11,932 matches
-
de valență și poate ajunge la configurația stabilă de octet prin acceptarea unui electron,cel transferat de la atomul de sodiu. În majoritatea oxizilor metalici se formează legături ionice prin transferul electronilor de valență de la atomii de metal la atomii de oxigen: transfer 2+ 2- interacție 2+ 2- Ca + O Ca + O Ca O de electroni electrostatică În hidroxizi,forța de atracție electrostatică se manifestă între ionii metalu- lui și ionii hidroxid: transfer + interacție + - Na + O H Na + O H Na O
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
clasa R și N sunt stele de carbon (giganți roșii ajunși la sfârșitul vieții) care se pot clasifică în clasa G până la M. Stelele din clasa S sunt stelele aflate între clasa M și stele de carbon. Aceste stele conțin oxigen și carbon în cantități egale și toate sunt blocate în molecule de CO. Clasele P și Q sunt folosite la obiectele nonstelare. Tipul P sunt nebuloasele iar tipul Q sunt novele.
Clasificare stelară () [Corola-website/Science/301498_a_302827]
-
formele diferite ale unui element aflat în aceeași stare de agregare( de exemplu solid, lichid sau gaz). Schimbarea stărilor între ele nu se consideră alotropie. Unele elemente au alotropi care persistă în stări diferite- de exemplu, cei doi alotropi ai oxigenului (dioxigen, O și ozon, O), pot exista în cele trei stări de agregare. Alte elemente mențin alotropii diferite doar în unele faze- de exemplu, fosforul poate avea multe alotropii solide, care revin la forma P când sunt topite.
Alotropie () [Corola-website/Science/313088_a_314417]
-
reticulului endoplasmatic, peroxizomi, lizozomi și vezicule. CoQ este solubilă în grăsime și este mobilă în membranele celulare; joacă un rol unic în lanțul de transport de electroni (LTE). În interiorul membranei mitocondriale, electronii de la NADH și succinat trec prin LTE pentru oxigen, care este redus la apă. Transferul de electroni prin intermediul LTE rezultă în pomparea H+ prin membrană creând un gradient de protoni peste membrană, care este utilizată de către sintaza ATP (situată pe membrană) pentru a genera ATP. CoQ funcționează ca un
Coenzima Q10 () [Corola-website/Science/313091_a_314420]
-
modul în care funcționează veziculele de aer ale acestora. Dezvoltând tehnica de măsurare a presiunii unui gaz dizolvat într-un fluid, inventează un dispozitiv de măsurare a acesteia, numit "microtonometru". Mai mult, cercetările lui Krogh, din 1902, privind cantitatea de oxigen și de dioxid de carbon dizolvate în apa marină au condus la înțelegerea rolului pe care îl joacă oceanul planetar în realizarea circuitului dioxidului de carbon în natură. În teza sa de doctorat, susținută în 1903, Krogh a demonstrat diferența
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
împreună cu soția efectuează o călătorie în Groenlanda pentru a studia regimul alimentar al eschimoșilor (bazat pe carne) și efectele acestuia asupra metabolismului și respirației. În perioada 1908 - 1912, Krogh continuă cercetările în domeniul respirației în scopul explicării mecanismului prin care oxigenul din plămâni ajunge în sânge. Până atunci, majoritatea oamenilor de știință (printre care Christian Bohr și J. B. S. Haldane) considerau că, în cadrul transferului alveolar al oxigenului către celulele sanguine, plămânii acționează ca o simplă glandă. Dar domeniul de cercetare
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
1912, Krogh continuă cercetările în domeniul respirației în scopul explicării mecanismului prin care oxigenul din plămâni ajunge în sânge. Până atunci, majoritatea oamenilor de știință (printre care Christian Bohr și J. B. S. Haldane) considerau că, în cadrul transferului alveolar al oxigenului către celulele sanguine, plămânii acționează ca o simplă glandă. Dar domeniul de cercetare care i-a adus Premiul Nobel a fost cel referitor la circulația capilară. Krogh a demonstrat că tensiunea musculară este ușor mai scăzută decât cea din capilare
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
adus Premiul Nobel a fost cel referitor la circulația capilară. Krogh a demonstrat că tensiunea musculară este ușor mai scăzută decât cea din capilare, chiar și atunci când țesutul muscular își desfășoară activitatea, explicând astfel modul cum este mărit aportul de oxigen în țesutul respectiv. Cercetările lui Krogh privind schimbul de gaze la nivel pulmonar și circulația capilară au condus la îmbunătățirea metodelor chirurgicale în cadrul intervențiilor pe cord deschis. În 1922, Krogh devine interesat de studiul insulinei, care fusese descoperită cu un
August Krogh () [Corola-website/Science/313236_a_314565]
-
constituit-o studiul schimbului de substanță la nivelul țesutului muscular. Împreună cu Gustav Embden și Jakub Karol Parnas, Meyerhof reușește să explice mecanismul glicolizei. Principala sa contribuție, pentru care a obținut și Premiul Nobel, a fost stabilirea legăturii dintre consumul de oxigen și formarea acidului lactic, la nivelul celulei musculare, domeniu în care a colaborat cu Archibald Vivian Hill. Cei doi savanți lucrau cu metode complementare: Hill analiza producerea de căldură la nivel muscular, iar Meyerhof, cerceta, prin metode chimice, consumul de
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
și formarea acidului lactic, la nivelul celulei musculare, domeniu în care a colaborat cu Archibald Vivian Hill. Cei doi savanți lucrau cu metode complementare: Hill analiza producerea de căldură la nivel muscular, iar Meyerhof, cerceta, prin metode chimice, consumul de oxigen și transformarea hidraților de carbon în acid lactic. Meyerhof stabilește că glicogenul, o formă de acumulare a glucozei, în cazul deficitului de oxigen, se transformă în acid lactic. O contribuție în realizarea bilanțului energetic a adus-o cercetările lui Roland
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
complementare: Hill analiza producerea de căldură la nivel muscular, iar Meyerhof, cerceta, prin metode chimice, consumul de oxigen și transformarea hidraților de carbon în acid lactic. Meyerhof stabilește că glicogenul, o formă de acumulare a glucozei, în cazul deficitului de oxigen, se transformă în acid lactic. O contribuție în realizarea bilanțului energetic a adus-o cercetările lui Roland Schauer, care a stabilit cantitatea de energie obținută prin arderea glucozei. Ulterior, Karl Lohmann, lucrând în laboratorul lui Meyerhof, și continuând cercetările acestuia
Otto Fritz Meyerhof () [Corola-website/Science/313256_a_314585]
-
concentrația și alți factori pot afecta rata de formare a benzenului. Prof. Peter Piper, de la Universitatea din Sheffield susține că benzoatul de sodiu de la sine poate deteriora și inactivează ... vitale ale ADN-ului într-o celulă de mitocondria. Mitocondria consumă oxigen pentru a genera ATP, schimbul de energie al trupului. În cazul în care acestea sunt deteriorate din cauza bolii, disfuncțiilor celulelor, poate intra apoptoza. Există acum multe boli legate de dăunarea ADN-ului, inclusiv boala Parkinson (care poate determina cancerul la
Benzoat de sodiu () [Corola-website/Science/314530_a_315859]
-
octanice se poate face și prin aditivare cu diferite substanțe, dintre care cele mai cunoscute sunt tetraetilul de plumb (TEP), Metil-terț-butil-eterul (MTBE) și toluenul. TEP, folosit în „benzina cu plumb” se descompune ușor în radicali care reacționează cu combustibilul și oxigenul în primele faze ale aprinderii, încetinind aprinderea, cu un efect de ridicare a cifrei octanice. Din păcate, TEP este toxic, iar utilizarea sa a fost limitată după 1970. Mai este folosit la benzinele de aviație.
Cifră octanică () [Corola-website/Science/314609_a_315938]
-
ionizare redusă, doar ca o masă liberă de gaze fierbinți. Când, de exemplu o brichetă este apropiată de o lumânare, căldura flăcării brichetei face ca moleculele de parafină să se vaporizeze. În această stare ele pot reacționa cu moleculele de oxigen din aer, reacție exotermă care produce suficientă căldură pentru a vaporiza alte molecule de combustibil, ducînd la autoîntreținerea flăcării. Diferitele temperaturi și concentrații de combustibil și oxigen din flacără duc la formarea a numeroși produși de reacție incompletă și radicali
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
parafină să se vaporizeze. În această stare ele pot reacționa cu moleculele de oxigen din aer, reacție exotermă care produce suficientă căldură pentru a vaporiza alte molecule de combustibil, ducînd la autoîntreținerea flăcării. Diferitele temperaturi și concentrații de combustibil și oxigen din flacără duc la formarea a numeroși produși de reacție incompletă și radicali, care reacționează unii cu alții. Energia existentă în flacără excită electronii unor produși intermediari ce există în flacără, ca CH și C, care emit lumină vizibilă când
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
reacție care produce flăcări este reacția hidrazinei ( ) și a tetraoxidului de azot ( ), folosită pentru propulsia rachetelor. În funcție de modul în care componentele reactante sunt puse în contact flăcările se clasifică în "flăcări cinetice" () și "flăcări difuzive" (). În flăcările cinetice combustibilul și oxigenul sunt amestecate în prealabil. Rezultă flăcări scurte, transparente (deci puțin radiante) și foarte fierbinți. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unui bec Bunsen, în care gazul metan arde cu oxigen în proporție stoechiometrică. În flăcările difuzive combustibilul și
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
și "flăcări difuzive" (). În flăcările cinetice combustibilul și oxigenul sunt amestecate în prealabil. Rezultă flăcări scurte, transparente (deci puțin radiante) și foarte fierbinți. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unui bec Bunsen, în care gazul metan arde cu oxigen în proporție stoechiometrică. În flăcările difuzive combustibilul și oxigenul sunt introduse separat în spațiul de reacție, reacția având loc pe măsură ce reactanții vin în contact, prin difuziune. Rezultă flăcări mai lungi, luminoase (deci mai radiante) și mai reci. Un exemplu de
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
sunt amestecate în prealabil. Rezultă flăcări scurte, transparente (deci puțin radiante) și foarte fierbinți. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unui bec Bunsen, în care gazul metan arde cu oxigen în proporție stoechiometrică. În flăcările difuzive combustibilul și oxigenul sunt introduse separat în spațiul de reacție, reacția având loc pe măsură ce reactanții vin în contact, prin difuziune. Rezultă flăcări mai lungi, luminoase (deci mai radiante) și mai reci. Un exemplu de astfel de flacără este flacăra unei lumânări. În tehnică
Flacără () [Corola-website/Science/314651_a_315980]
-
vitamine. A doua parte, cea celulară, este compusă din globule roșii, globule albe și trombocite. Globulele roșii (în ), numite și hematii sau eritrocite, sunt celule ale sângelui care au forma unui disc plat și sunt lipsite de nucleu. Acestea transportă oxigenul (fixat în hemoglobină) la celulele din țesuturi, de unde aduc la plămâni dioxidul de carbon rezultat din metabolismul tisular. Valorile normale sunt, pentru bărbați, 4,5-6 milioane/mm³; pentru femei, 4-4,5 milioane/mm³, numărul lor influențând valorile hemoglobinei. Hemoglobina (Hgb
Hemogramă () [Corola-website/Science/314670_a_315999]
-
carbon rezultat din metabolismul tisular. Valorile normale sunt, pentru bărbați, 4,5-6 milioane/mm³; pentru femei, 4-4,5 milioane/mm³, numărul lor influențând valorile hemoglobinei. Hemoglobina (Hgb) este o proteină prezentă în globulele roșii care are rolul de a transporta oxigenul de la plămâni la țesuturi, pe calea sângelui arterial, și dioxidul de carbon dinspre țesuturi spre plămâni, pe calea sângeui venos, pentru a fi eliminat prin aerul expirat. Ea este sintetizată în același timp cu eritrocitele în curs de maturare din
Hemogramă () [Corola-website/Science/314670_a_315999]
-
pentru a fi eliminat prin aerul expirat. Ea este sintetizată în același timp cu eritrocitele în curs de maturare din măduva osoasă. Într-o globulă roșie sunt cca 350 milioane de molecule de hemoglobină, fiecare transportând câte patru molecule de oxigen. Valorile normale sunt în funcție de vârstă, rasă, sex și zonă geografică. De exemplu, pentru adulții de rasă caucaziană din Europa, valorile normale ale hemoglobinei sunt cuprinse între 14-18 g/100 ml pentru bărbați și 12-16 g/100 ml pentru femei. Valori
Hemogramă () [Corola-website/Science/314670_a_315999]
-
loc în cuptorul de văr, la temperatura ridicată. CaCO3 = CaO + CO2 În urmă reacției se obține CaO, văr nestins, care se stinge cu apă și se folosește în construcții că văr stins. Descompunerea cloratului de potasiu se folosește pentru obținerea oxigenului în laborator. 2KClO3 = 2KCl + 3O2 Este o substanță care explodează ușor și se utilizează la prepararea prafului de pușcă. Descompunerea apei oxigenate nu are loc la încălzire ci folosindu-se un catalizator de dioxid de mangan. 2 H2O2 = 2H2O + O2
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
ușor și se utilizează la prepararea prafului de pușcă. Descompunerea apei oxigenate nu are loc la încălzire ci folosindu-se un catalizator de dioxid de mangan. 2 H2O2 = 2H2O + O2 Reacția are loc și la dezinfectarea rănilor. Substanță dezinfectanta este oxigenul care se degajă.
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
un vânt stelar rapid, dar împrăștiat, ceea ce permite materialului expulzat în faza de giganta roșie să se comprime într-un nucleu care se mărește. Masă multor supergigante roșii generează destulă presiune pentru a arde elemente mai grele decât carbonul sau oxigenul, ajungând în cele din urmă să ardă toate elementele chimice până la fier. Aproape de sfârșitul vieții lor supergigantele roșii vor dezvolta straturi de elemente din ce in ce mai grele, straturile mai grele aflându-se mai aproape de nucleu. Faza de supergigantă roșie a unei stele
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
necesită paliere de decompresie (scufundare sub curba de securitate). De asemenea, trebuie respectată viteza de urcare la primul palier sau direct la suprafață care este pentru majoritatea tabelelor de decompresie de 15m/min. Folosirea unui amestec Nitrox cu concentrație de oxigen mai mare de 20%, duce la scurtarea timpului de decompresie de la paliere. Pentru aceasta, scafandrul trebuie să respire amestecul Nitrox dintr-o butelie adițională fixată de echipament. Pentru a stabili dacă scufundarea necesită paliere de decompresie, se pot folosi diferite
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]