11,299 matches
-
Jurnalistul Chad Bowar sesizează că, din cauza asemănării sale cu „urlete neinteligibile”, acest stil mai este denumit și „voce Cookie monster”. Ritmul este abrupt, în general chitară și tobe foarte rapide și complexe, iar versurile abordează teme nihiliste, de regulă folosind metafore sinistre sau morbide pentru a ilustra concepte vaste. Focalizarea pe efemeritatea existenței și caracterul extrem al muzicii au inspirat numele genului. În majoritatea cazurilor, vorbesc despre diferite tipuri de violență, dar se pot extinde și la anumite teme sataniste (tipul
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
s-a lăsat pe pământ...”" - murmură el la sfârșitul primei scene (care descrie spânzurarea lui Svoboda); spargerea reflectorului înseamnă stingerea luminii și sosirea întunericului, "„mirându-se cum a putut face el asemenea ticăloșie și bucurându-se că a făcut-o”". Metafora luminii apare în cel puțin șase ipostaze diferite: speranță, disperare, iubire, credință, rațiune umană și moarte. De asemenea, există o obsesie cromatică pentru culoarea albă ce ar putea sugera greutatea confesiunii, dificultatea exprimării necunoscutului. În roman, o serie de epitete
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
asemenea, există o obsesie cromatică pentru culoarea albă ce ar putea sugera greutatea confesiunii, dificultatea exprimării necunoscutului. În roman, o serie de epitete ("„câmpul mohorât”", "„văgăuna întunecoasă”"), comparații ("„cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită”") și metafore (mormântul este considerat a fi "„o rană urâtă, gălbuie”") creează o atmosferă tragică premonitorie. Folosirea frecventă a repetiției ("„omul... omul... omul”", "„iubirea... iubirea...”", "„nu se poate... nu se poate... nu se poate...”", "„Lumina!... Lumina!...”") dezvăluie zbuciumul interior al personajului, fiind
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
și toate slăbiciunile sistemului - datorate mai mult sau mai puțin republicanilor - vor fi eliminate și America își va relua poziția de “world’s greatest power” (cea mai mare putere a lumii). Discursul jonglează foarte mult la nivel de limbaj, folosind metafore și imagini-cuvinte cheie. Încă din deschiderea discursului Bill Clinton își asumă figura salvatorului, aducătorului de înnoire și de viață prin utilizarea metaforei iarnă-primăvară. Ideea de schimbare devine astfel un leitmotiv al discursului. Este vorba de o schimbare a Americii nu
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
s greatest power” (cea mai mare putere a lumii). Discursul jonglează foarte mult la nivel de limbaj, folosind metafore și imagini-cuvinte cheie. Încă din deschiderea discursului Bill Clinton își asumă figura salvatorului, aducătorului de înnoire și de viață prin utilizarea metaforei iarnă-primăvară. Ideea de schimbare devine astfel un leitmotiv al discursului. Este vorba de o schimbare a Americii nu “de dragul schimbării”, după cum spune Clinton, ci pentru a păstra idealurile americane - viața, libertatea și căutarea fericirii. Cuvântul “change” apare de 11 ori
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
combinație de limbaj comun cu o ușoară tentă intelectuală (Clinton a absolvit Oxford și Yale). În discursuri sunt folosite cuvinte cu un puternic impact psihologic, cuvinte simple la prima vedere (ex.: “change”) dar care ajung cheia întregului discurs. Sunt folosite metafore (ex.: winter-spring), variate epitete (adjective comparative de superioritate de cele mai multe ori, ex.: “better”, “higher”, “greater”, etc). De asemenea păstrează constant legătura cu publicul căruia i se adresează prin construcții de tipul “us,” “we”, “fellow americans”, “America”, etc”. La nivel psihologic
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
Lucrețiu "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor"). Cele patru cărți ale operei tratează următoarele teme: I. Cultivarea pământului și păstoritul; II. Cultivarea plantelor, în special a viței de vie și a măslinilor; III. Creșterea animalelor; IV. Descrierea apiculturii, cu o metaforă cuprinzând o viziune stoică asupra vieții în societate. "Eneida" ("Aeneis"), alcătuită din hexametri în 12 cărți, este considerată epopeea națională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea, erou troian de origine divină (era fiul zeiței Venus), după căderea Troiei
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
celui de-al treilea și al patrulea album i-a atacat pe creștini din alt punct de vedere, realizând că satanismul este „un produs crestin”. Cu toate acestea, unii artiști folosesc conceptul de Satan doar cu sensul de simbol sau metaforă pentru propriile credințe. Aici se regăsesc satanistii laveyani și alții. Fostul lider al Gorgoroth, Gaahl, care se considera șaman norvegian folosea termenul de „satanist” pentru că „este vorba de creștinism și trebuie să le vorbim limba [...] Când folosesc termenul de Satan
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
folosită este caracteristică anilor 1850-1860 cu influențe italiene. Se întâlnesc arhaisme, epitete, epitetul hiperbolic „călămări colosale”, apare antiteza, se folosesc comparațiile, descrierile de natură. Stilul se remarcă prin oralitate, se dă atenție onomasticii numelor. Păturică este un nume sugestiv, devenit metaforă a parvenitului. Tuzluc și Chera Duduca, sinteză greco-turcească (greco-fanariot, turcească-cotropitor). Moșiile lui Tuzluc se numesc: Plânsul, Chinuielile, Răsucita.
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
Unele păsări mici chiar își dublează masa. Păsările depozitează atâta grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La păsările mici se ard câte 500 mg pe oră de zbor. În Biblie se întâlnesc unele articole, unde metaforele se exprimă prin intermediul migrațiunii păsărilor. De asemenea Herodot descria migrațiunea păsărilor de la stepele Sciției până la delta Nilului.
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]
-
cinetic. La rândul său, acest domeniu al dinamismului concret își are diviziunile sale, majoritatea artiștilor experimentând diverse modalități. Uneori avem deaface cu prelungire a frondei dadaiste, artiști ca Yaacov Agam, Jean Tinguely, Bruno Munari, Pol Bury preluând cu sens ironic metafora mașinii, alteori, ca la Alexander Calder, Len Lye sau Vassilakis Takis, animarea mecanică sau cu forțe naturale și efecte imprevizibile marchează deschiderea spre joc aleatoriu. O modalitate mai recentă este cea a mișcării luminoase, fie că obiectele puse în mișcare
Cinetism () [Corola-website/Science/302715_a_304044]
-
Botta despre artă, ce trebuie să fie „eternă și indescifrabilă”, cu alte cuvinte, „eleată”. Sub protecția misterioasă a Marelui Anonim blagian, am fi înclinați să rostim la prima concluzie, dacă nu ne-am aminti celebra polemică din epocă asupra paternității metaforei de „spațiu mioritic”... Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
de faptul următor: imensitatea de variații pe o temă care se reduce, în fond, la două simboluri esențiale: crucea și lumina. Sunt atâtea variante, atâtea adânciri ale temei, încât mi-am amintit o singură comparație posibilă: imensitatea de imagini, de metafore care îi sunt adresate Fecioarei Maria în acatist. Este cea mai mare colecție de metafore din câte există în literatura universală. Toți ne aducem aminte de cele care se sfârșesc cu «Bucură-te, Maria, pururi Fecioară!»” (Cicerone Poghirc) „Cred că
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
două simboluri esențiale: crucea și lumina. Sunt atâtea variante, atâtea adânciri ale temei, încât mi-am amintit o singură comparație posibilă: imensitatea de imagini, de metafore care îi sunt adresate Fecioarei Maria în acatist. Este cea mai mare colecție de metafore din câte există în literatura universală. Toți ne aducem aminte de cele care se sfârșesc cu «Bucură-te, Maria, pururi Fecioară!»” (Cicerone Poghirc) „Cred că, în pictura lui Oravitzan, suntem în fața simbolului fundamental și care este, nu numai la creștini
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
care spune ca dezvoltarea indivizilor este un fenomen fundamental diferit de fenomenul dezvoltării popoarelor. Slăbiciunea teoretică a evoluționismului nu ne poate însă face să nesocotim însemnătatea pe care acesta a avut-o în epocă. Evoluția a fost prezentată ca o metaforă pentru existență, care poate fi utilă pentru îmbinarea într-o concepție unitară a credinței pozitiviste în progres cu liberalismul și cu teza libertății nelimitate a indivizilor. Dealtfel, la Spencer se poate constata o interesantă revizuire a opiniilor. Inițial el a
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
putea demonstra că o astfel de schimbare a avut loc. O interacțiune cu o a treia stea, încă nedescoperită, a fost de asemenea propusă pentru a demonstra culoarea roșie. Explicații alternative despre culoarea roșie sunt ori că aceasta este o metaforă poetică pentru averea rea, ori că atunci când se ridica pe cer la stânga privitorului, scânteierea dramatică a stelei provoca impresia că era roșie. Cu ochiul liber, ea apare adesea luminând intermitent cu nuanțe de roșu, alb și albastru lângă orizont. Cu
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
a glosat cu aplicație și tenacitate pe ideea culturii corpului uman, fixându-i reperele semantice și axiologice în funcție de un antropocentrism tutelar, ideea că omul este măsură tuturor lucrurilor l-a menținut permanent racordat la etalonul uman, iar prin figurație și metaforă a înnobilat permanent conceptul. Încă de la începuturile creației, a crezut în desen că rigoare a artei și studiile succesive n-au urmărit doar glosele pe un motiv esențial, ci a încercat spiritualizarea unei forme ideale prin viziune și tratament plastic
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
Henri Moore a avut acces la dialogul dintre plinuri și goluri. Hans Arp șu Calder i-au amplificat registrul conexiunilor posibile dar, stiindu-le a putut să le evite. Modernitatea lui Guguianu stă în recuperarea originarului, a formei care, prin metaforă și simbol, încorporează o atitudine în fața lumii sale interioare. Asemenea oricărui artist autentic, a vedea simplu echivalează cu a vedea departe iar lecția lui Brâncuși i-a reconfirmat faptul că numai sintezele simbolice pot cu adevarat recupera arhetipuri, imagini ale
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
cordiale confraternității cu natura. Nu o exalta din perspectiva misterului că romanticii altădată ci, doar, o respectă și lucrează permanent în sensul ei. Vedem aici opțiunea unui lucid dublat de un spirit deschis spre lectură poetica a lumii unde simbolismul metaforei înlesnește accesul în materialitate. Conceptul plastic al operei lui Guguianu se definește în relație cu valorile românești perene ale genului și, prin acestea, cu orizontul artistic european deschis către toate azimuturile. Triumful lui Guguianu Mai vine clipă și mai trece
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
ei se îndepărtaseră deja de nucleul grupului. Grupul, care se întâlnea la Academia Julian și, respectiv la apartamentul lui Paul Ranson, promova acel tip de lucrare de artă care era produsul final a expresiei vizuale a sintezei artistului exprimată prin metafore personale estetice și simboluri. Ei au netezit drumul artistic al începutului secolului XX prin sugestii, idei și chiar soluții la ceea ce urma să devină artă abstractă și cea nonfigurativa. Unul din țelurile lor declarate, comun cu cel al majorității artiștilor
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
română de Alain Paruit, iar două scrise direct în franceză. Unul dintre ele, "Cuvîntul nisiparniță" ("Le mot sablier"), debutează în limba română, pentru ca exact la jumătatea textului să treacă la limba franceză, iar acest text poate fi considerat chiar o metaforă a operei și biografiei autorului româno-francez. După 1990, revine practic în România, unde se implică în viața culturală. Gabriel Dimisianu își amintește „"Reîntoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite" [...] adună articole, notații, mici eseuri și interviuri, texte apărute, cele mai multe, în presa
Dumitru Țepeneag () [Corola-website/Science/302504_a_303833]
-
într-o manieră identică. De fiecare dată când contextul social al observatorului constituie un factor într-o observație, se pierde obiectivitatea, și observația nu mai este utilă în sens științific. Cercetătorii încearcă să folosească inducția, deducția, metode cvasi-empirice, și invocă metafore conceptuale-cheie pentru a transforma observațiile într-o structură coerentă, auto-consistentă. Reprezentant: Bas van Fraassen Empiriștii constructivi sunt agnostici față de conceptele unei teorii (atom, genă, etc.). Empirismul constructiv nu este interesat decât de observații care se pot face (cu ajutorul instrumentelor) cu
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
mai cunoscute dansuri baroc care au reverberat până în epoca contemporană, fiind perceput azi mai ales prin prisma compozițiilor muzicale ce l-au promovat. De fapt, barocul a exprimat noi forme ale valorii, care sunt de multe ori, sintetizate prin utilizarea metaforei și alegoriei, larg întâlnite în literatura, poezia și filozofia barocului, precum și de ardenta dorință a căutarii mirabilului. Folosind un termen italian adecvat, artiștii căutau, inclusiv prin utilizarea a tot felul de artificii, să uimească, să produca profundă admirație (precum în
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
v. Comisia de învățământ a Statului New York", aceasta din urmă aprobând o hotărâre care permitea comisiei locale pentru verificarea loialității să concedieze profesorii considerați "subversivi". Piesa lui Arthur Miller din 1952 "Creuzetul" folosea Procesul vrăjitoarelor din Salem ca pe o metaforă pentru mccarthy-ism, sugerând că acuzarea de tip "Salem" poate apărea în orice moment istoric sau în orice loc. Acțiunea piesei era concentrată asupra faptului că, odată acuzat, o persoană are puține șanse să fie exnonerată, datorită legăturilor oculte care apar
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
să publice cu asiduitate versuri, în special în ziarul de limbă germană Neuer Weg, care în anii '50 și '60 avea un tiraj de circa 60.000 de exemplare. Evident că a trebuit să facă unele concesii politicii curente, dar metaforele sale și stilul îngrijit i-au adus admirația redactorului Georg Hromadka, care vedea în versurile lui Pastior o lance ce străpunge dogmele realismului socialist. La Universitate, grupa sa era supranumită "Grupa Pastior", susține unul din foștii săi colegi bucureșteni, fără
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]