
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
în colaborare Don Baxter. Pentru single s-a realizat și un videoclip. În septembrie 2014 Cristina Spătar a lansat în colaborare cu Ion Paladi piesa populară „Fa Marie cu bariz”, însoțită de un videoclip, scena căruia are loc în epoca medievală.
Cristina Spătar () [Corola-website/Science/333767_a_335096]