11,798 matches
-
a evreilor din România. În 1924, participând la ceremonia dezvelirii Monumentului Unirii la Cernăuți, dr. Ebner a declarat următoarele: Spre deosebire de politica tradițională a Austro-Ungariei, care-i trecea pe evreii bucovineni, în marea lor majoritate, la categoria "austrieci" sau "germani" la recensămintele de populație, în România de după emancipare ei se puteau declara ca evrei. La Conferința mișcării sioniste din România reîntregită, desfășurată la Cernăuți în 25-25 octombrie 1919, Meir Ebner a fost ales ca președinte, secondat fiind de dr. Salomon Kassner. Ulterior
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
parohii și la Rădăuți (1833), Câmpulung Moldovenesc (1883) și în alte localități. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Rădăuți au folosit biserica romano-catolică (construită în 1826) pentru ținerea slujbelor religioase. În anul 1900, conform datelor furnizate de recensământul populației, în orașul Rădăuți locuiau 14.403 persoane, dintre care 453 erau de religie greco-catolică (adică 3,14%). După Unirea Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
Bulai. În lucrarea "Istoria polonezilor din Bucovina" (Cracovia, 1973), istoricul Emil Biedrzycki (1890-1975) preciza că în 1890 erau 122 polonezi în comuna Bosanci (din care făcea parte pe atunci colonia Bulai, dar și sate ca Mihoveni sau Liteni), pentru ca la recensământul austriac din 1910 numărul lor să fie de 275. Prima școală din Bulai a fost înființată în anul 1906, prin eforturile Societății Școlilor Populare din Cernăuți, având numai două clase. Ca învățători au fost în special polonezi. În perioada interbelică
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
clase. Ca învățători au fost în special polonezi. În perioada interbelică, mai precis în perioada 1928-1930, locuitorii satului și-au construit propria școală pe un teren de peste 2 ha, care a fost donat de localnicul Franciszek Szczech. Conform datelor din recensământul general din decembrie 1930 în județul Suceava locuiau 3.311 etnici polonezi, în comuna Bosanci numărul polonezilor fiind de 602. După cel de-al doilea război mondial, 201 de persoane din Bulai au emigrat în Polonia. Școala din sat a
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
autorități, iar clădirea este în prezent în proprietatea unui gospodar român. Elevii din Bulai au învățat la Școala generală din Moara Nica. În anul 1950 a fost înființată comuna Moara, în componența căreia a fost inclus și satul Bulai. La recensământul din 15 martie 1966 s-a constatat că în raionul Suceava locuiau 2.850 polonezi, dintre care în Bulai - 150, Moara Nică - 71, Mihoveni - 37, Frumoasa - 26, Sfântu Ilie - 18, Bosanci - 2 și Liteni - 1. Începând din anul 1992 copiii
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
pădurile germanilor care au emigrat. În anul 1921, după Unirea Bucovinei cu România, a fost organizat Vicariatul general al Bucovinei, cu sediul la Cernăuți. Cu acest prilej, comunitatea catolică din Putna a fost arondată Parohiei Gura Putnei (Karlsberg). După datele recensământului din 1930 în satul Putna locuiau 1.002 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 33,51% din populația localității. Ei erau în majoritate de etnie germană, dar existau și enoriași de etnie poloneză. O statistică din anul 1934 aducea
Biserica Coborârea Duhului Sfânt din Putna () [Corola-website/Science/320740_a_322069]
-
reorganizeze parohiile catolice din Bucovina. Astfel, în Monitorul Oficial nr.231 din 2 octombrie 1943 este publicată noua împărțire a parohiilor catolice. Parohia Gura Putnei este desființată, iar comunitatea catolică din Putna este inclusă ca filială în Parohia Rădăuți. La recensământul din 2002, din cei 3.738 locuitori ai comunei Putna, 51 s-au declarat de confesiune romano-catolică (1,36%). Comuna Putna era formată din două sate: Putna și Gura Putnei. În ambele sate există comunități catolice care aparțin de Parohia
Biserica Coborârea Duhului Sfânt din Putna () [Corola-website/Science/320740_a_322069]
-
de pr. Josef Schmidt. În perioada interbelică, comunitatea catolică din Parohia Gura Humorului a continuat să crească numeric. Astfel, în 1927 erau 4.766 credincioși; în 1935 parohia avea șapte filiale și un total de 4.600 de credincioși. Conform recensământului din 1930, în orașul Gura Humorului locuiau 6.042 persoane, dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
a fost construită în anul 1912 de către comunitatea germanilor de religie catolică din satul Păltinoasa (în ), aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei. La momentul acela, în satul Păltinoasa locuiau mulți etnici germani. Biserica a primit hramul "Înălțarea Domnului". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Păltinoasa locuiau 432 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 26,63% din populația localității. Marea majoritate a lor era de etnie germană. În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor
Biserica Înălțarea Domnului din Păltinoasa () [Corola-website/Science/320739_a_322068]
-
lor (fiind de etnie germană) emigrând în Germania. Comunitatea catolică din localitate era filială a Parohiei Gura Humorului. În anul 1993, conform evidențelor Parohiei Gura Humorului, filiala din Frasin avea un număr de 60 de familii cu 172 credincioși. La recensământul din 2002, din cei 5.656 locuitori ai comunei Păltinoasa, 173 s-au declarat de religie romano-catolică (3,05%) și 1 de religie greco-catolică. Comuna Păltinoasa era formată din două sate: Păltinoasa și Capu Codrului. Filiala Păltinoasa aparține de Parohia
Biserica Înălțarea Domnului din Păltinoasa () [Corola-website/Science/320739_a_322068]
-
șef-rabin al Comunității evreilor din România avea să cunoască primele manifestări de antisemitism din partea unui profesor și a unui coleg de școală. În perioada interbelică, evreii au participat la viața politică, printre liderii locali fiind și viceprimarul Adolf Baier. Conform recensământului din 1930, în orașul Fălticeni locuiau 4.216 evrei, reprezentând 36,6% din populația localității. Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat o serie de persecuții
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
Șabat etc. În iunie 1940, noile legi adoptate de guvernul Ion Gigurtu au prevăzut confiscarea proprietăților, expulzarea din școli și din funcțiile publice a persoanelor de etnie evreiască și interzicerea medicilor evrei să trateze pacienți de alte etnii. Conform datelor recensământului din 1941, în orașul Fălticeni locuiau 4.020 erau evrei (31,8% din populație). În iunie 1941, s-a instalat în oraș un corp militar german, care a confiscat clădirile cu rol de sinagogi și le-au folosit pentru găzduirea
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
orașului. Diferitele surse dau proporții diferite ale populației creștine din oraș. Dacă unele dintre ele, precum cele britanice, consideră că grecii formau o minoritate importantă , altele apreciază că formau dimpotrivă majoritatea populației , iar turcii s-ar fi aflat în minoritate. Recensămintele oficiale otomane ale vremii demonstrează că populația orașului era majoritar musulmană și turcă. Majoritatea grecilor din oraș a întâmpinant cu entuziasm trupele elene, considerate eliberatoare, în vreme ce turcii au socotit că este vorba de forțe invadatoare, ceea ce a făcut să renască
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
IV î.H. O reformă importantă a armatei a avut loc în timpul lui Servus Tullius, care a creat sistemul servian. Titus Livius și Dionysus vorbesc detaliat despre acest sistem. Valoarea averii tuturor bărbaților romani era înregistrată într-o listă de recensământ, numită census, aceștia, după avere erau repartizați în cinci clase. Aceste clase erau organizate în centurii, astfel că cei din ordinul evcestru serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare clasă era împărțită în centurii de seniores și juniores, după
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
starostii Panteilemon Dobrin. 1727.”" - dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată. În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte - unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului organizat de generalul rus Rumeanțev la 18 iunie 1774, când localitatea era un sat ca multe altele, cu 129 de gospodării, dintre care numai 42 plăteau bir. Scutire aveau 80 de postași, 2 preoți, un căpitan, 2 arnăuți, un chihac
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
monoparentală este separarea, fapt mai greu de surprins în studiile sociologice. De asemenea, numărul mare de copii în afara căsătoriei, explică existența acestui tip de familie. În România numărul familiilor monoparentale nu este cunoscut cu exactitate. Studii indirecte, pornind de la datele recensământului din 1992, estimează la 9, 7% procentul familiilor monoparentale. (G.Ghebrea, S. Stroie, Calitatea vieții, nr.1-2/1995: 51.) Luând drept criteriu numărul persoanelor care constituie familia, acesata poate fi o familie monoparentală binară(doi membrii), terțiară (trei membrii) ș.
Familie monoparentală () [Corola-website/Science/321764_a_323093]
-
1886, 2.718 (adică 59,9%) - 1899 și doar 2.023 - 1913 (49,6%). În perioada interbelică, evreii au participat la viața politică; în anul 1930, în Consiliul local au fost aleși 4 evrei, printre care și rabinul local. Conform recensământului din 1930, în Hârlău locuiau 4.097 persoane, dintre care 2.032 evrei, reprezentând 48,6% din populația localității. Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
sume de bani date lor de către evrei. Ei au reușit să-i salveze pe evrei de la deportare, printre cei care i-au ajutat pe evrei fiind și preoții Constantinescu și Ștefănescu, precum și membrii familiilor boierești Ghica-Deleni și Polizu-Micșunești. Conform datelor recensământului din 1941, din cei 3.755 locuitori ai Hârlăului un număr de 1.736 erau evrei (46,2% din populație). În 1942 numărul evreilor din localitate scăzuse la aproximativ 1.300. În anul 1948 comunitatea evreilor din Hârlău avea un
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
este cel mai mare sat și centrul industriei turistice de pe insula Saipan, care este o parte a Statelor Unite ale Commonwealth, Comunitatea Insulelor Mariane de Nord (CNMI). are o suprafață de 1.2 km ² și o populație de 3904 (recensământ al populației din 1990). Garapan este situat pe coasta de vest a insulei Saipan și este locul unde se află majoritatea hotelurilor mari de pe insulă și Parcul Memorial american, care onorează soldații americani care au murit în timpul bătăliei de la Saipan
Garapan () [Corola-website/Science/320827_a_322156]
-
XIX-lea, în Gura Humorului nu exista nici o biserică ortodoxă, puținii credincioși fiind nevoiți să se deplaseze fie la Mănăstirea Voroneț, fie la Mănăstirea Humor. Comunitatea ortodoxă din localitate a avut o pondere destul de redusă până în anul 1940. Astfel, conform recensământului din 1930, în orașul Gura Humorului (pe atunci "Gura-Homorului") locuiau 6.042 persoane, dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
au reușit să devină tolerați și chiar să obțină unele mici privilegii de la cârmuire și de la mitropoliții țării. Strămoșii lipovenilor au ajuns până la poalele obcinilor carpatine, în orașul Rădăuți. Comunitatea a continuat să-și păstreze cu strictețe tradițiile religioase. La recensământul din 1900, în oraș locuiau 56 lipoveni. a fost construită în anul 1900, lângă piața agroalimentară a orașului. Aici a slujit preotul Feodor Mihailov, actualmente pensionar. În anii ’80 ai secolului al XX-lea, ponomarul (psalmierul) Ivan Timofeiov, originar din
Biserica lipovenească din Rădăuți () [Corola-website/Science/320926_a_322255]
-
unul mare, din 1890, și altul mai mic, din 1938. Pictura mai veche s-a păstrat doar la ușile împărătești, la tetrapod și strane. În patrimoniul bisericii există câteva icoane și cărți de valoare. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și recensămintele ecleziastice din 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează biserica actuală, pe când cele din 1733, 1750 fac trimitere la o înaintașă medievală a sa. Conscripția din anii 1829-1831 atestă prezența a două biserici diferite, una în satul propriu-zis „Gyalu Marje”, alta în
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
cele două grupuri etnice, localnicii au numit și pe noii veniți tot sârbi. Bulgarilor li s-a dat pământ în apropierea râului, unde au înființat grădini de zarzavaturi. Minoritățile etnice sârbe și bulgare nu și-au păstrat identitatea și limba, recensământul din 2002 arătând prezența a doar patru sârbi și patru bulgari în oraș. Amintirea existenței acestor comunități a rămas, însă, prin faptul că, în oraș, legumicultorii sunt încă denumiți "sârbi". Sfârșitul Evului Mediu a adus orașului un val de distrugeri
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
Buzău, înființat în 1836, a fost a doua școală teologică din Țara Românească, după seminarul din București. Primul liceu laic din Buzău a fost actualul colegiu național B.P. Hasdeu, denumit inițial "Gimnasiul „Tudor Vladimirescu”", inaugurat în 1867. Cel mai vechi recensământ cunoscut al Buzăului, datând din anul 1832, arată că în Buzău locuiau 2.567 de oameni dintre care: 18 evrei, 1 englez, 1 austriac și restul (99%) români. În perioada 1837-1840 s-a introdus iluminatul public. Lămpile de pe străzi funcționau
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
Biroului de Statistică al provinciei Kosovo, în 2006 au fost 111.300 de sârbi din Kosovo, care reprezenta 5.3% din populație, față de 24.1%, în 1948. În timpurile moderne, numărul absolut al sârbilor a fost cel mai mare la recensământul din 1971, când acesta se află la 228.264. Sârbii reprezintă 98% din populatie în Kosovo de Nord, de 1.200 km2, constituind 11% din teritoriul Kosovo. Potrivit recensământului din 1991, sârbii sunt majoritari în cinci municipii din Kosovo:
Sârbii din Kosovo () [Corola-website/Science/315294_a_316623]