13,698 matches
-
bucur că o să ai un copil! Îmi place mult, mult, mult felul în care mi-ai spus. Izzie, te iubesc atât de mult! Vino naibii încoace să te mai îmbrățișez o dată! Izzie își trase nasul, ștergându-și o lacrimă de pe obraz. — E din cauza hormonilor. Am alergat mult zilele astea. — Așa e, confirmă Kevin clătinând din cap. — Nu-i nimic. Haideți să sărbătorim! În seara asta vă invit în oraș la cel mai tare restaurant din Miami. Unde să mergem? La Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
deveni mătușă, dar tot nu putea scăpa de senzația că-i venea să plângă. — Emmy, este bine? S-a întâmplat ceva? Îngrijorarea și compasiunea din glasul lui Leigh declanșară ceva în sufletul ei: în câteva clipe lacrimile îi șiroiau pe obraji. — Emmy, serios, vorbește! Ce se întâmplă cu tine? — Oh, Leigh, sunt o persoană îngrozitoare, suspină ea. Dezgustătoare. Rea. Detestabilă. Singura mea soră, cea mai bună prietenă de pe pământ, este însărcinată, iar eu nu mă pot bucura pentru ea. — Izzie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prietena ta, spuse el oprindu-se la ușa toaletei pentru doamne. Nu e nevoie, dragă, dar îți mulțumesc. Du-te. Îl privi languros printre gene. Mai bine așteptăm să ne vedem în New York. — Cu drag, spuse el sărutând-o pe obraz. Am să-ți telefonez. — Așa să faci, gânguri ea. Adriana intră la toaletă și își omorâ timpul vreo cinci minute împrospătându-și machiajul, după care păși încrezătoare spre punctul de recuperare a bagajelor să se întâlnească cu iubitul ei. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu se pun. Dar votez — în semn de bunăvoință și încurajare — că ar trebui luat în calcul. — Subscriu la ideea asta. Pune-l la America de Sud. Dar categoric trebuie luat în calcul. Adriana se întinse și o ciupi de Emmy de obraz. — Felicitări, querida. Unul la mână — doi, dacă îl punem la socoteală și pe Duncan la America de Nord — și mai ai cinci. Emmy simți un frison când auzi numele lui Duncan și aproape ar fi jurat că le-a văzut pe Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar fi aflat dacă ar fi stat sub același acoperiș. Nu, asta era inacceptabil. Hotărâtă să se calmeze de dragul tenului ei, Adriana s-a așezat la măsuța de toaletă și, cu ajutorul unei pensule groase, a aplicat niște pudră bronzantă pe obraji și pe frunte. Și-a conturat cu grijă buzele cu un creion de culoare deschisă, apoi a aplicat un ruj mat ușor mai închis și deasupra puțin gloss pentru strălucire. S-a tamponat ușor cu un șervețel ca să îndepărteze surplusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de Souza. — Oh, murmură ea vag, sugerând fără cuvinte că nu era de acord. Nu mă aștepta. Adriana își puse pe ea un trenci Burberry — cea mai sobră haină pe care o avea — și o sărută pe maică-sa pe obraz. — La ce oră crezi că te întorci? — Mama... Doamna de Souza ridică mâinile. — Ai dreptate, îmi cer scuze. Du-te, distrează-te. Dar tatăl tău și cu mine am vrea să-l cunoaștem pe domnul Baron. Nu-i așa, Renato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-a apropiat de ei. — Bun venit la mica noastră petrecere, ciripi ea, sărutând în aer în direcția grupului. Suntem încântați că ați putut veni cu toții voi, californienii. — Catherine, zise Toby, prinzând-o de mâini și sărutând-o pe amândoi obrajii. Adrianei îi venea să vomite. Zău așa! Mai rău decât se purtau europenii nu era decât să vezi niște americani purtându-se ca niște europeni! — Aș vrea să ți-o prezint pe prietena mea, Adriana de Souza. Când auzi cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a pregătit să simtă înțepătura aceea cunoscută, ca de infecție urinară, dar în mod miraculos se simțea bine. S-a spălat pe față și, când s-a văzut în oglindă, aproape că i-a venit să leșine. Avea bărbia și obrajii iritați și, pe alocuri, era zgâriată de la barba lui; avea buzele umflate; pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că tocmai mi-am distrus viața? El o strânse și mai mult în brațe, iar Leigh, în loc să simtă că se sufocă așa cum simțea de obicei, se lăsă să se relaxeze. Jesse o sărută pe buze, pe frunte și pe fiecare obraz, apoi îi zise: — Râdeam numai pentru că îmi amintești atât de mult de mine. Oh, minunat, mormăi Leigh. — Dar, Leigh, n-am făcut nimic rău. — Cum adică n-am făcut nimic rău? Nici nu știu cu ce să încep. Poate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
simplu? Să anuleze logodna, să dea înapoi inelul, să fie nelogodită? Da. Da, asta avea să facă. — Vai de mine, ce lipsă de civilizație! Aici nu se poate locui! De ce vrem să trăim așa? Emmy o sărută pe Leigh pe obraz. — Russell nu-i acasă, nu? Deci putem să urcăm? Leigh ținu ușa deschisă și îi făcu semn lui Emmy să intre. Folosi cheia să cheme liftul care le duse direct în apartamentul lui Russell ce se întindea pe tot etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
oglinzii, Emmy își pieptănă părul ud într-un coc șic strâns la ceafă și își mușcă buzele să pară mai cărnoase. Își dădu cu un gloss de buze nou, de culoarea zmeurei din sertarul cu cosmeticale și își lovi ușor obrajii cu palmele. Nu-i rău, se gândi ea cu plăcută surprindere. Nu-i deloc rău pentru treizeci de ani. Apoi, plictisită brusc de ședința spontană de machiaj și aproape leșinată de foame, se încălță cu o pereche de șoșoni confortabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o citez pe ea, „să devină inevitabil un fenomen”. Mi-a zis că sunt următoarea Candace Bushnell. — Fugi de-aci! strigară prietenele ei în același timp. — Vorbesc foarte serios. Leigh se aplecă și mai mult spre ea; practic își lipi obrazul de al Adrianei. — Și ce înseamnă asta? Ce vei face pentru ea? — Nici eu n-am înțeles prea bine, dar Toby zicea că mai întâi trebuie să-mi iau un impresar — îmi recomandă el pe cineva priceput — apoi ei vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
West Hollywood, fetele erau dichisite și gata să petreacă o seară de pomină în oraș. Când Adriana a oprit mașina lângă valetul de la restaurantul Koi, acesta a întâmpinat-o ca pe o vedetă rock, apoi a fost sărutată pe ambii obraji — cu venerație și cu exclamația „dată naibii de frumoasă, Adriana!” — de maître d’, un tip altfel destul de antipatic. Au fost imediat conduse prin furnicarul de doritori de sushi și băutori de sake și așezate la una dintre cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
scoată gîndurile acestea din minte, Jim deschise radioul mașinii. Întotdeauna așteptă cu nerăbdare plimbările de seară prin centrul Shanghai-ului, acest oraș electrizant și fantomatic, mai incitant decît oricare altul din lume. CÎnd ajunseră pe Bubbling Well Road, Își apăsă obrazul de parbriz și se uită la trotuarul de-a lungul căruia se Înșirau cluburi de noapte și case de jocuri de noroc, pline de barmanițe, gangsteri și cerșetori bogați cu gărzile lor. La mii de kilometri, dincolo de Linia internațională a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se clătina. În spatele lor, tancul japonez Își croia drum peste mașina Lincoln Zephyr, abandonată de dansatoarele chineze. Șenilele de metal sfărîmară aripa din spate a mașinii, apoi o Împinseră În spatele Packard-ului. — Ridică-te, Jamie... mergem acasă... Cu o mînă la obrazul rănit, mama lui Jim trăgea cu cealaltă mînă de ușa din spate, blocată. Tancul se opri, Înainte de a face o a doua mișcare spre Lincoln. Marinari japonezi treceau printre mașini și ricșe, lovind cu baionetele În mulțime. Jim se cățără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aveau să se termine În curînd și că japonezii Își vor Îndrepta atenția spre aceste case pustii - familiile civililor japonezi se mutau deja În fostele locuințe ale aliaților de pe Amherst Avenue. Jim aproape că nu-și recunoștea părul lung și obrajii cenușii, un chip straniu Într-o oglindă stranie. Se uita țintă la arătarea În zdrențe care apărea În fața lui În toate oglinzile de pe Columbia Road, un puști care avea jumătate din statura lui de dinainte și care era de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu pricepere toată bogata experiență a vieții sale, și mîini moi, ocupate să se pudreze una pe cealaltă pe sub pătură. Ochii lui Înregistrară fiecare amănunt al hainelor lui Jim pătate de noroi, ticul care Îi făcea buzele să-i tremure, obrajii trași și picioarele nesigure. Scutură pudra de pe pat și numără bucățile de alamă salvate. — Asta-i tot, Frank? Asta nu e o cantitate de dus la piață. Negustorii ăia din Hongkew cer zece dolari pe un sac de orez. — Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sa, Jim lua rația pentru bătrîn. Odată, fără să-și dea seama, se trezise că mînca din fiertura apoasă. Jim se simțise prost, privindu-și mîinile sale vinovate. Trupul și mintea sa se despărțeau adesea unul de altul. Mascîndu-și tremurul obrazului, Îi zîmbi luminos sergentului japonez și Încercă să arate puternic și sănătos. Doar oamenii mai sănătoși aveau șansa să părăsească centrul de detenție. Dar, ca de obicei, sergentul păru deprimat de privirea veselă a lui Jim. Se dădu deoparte cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În lupta lui cu femeile eurasiatice, Își sprijini capul pe genunchi. Îl simți pe Basie Împungîndu-l cu gamela. — Ora de haleală, Jim. Treci la coadă. CÎnd Jim se ridică, sperînd că nu vorbise În somn, Basie Îi șterse murdăria de pe obraz. Ochii cercetători ai stewardului analizau minuțios trupul firav al lui Jim. — Fă-te folositor doamnei Blackburn, Jim. Fă-te puțin plăcut. O femeie are Întotdeauna nevoie de ajutor la făcut focul. Nu se știe cum, În timpul vizitelor la closet, Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
alinie lîngă ceilalți deținuți - domnul Partridge cu valiza soției lui, de parcă voia să-și ia amintirile legate de ea Într-o lungă călătorie, Paul și David, olandeza și tatăl ei și cîțiva dintre bătrînii misionari. Basie stătea În spatele lor, cu obrajii albi ascunși după gulerul hainei de marinar, atît de șters Încît să pară aproape invizibil. Se retrăsese din mica lume a centrului de detenție, pe care o manipulase timp de cîteva săptămîni și avea să reapară, ca un parazit marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
din cap spre domnul Partridge și lovi exasperat cu piciorul În valiză. Arătă spre olandeză și tatăl ei, spre Paul și David și spre două perechi mai În vîrstă de misionari. Jim Își linse degetele și Își șterse funinginea de pe obraji. Sergentul Îi făcu semn lui Basie spre camion. Fără să arunce vreo privire spre Jim, stewardul trecu printre paznici, punîndu-și brațele În jurul umerilor celor doi băieți. Sergentul Uchida Își apăsă degetele pe fruntea murdară a lui Jim. Cu permanentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cer. Îl nemulțumea doar faptul că tovarășii săi de detenție nu-i Împărtășeau emoția. Ședeau morocănoși pe bănci, cu ochii În podea. Una dintre misionare zăcea pe podea, Îngrijită de un alt deținut, un britanic cu părul blond-roșcat și un obraz Învinețit, care, cu o mînă Îi ținea Încheietura mîinii, iar cu cealaltă o apăsa pe diafragmă. Cei doi băieți englezi, Încă nefiind conștienți de moartea mamei lor, ședeau Între Basie și perechea de olandezi. Jim așteptă pînă cînd Basie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În stare să-l găsească. — Stai să ajungem la rîu, Basie. Atunci e fie la est, fie la vest. Englezul cu părul blond-roșcat care stătea lîngă misionară se ridică din genunchi. Avea o rană mare, deschisă, pe frunte și pe obrazul stîng, de parcă fusese lovit de curînd cu patul puștii. Cu oarecare efort, se așeză pe bancă. Picioarele lungi, pistruiate, Îi ieșeau din șortul lui kaki și se terminau Într-o pereche de sandale din curele. Părea să aibă În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
CÎnd tatăl doamnei Hug fu obligat să se Întindă pe podea, doctorul Ransome Începu să protesteze, adresîndu-se japonezilor. Se ridică nesigur În picioare la parapetul din spate, ignorînd ocările lor și arătînd spre pasagerii vlăguiți de la picioarele lui. Rana de pe obraz i se inflamase din pricina soarelui și a muștelor și aproape că-i Închisese ochiul. Postura lui demnă Îi amintea lui Jim de cerșetorii care Își arătau rănile pe străzile Shanghai-ului. Caporalul japonez rămase neimpresionat, dar după ce dădu Încet ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Shanghai-ului. Cu o noapte Înainte, cînd poposiseră lîngă o fermă de porci ocupată de jandarmeria japoneză, Jim bănuise că și doctorul Ransome văzuse avioanele. Cu siguranță, doctorul Ransome nu arăta prea bine. De cînd plecaseră de la Woosung, rana de pe obraz Îi infectase tot maxilarul și nasul. Zăcea acum pe podeaua camionului, cu picioarele lui acoperite de pistrui Înfiorător de albe În lumina puternică a soarelui. Dormea, dar părea că se gîndește foarte serios la ceva, cu o jumătate de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]