11,078 matches
-
în vreme ce Divizia I de infanterie a pierdut cel puțin 1.350 de oameni (150 de morți și 1.200 de răniți). Germanii au pierdut în luptele din oraș 5.100 de soldați, dintre care 3.473 de [[prizonier de război|prizonieri]]. În timpul luptelor, "Wehrmachtul" a pierdut două divizii în totalitate, iar alte opt au suferit pierderi foarte mari, dintre care două divizii de infanterii nou organizate și una de tancuri proaspăt utilată. Pierderile foarte mari s-au datorat modului în care
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
femei și haine popești; chipuri întunecate, obraze îndobitocite, ochi goi cătând la fiecare cinci minute către cerul dinspre apus, care în neguri se aprindea pe măsură ce se apropia noaptea. Și pe șoseaua din față, scurgându-se în scârțâit fără istov, bejănia. Prizonieri între soldați, mușcând din pâini negre, ude de apă, privind indiferenți la tot ce se petrece împrejur. Trecu un brec încărcat de copii. Apoi iar căruțe cu ciobăie și cuști, perne acoperite cu țoale, porcul guițând în codârlă și câinele
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător de facto
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
1812. În iunie 1807, Bates a navigat ca băiat de cabină pe o navă nouă comandată de Elias Terry, numit "Fanny", la Londra. Acesta a fost începutul carierei de marinar a lui Bates. În 1811, Bates a fost luat ca prizonier. După eliberare și-a continuat cariera, în cele din urmă devenind căpitan de vas. În timpul unei călătorii, el a citit o copie a Bibliei pe care soția lui i-a dat-o. De asemenea, el a fost un puternic susținător
Joshep Bates () [Corola-website/Science/336580_a_337909]
-
(sau Memoriul-Manifest de la Darnița) reprezintă un document memorabil al foștilor prizonieri de război din Armata Austro-Ungară aflați în Rusia, constituiți în primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia. Acest memoriu a readus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran și reprezintă
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
1917. În linii mari, a urmat evoluția primului Corp de Voluntari, excepția fiind reprezentată de existența unui interval de timp între apariția ideei înființării unui astfel de organ de presă (toamna anului 1916 - moment al debutului inițiativelor de organizare a prizonierilor pe baze naționale) și apariția efectivă (iulie 1917 după plecarea primelor eșaloane de voluntari și încadrarea în Armata Română). Problematica abordată a situat ziarul în rândul periodicelor numeroase din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
la 100-200 de oameni), cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților ardeleni și bucovineni. În cea mai mare parte a lagărelor cu prizonieri români a fost difuzată gratuit . Sarcina de difuzare pe întreg teritoriul rus a revenit atât unor ofițeri sau subofițeri din rândul grupării de la Darnița, cât și - mai ales membrilor care au aparținut celor șapte comisii cu scop de recrutare constituite
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
ziarul a făcut o intensă propagandă patriotică. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului, fără excepție. Preocuparea constantă a redactorilor ziarului a fost de a face cunoscute acțiunile întreprinse cu scopul organizării prizonierilor români din teritoriile supuse Austro-Ungariei în unități de voluntari, sentimentele care i-au animat pe cei care au solicitat admiterea în rândul voluntarilor și obstacolele foarte frecvente care s-au ivit în absența unui sprijin solid din partea autorităților române. Din
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
din partea autorităților române. Din paginile publicației a reieșit permanent încrederea atât în succesul victoriei Aliaților împotriva „barbariei prusace” și asupra prăbușirii inevitabile a Austro-Ungariei, cât și în realizarea statului național unitar român și recunoașterea acestui act de către puterile învingătoare, astfel încât prizonierii să aibă încredere că se angajează într-un demers cu sorți de reușită, care merită sacrificiul de a reveni la pericolele și mizeria de pe front. O atenție deosebită a fost acordată de comitetul de redacție modului în care au fost
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
țării epuizate război. Conform fostului redactor de la Gazeta Transilvaniei Voicu Nițescu, gazeta a fost un prețios călăuzitor și un „puternic liant sufletesc” pentru cei aflați departe de locurile natale, orice informații despre țară fiind primite cu bucurie și interes de către prizonieri. Episoadele luptelor de Mărăști, Mărășești și Oituz au fost relatate cu deosebită mândrie. Ziarul s-a preocupat de asemenea constant de strângerea de fonduri de întrajutorare pentru sprijinirea prizonierilor români din Rusia precum și de aspecte care au ținut de colaborarea
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
orice informații despre țară fiind primite cu bucurie și interes de către prizonieri. Episoadele luptelor de Mărăști, Mărășești și Oituz au fost relatate cu deosebită mândrie. Ziarul s-a preocupat de asemenea constant de strângerea de fonduri de întrajutorare pentru sprijinirea prizonierilor români din Rusia precum și de aspecte care au ținut de colaborarea românilor transilvăneni și bucovineni cu reprezentanții celorlalte popoare oprimate din Dubla Monarhie, cu atât mai mult cu cât Sever Bocu (redactorul șef) a fost adânc implicat în strângerea acestor
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
atât mai mult cu cât Sever Bocu (redactorul șef) a fost adânc implicat în strângerea acestor relații. Datoria de citi gazeta cu voce tare și de a da explicații privind conținutul articolelor a revenit ofițerilor și subofițerilor intelectuali (mulți dintre prizonieri fiind neștiutori de carte). Tot aceștia au avut datoria de a conserva gazeta într-o minibibliotecă, alături de alte cărți sau broșuri trimise din Transilvania sau România. Primul său număr a întegistrat cel mai mare tiraj - 5000 de exemplare, iar ulterior
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
sute de victime. Proteste au avut loc în mai mult de 200 de orașe și sate din Oromia, cea mai mare regiune a Etiopiei, la care au luat parte sute de mii de oameni. Protestatarii au solicitat autoguvernarea regiunii, eliberarea prizonierilor politici, sfârșitul a ceea ce ei percep ca un "regim militar" în regiune și încetarea unei pretinse represiuni de către forțele de securitate asupra manifestanților "pașnici și neînarmați", în principal studenți și agricultori. Într-un comunicat, Amnesty International a declarat că cel
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena. În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848 se afla la Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la a fost rănit și luat prizonier. În 1849 și-a demonstrat valoarea în bătălia de la Seghedin pentru care a fost decorat cu Crucea de Merit Militar. Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Regimentului „Dorsetshire” a avut timp să încerce forțarea cursului de apă. Soldații britanici au debarcat din păcate într-o zonă bine apărată de germani, iar dintre cei 315 oameni care au ajuns pe celălalt mal, peste 200 au fost luați prizonieri. Doi dintre cei care au ajuns totuși la parașutiștii britanici comandați de Urquhart i-au predat acestuia schițele planurilor de retragere. În cadrul unei întâlniri dintre Miles Dempsey, Frederick Browning și Brian Horrocks s-a ajuns la concluzia că soldații aliați
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
să își concentreze forțele și au început deplasarea pe ruta „Leopard”. Germanii nu erau pregătiți pentru respingerea planoarelor și au fost luați prin surprindere la început. Model, care a considerat în mod greșit că parașutiștii au venit să îl ia prizonier, și-a părăsit cartierul general din hotelul Hartenstein din Oosterbeek și s-a refugiat la cartierul general al lui Bittrich de la Doetinchem, la est de Arnhem. De aici el avea să conducă luptele în continuare. Divizia a 10-a SS
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în scurtă vreme de neapărat. Numeroase clădiri folosite de britanici pentru adăpostirea răniților au fost distruse sau incendiate. Din acest motiv a fost declarat un armistițiu de două ore în seara acestei zile, iar răniții au fost evacuați și luați prizonieri de germani. Printre britanicii luați prizonieri s-a numărt și Frost. În timpul nopții, câteva subunități au încercat să spargă încercuirea ca să ajungă la Oosterbeek. Unele dintre aceste grupuri, precum cel condus de maiorul Hibbert, au fost capturate de germani. În jurul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
clădiri folosite de britanici pentru adăpostirea răniților au fost distruse sau incendiate. Din acest motiv a fost declarat un armistițiu de două ore în seara acestei zile, iar răniții au fost evacuați și luați prizonieri de germani. Printre britanicii luați prizonieri s-a numărt și Frost. În timpul nopții, câteva subunități au încercat să spargă încercuirea ca să ajungă la Oosterbeek. Unele dintre aceste grupuri, precum cel condus de maiorul Hibbert, au fost capturate de germani. În jurul orei 5 în dimineața zilei de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pe malul nordic - a făcut ca dintre cei 315 de britanici îmbarcați, doar câteva duzini să ajungă la liniile aliate de pe celălalt mal. Majoritatea bărcilor au debarcat prea departe în aval și cel puțin 200 de soldați aliați au căzut prizonieri. În timpul nopții a fost trimisă lui Urqhart pe celălalt mal o copie a planului de retragere. Deși retragerea era o decizie greu de luat, Urquhart era conștient de situația gravă în care se aflau militarii din subordinea sa a cerut
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu cei 138 de oameni evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce efectivele au mărite prin recrutarea de noi soldați, reîncadrarea unor evacuați sau a prizonierilor de război repatriați în lunile care au urmat, divizia era încă atât de puternic slăbită încât Brigada a 4-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada 1, iar marea unitate a ajuns să fie formată din doar două brigăzi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nu a spus nimic, înainte sau în timpul execuției. Există diferențe și față de relatările altor persoane implicate, inclusiv Lazzaro și Bellini delle Stelle. Potrivit acestuia din urmă, când s-a întâlnit cu Audisio în Dongo, Audisio a cerut o listă a prizonierilor fasciști capturați în ziua precedentă și a marcat numele lui Mussolini și Petacci pentru execuție. Bellini delle Stelle a spus că l-a întrebat pe Audisio de ce trebuie executată Petacci. Audisio a răspuns că ea a fost consiliera lui Mussolini
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
pentru luptă. Sub presiunea populației civile istovite și din grija pentru viața ei, comandantul cartierului, Moshe Rusnak, a semnat după amiază actul de capitulare. Locuitorii s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au căzut prizonieri în mâinile iordanienilor. Restul locuitorilor au fost izgoniți spre vest în afara zidurilor, și toate proprietățile din cartierul evreiesc au fost expropriate de Regatul Transiordaniei. Iordanienii
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Moshe Rusnak, a semnat după amiază actul de capitulare. Locuitorii s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au căzut prizonieri în mâinile iordanienilor. Restul locuitorilor au fost izgoniți spre vest în afara zidurilor, și toate proprietățile din cartierul evreiesc au fost expropriate de Regatul Transiordaniei. Iordanienii au interzis evreilor să-și scoată afară morții și aceștia au ramas în mormintele provizorii
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
afară morții și aceștia au ramas în mormintele provizorii până în anul 1967. Refugiații din Cartierul evreiesc au fost plasați în cartierul Katamon din Ierusalim, care cu numai o lună în urmă a fost cucerit de luptători din Palmah și Haganá. Prizonierii cartierului au fost puși în libertate de către Iordania la 9 luni după încheierea armistițiului definitiv. După cucerirea Cartierului evreiesc, iordanienii au dărâmat sistematic clădirile ce aparținuseră evreilor. Marile sinagogi au fost aruncate în aer, iar altele au fost transformate în
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
pe 29 noiebrie, după ce instalațiile portuare au fost reparate, primul convoi aliat a intrat în port, în frunte cu [[cargou]]l canadian „Fort Cataraqui”. După o ofensivă de cinci săptămâni, Armata I canadiană a reușit să captureze 41.043 de prizonieri germani. După ce primul vapor a acostat pe 28 noiembrie, convoaiele au început să descarce un flux continuu de provizii pe continent, care a revigorat înaintarea [[Campania Liniei Siegfried|aliată spre inima Germaniei]], înaintare care intrase în impas datorită problemelor logistice
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]