11,985 matches
-
și comuna Gâstești-Români, formată din satele Gâstești-Români și Gâstești-Sârbi (Coteni), cu 962 de locuitori. Aici erau o biserică (la Gâstești-Români) și o școală mixtă cu 64 de elevi (dintre care 26 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Buturugeni-Prisiceni în plasa Domnești a aceluiași județ, având 1793 de locuitori în aceleași sate; și comuna Gâstești-Români cu numele de "Gâstești", având în componență doar satul de reședință. În 1950, comunele au fost arondate plășii Mihăilești și apoi (după 1952) plășii Videle din
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Buturugeni-Prisiceni în plasa Domnești a aceluiași județ, având 1793 de locuitori în aceleași sate; și comuna Gâstești-Români cu numele de "Gâstești", având în componență doar satul de reședință. În 1950, comunele au fost arondate plășii Mihăilești și apoi (după 1952) plășii Videle din regiunea București, iar satele Plopi, Prisiceni și Saxoni au fost în timp desființate și comasate cu satul Buturugeni. Satele Gâstești și Podu Gâștei din comuna Gâstești au primit în 1964 denumirile de
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
Buturugeni-Prisiceni în plasa Domnești a aceluiași județ, având 1793 de locuitori în aceleași sate; și comuna Gâstești-Români cu numele de "Gâstești", având în componență doar satul de reședință. În 1950, comunele au fost arondate plășii Mihăilești și apoi (după 1952) plășii Videle din regiunea București, iar satele Plopi, Prisiceni și Saxoni au fost în timp desființate și comasate cu satul Buturugeni. Satele Gâstești și Podu Gâștei din comuna Gâstești au primit în 1964 denumirile de "Pădureni", respectiv "Podu Ilfovățului", iar comuna
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
locuitorilor sunt ortodocși (81,28%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (3,7%) și penticostali (1,66%). Pentru 11,9% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Mărășești era comună rurală în plasa Șușița din județul Putna, comună formată numai din satul de reședință, cu 1717 locuitori. În comuna Mărășești existau o biserică, o școală de băieți cu 55 de elevi, una de fete cu 13 eleve și un birou poștal și de
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
1717 locuitori. În comuna Mărășești existau o biserică, o școală de băieți cu 55 de elevi, una de fete cu 13 eleve și un birou poștal și de telegraf. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului funcționa în aceeași plasă și comuna Pădureni, formată din satele Călimănești, Modruzeni și Pădureni, cu 903 locuitori. În comuna Pădureni existau o biserică și o școală mixtă cu 28 de elevi. În timpul Primului Război Mondial, zona orașului a fost teatrul bătăliei de la Mărășești, una din puținele
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
Est. Până în 1925, datorită rolului de nod feroviar, Mărășeștiul s-a dezvoltat și a fost promovat la rangul de comună urbană. Anuarul Socec din acel an consemnează o populație de 4100 de locuitori. Comuna Pădureni, aflată, ca și Mărășeștiul, în plasa Caregna a aceluiași județ Putna, avea atunci 1005 locuitori. În 1931, în comuna Pădureni era consemnat și satul Haret. În 1950, orașul a trecut în administrarea raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
un oraș în județul Timiș, Banat, România. Aflat la nord-vest de Timișoara este și cel mai vestic oraș din România. are o populație de locuitori, cu o structură etnică diversă, specifică regiunii. În perioada interbelică, Sânicolaul Mare a fost sediul plășii cu același nume, Sânnicolaul Mare, din județul interbelic Timiș-Torontal. Orașul Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraș al României, situat în partea de nord-vest a județului Timiș, in Câmpia Mureșului inferior, pe râul Aranca. Se află la o distanță de
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
cetate a fost dărâmată în 1701, în urma Păcii de la Karlowitz care prevedea dărâmarea ei ca una dintre condițiile pentru pace. După trecerea Banatului sub administrație habsburgică, localitatea cunoaște o dezvoltare accelerată, devenind în 1724, oficiu administrativ erarial, apoi reședință de plasă. În 1787 primește privilegiul de a organiza târguri. Acest privilegiu este extins în 1837 când i se permite organizarea unei piețe săptămânale. În tot acest timp a cunoscut o deosebită evoluție economică, demografică și urbanistică. Localitatea a fost colonizată cu
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,34%). Pentru 4,03% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul Ianca s-a înființat în 1834. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Ianca era reședința plășii Ianca din județul Brăila, și era formată din satele Ianca și Niculești, cu o populație totală de 1483 de locuitori ce trăiau în 820 de case. În comuna Ianca funcționau o fabrică de spirt înființată în 1878, 12 mori de
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
1885 și două școli: una de băieți cu 69 de elevi înființată în 1863 și alta de fete, cu 42 de eleve, înființată în 1877. Pe teritoriul orașului actual mai funcționau pe atunci și comunele Ionești-Berlești și Perișoru, tot în plasa Ianca. Comuna Ionești-Berlești avea reședința în satul Berlești începând din 1840; ea avea o populație de 244 de locuitori; aici funcționau o moară de vânt și o școală mixtă cu 16 elevi, dintre care 2 fete. Comuna Perișoru avea în
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
În comună funcționau o școală mixtă cu 61 de elevi înființată în 1852 și o biserică ortodoxă construită în 1854 de locuitori. În 1925, comuna Ianca avea în componență doar satul Ianca, cu 2545 de locuitori, fiind în continuare reședința plășii Ianca. Comuna Perișoru era în aceeași plasă și avea satele Berlești, Oprișenești, Perișoru, Plopu Nou și cătunul Plopu Vechi, cu 2556 locuitori, comuna Ionești-Berlești fiind desființată. În 1950, comunele au fost arondate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
61 de elevi înființată în 1852 și o biserică ortodoxă construită în 1854 de locuitori. În 1925, comuna Ianca avea în componență doar satul Ianca, cu 2545 de locuitori, fiind în continuare reședința plășii Ianca. Comuna Perișoru era în aceeași plasă și avea satele Berlești, Oprișenești, Perișoru, Plopu Nou și cătunul Plopu Vechi, cu 2556 locuitori, comuna Ionești-Berlești fiind desființată. În 1950, comunele au fost arondate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna Perișoru (care între timp își schimbase numele
Ianca () [Corola-website/Science/297048_a_298377]
-
case. În comună funcționau 2 mori, un făcău, o școală cu 30 de elevi și 4 biserici ortodoxe la Mlăjetu, Stănila, Valea Lupului și Valea Sibiciului. În 1925, cele trei comune își păstraseră în mare parte componența, erau arondate aceleiași plăși Buzău și aveau respectiv 2620 de locuitori (Păltineni), 1840 de locuitori (Mlăjetu) și 4028 de locuitori (Nehoiașu). Comuna Nehoiu a apărut în 1931, când s-a separat de comuna Păltineni: Nehoiu avea localitățile Albinari, Bâdârlegiu Mic, Botele, Colonia Fabricii Goetz
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
câțiva evrei. Pe atunci, existau la Găești 12 străzi: Catanele, Mandrila, Găeștii de Sus, Vaideeasca, Bobeanca, Fusescu, Ulița Gării, Strada Noua, Cioflecu, Straosti, Strada Târgoviștei și Strada București. Aici era reședința judecătoriei de ocol si a medicului de arondisment al plășilor Cobia și Dâmbovița (deși Găeștiul era oficial comună urbană a plășii Cobia). Mai sunt consemnate o stație telegrafică, o stație de cale ferată pe linia București-Pitești, 2 școli primare urbane (una de băieți si una de fete) instalate în localul
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
Găeștii de Sus, Vaideeasca, Bobeanca, Fusescu, Ulița Gării, Strada Noua, Cioflecu, Straosti, Strada Târgoviștei și Strada București. Aici era reședința judecătoriei de ocol si a medicului de arondisment al plășilor Cobia și Dâmbovița (deși Găeștiul era oficial comună urbană a plășii Cobia). Mai sunt consemnate o stație telegrafică, o stație de cale ferată pe linia București-Pitești, 2 școli primare urbane (una de băieți si una de fete) instalate în localul cumpărat de comuna cu 70.000 lei de la D.R.Cordescu. Se
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
asociații culturale, dar, în ciuda eforturilor susținute ale unor generații entuziaste, nu s-a reușit să se construiască un local destinat culturii. Unii întreprinzători de la sate își construiseră case la Găești. În 1925, Anuarul Socec consemnează orașul Găești ca reședință a plășii Găești din județul Dâmbovița și cu o populație de circa 4000 de locuitori. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Găeștiul își trăiește ultimii ani de târg sărac, lipsit de perspective de dezvoltare datorită mentalității proprietarilor funciari care credeau în
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în 1834 și împărțit între ceea ce urma să fie județele Botoșani și Iași. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Coșula a județului Botoșani, fiind alcătuit din centrul orașului, plus suburbiile Bojica, Siliștea, Munteni, Burdujani și Bahluiul, populația totală fiind de 4196 de locuitori. Funcționau în oraș o farmacie, un spital, un birou telegrafo-poștal, trei biserici, o școală de băieți
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
de locuitori. Funcționau în oraș o farmacie, un spital, un birou telegrafo-poștal, trei biserici, o școală de băieți cu 133 de elevi și o școală de fete cu 95 de eleve. Anuarul Socec din 1925 îl consemnează ca reședință a plășii Hârlău din același județ, având 4352 de locuitori. În 1950, a fost retrogradat la rang de comună, dar și-a păstrat un rol administrativ, devenind reședința raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, Hârlău a redevenit oraș și a trecut
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
de est). În componenșa acestui județ erau menționate în 1700 pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino doar 11 sate (Apostolachi, Berceni, Bucov, Ceraș, Cricovul, Drajna, Gheorgachi, Măneciu, Podeni, Porani, Zeletin) din care unul boieresc (Bucov). În 1835 era împărțit în 3 plăși și 2 plaiuri: La desființarea acestuia era împărțit în 7 plăși (Câmpul, Tohani, Cricovul, Podgoria, Scăieni, Teleajenul și Despre-Buzău) cu 170 de sate administrate de vătași. Avea o polcovnicie și 4 căpitănii: Scaunului, Starchiozi, Mărgineanul și Găgeni. La 1 iulie
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
harta stolnicului Constantin Cantacuzino doar 11 sate (Apostolachi, Berceni, Bucov, Ceraș, Cricovul, Drajna, Gheorgachi, Măneciu, Podeni, Porani, Zeletin) din care unul boieresc (Bucov). În 1835 era împărțit în 3 plăși și 2 plaiuri: La desființarea acestuia era împărțit în 7 plăși (Câmpul, Tohani, Cricovul, Podgoria, Scăieni, Teleajenul și Despre-Buzău) cu 170 de sate administrate de vătași. Avea o polcovnicie și 4 căpitănii: Scaunului, Starchiozi, Mărgineanul și Găgeni. La 1 iulie 1842, în județul Săcuieni trăiau 10.892 de familii.
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
(n. 25 iulie 1941, satul Pociumbăuți, comuna Zăicani, plasa Rîșcani, județul Bălți) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova în perioada 25 mai 1990 - 28 mai 1991. este adept al reunificării Basarabiei, Nordului Bucovinei și
Mircea Druc () [Corola-website/Science/305055_a_306384]
-
1914, întrucăt în 1904 se construise una nouă (cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"), care este redeschisă. Din 1918, ca rezultat al Marii Uniri, în spațiul dintre Prut și Nistru s-au realizat reformele administrativă, agrară, etc. Teleneștiul devine centru de plasă în județul Orhei. În plasa Telenești intrau 45 sate. În centrul de plasă au fost deschise instituții de importanță județeană, s-a deschis o judecătorie, s-a organizat un oficiu Poștă Telegraf; Telefon. Reforma agrară din Basarabia a fost realizată
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
construise una nouă (cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"), care este redeschisă. Din 1918, ca rezultat al Marii Uniri, în spațiul dintre Prut și Nistru s-au realizat reformele administrativă, agrară, etc. Teleneștiul devine centru de plasă în județul Orhei. În plasa Telenești intrau 45 sate. În centrul de plasă au fost deschise instituții de importanță județeană, s-a deschis o judecătorie, s-a organizat un oficiu Poștă Telegraf; Telefon. Reforma agrară din Basarabia a fost realizată de către un sistem de dirijare
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
care este redeschisă. Din 1918, ca rezultat al Marii Uniri, în spațiul dintre Prut și Nistru s-au realizat reformele administrativă, agrară, etc. Teleneștiul devine centru de plasă în județul Orhei. În plasa Telenești intrau 45 sate. În centrul de plasă au fost deschise instituții de importanță județeană, s-a deschis o judecătorie, s-a organizat un oficiu Poștă Telegraf; Telefon. Reforma agrară din Basarabia a fost realizată de către un sistem de dirijare numit „Casa Noastră”. Reforma agrară românească (spre deosebire de cea
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
Cîșlița-Prut este o localitate-centru de comună în raionul Cahul, Republica Moldova. Este situată pe malul stâng al Prutului. Se învecinează la nord cu localitatea Slobozia Mare, iar la sud cu localitatea Giurgiulești. Până la ocupația sovietică a făcut parte din plasa Reni, județul Ismail. În perioada ocupației sovietice a făcut parte din raionul Vulcănești. La data de 19 august 2014 în localitate a fost inaugurată prima transbordare a cerealelor pe râul Prut. Grânele au fost încărcate într-un utilaj special, ponton
Cîșlița-Prut, Cahul () [Corola-website/Science/305111_a_306440]