12,814 matches
-
armata din răsărit și sprijină orașul Belfort, care rezistă astfel până la sfârșitul războiului. În 31 octombrie 1870 mulțimea manifestează împotriva uneltirilor guvernului și a trădării generalilor armatelor franceze. Grupări conduse de blanquiști încearcă răsturnarea guvernului și formarea unui nou guvern revoluționar. Dar Trochu, ministrul de război, reușește să aresteze 60 dintre conducătorii răscoalei, iar pe Auguste Blanqui care reușise să fugă îl condamnă în lipsă la moarte. Situația economică a Parisului era grea. Se simțea mai ales lipsa alimentelor și a
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
ca fiind exemplul clasic. Elementul esențial al războiului-fulger era considerat ca fiind o operațiune (sau o serie de operațiuni) strategică executate de forțe mecanizate, care ar fi dus la prăbușirea defensivei inamicului. „"Blitzkriegul"” a fost considerat de asemenea o formă revoluționară de război. De-a lungul timpului, cercetătorii i-au pus la îndoială noutate, sau chiar existența. Victorii rapide și decisive au fost obținute de forțe armate și înainte de a doua conflagrație mondiale. În timpul războaielor pentru unificarea Germaniei sau în campaniile
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
rațele se bălăceau în șanțurile largi de-a lungul Podului...”" („Podul Mogoșoaiei”, devenit Calea Victoriei după Războiul de Independență) Spre sfârșitul anului 1847, comisia se modifică din nou iar din mai 1848 încep lucrările la ridicarea teatrului, lucrări întrerupte de evenimentele revoluționare din iunie 1848. În august 1849, după instalarea pe tron a domnitorului Barbu Știrbei, se reia licitația pentru terminarea construcției. Suma prevăzută inițial n-a fost suficientă. În ianuarie 1852 s-a raportat domnului că pentru construcție s-au cheltuit
Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București () [Corola-website/Science/302653_a_303982]
-
familia regală. Împărăteasa era o călătoare pasionată și rareori era văzută la Viena. Împreună au avut 4 copii: Viața personală a fost presărată cu drame familiale: Pe fratele lui mai mic, împăratul Maximilian al Mexicului, l-au detronat și executat revoluționarii mexicani. Primul său copil, arhiducesa Sofia, a murit la vârsta de doi ani. La 30 ianuare 1889, fiul său Rudolf, s-a sinucis la Mayerling, în urma unei drame pasionale. Soția sa, Elisabeta, a fost asasinată la Geneva de către anarhistul italian
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
alungarea din unități și din Budapesta a lui și a simpatizanților săi. Se regrupează cu forțele fidele în zona Salgótarján instaurând o guvernare bolșevică în partea de nord-est a țării. În fruntea corpului de voluntari format din aproximativ 1000 militari, revoluționari și tot felul de aventurieri intră în Budapesta la data de 21 martie 1919 și ocupă toate punctele strategice ale orașului, distruge sediile ziarelor și-l obligă pe Károlyi Mihály să renunțe la conducerea statului. Pe 22 februarie 1919 discursurile
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
lui Kun, lângă redacția ziarului Népszava. Cu acea ocazie au murit 4 polițiști și mulți cetățeni nevinovați. Pentru consolidarea puterii își subordonează armata și forțele de represiune reorganizându-le pe principiile Armatei Roșii. Dându-se drept urmaș vrednic al unor revoluționari maghiari instaurează dictatura proletariatului, colectivizând până și găinile. Se declară mentorul salvării Ungariei Mari luând măsuri radicale de recuperare a Transilvaniei și Slovaciei. Anulează ordinul lui Károlyi Mihály ca aparatul administrativ să nu se mai prezinte la slujbe și sprijină
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
și libertate - evreii au sprijinit cu entuziasm revoluția din 1848 și grupările politice care au dus la unirea principatelor. Barbu Iscovescu, Solomon Halfon, Davicion Bally, Hillel Manoah și mulți alți evrei au participat la revoluția pașoptistă din Țara Românească. Pictorul revoluționar Constantin Daniel Rosenthal a plătit cu viața participarea la revoluție fiind prins de către autoritățile austro-ungare, dus la Budapesta și torturat până la moarte. La 9 (21) iunie 1848, "Proclamația de la Islaz" a revoluționarilor pașoptiști din Țara Românească proclama „emanciparea "israeliților" și
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
El va fi adus la București, unde va sta sub supravegherea strictă a unchiului său și unde va începe lecțiile de limba română. În toamna anului 1875 insurecțiile antiotomane ajung până la Dunăre și chiar la nord de ea, căci majoritatea revoluționarilor bulgari erau primiți în țară. În 1876, pe fondul ostilităților dintre bulgari și turci, marile puteri negociau, rușii ca protectori ai ortodoxismului intervenind împotriva Porții. România trebuia să se folosească de aceasta criză în favoarea ei, pentru a intra în război
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
realizat o faima independența. Al treilea sau fiu a devenit preot. Un nobil din orașul Friulan, din UDINE, Dionisie Delfino, l-a însărcinat pe tânărul Tiepolo cu decorarea în frescă a capelei și palatului (1726 - 1728). A fost o realizare revoluționară, folosind tonalități deschise inedite și tehnici aerisite. Integrează manieră de tip Sebastiano Ricci în paolesca. Tiepolo s-a distanțat o singură dată de la chiaroscuro tipic stilului Baroc dar a păstrat grandoarea teatrală a Rubens. Este considerat de către mulți că și
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
de autonomie. În 1813, Rusia a cucerit teritorii în regiunea Baku din Caucaz, după ce a înfrânt Persia într-un război început în 1804. În același timp, Rusia era ferm instalată în Alaska. Istoricii sunt în general de acord că mișcările revoluționare au apărut în timpul domniei lui Alexandru I. Tinerii ofițeri ruși care au prticipat la urmărirea oștilor napoleoniene prin vestul Europei se întorseseră în Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
ferm instalată în Alaska. Istoricii sunt în general de acord că mișcările revoluționare au apărut în timpul domniei lui Alexandru I. Tinerii ofițeri ruși care au prticipat la urmărirea oștilor napoleoniene prin vestul Europei se întorseseră în Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale revoluționară a țarului. Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia era în continuare guvernată autocratic, în lipsa unei asemenea carte
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
acționat în tradiția numeroaselor revoluții de palat, care voiau să-și plaseze pe tronul imperiului propriul candidat. Dar datorită faptului ca decembriștii doreau și punerea în practică a unui program politic liberal, revolta lor a fost considerată începutul unei mișcări revoluționare. Revolta decembristă a fost prima breșă dintre guvernare și elementele liberale, ruptură care se va lărgi în mod constant. Nicolai I Pavlovici (Николай I Павлович, 6 iulie (25 iunie, stil vechi) 1796 - 2 martie (18 februarie, stil vechi) 1855) a
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
de produse vitale și materii prime pentru susținerea capacității țării, atât în timpul Primului Război Mondial, cât și în viitor. Cu resursele interne solicitate de războiul pe două fronturi, Germania a dus o politică de dezmembrare a Rusiei din interior, susținând financiar grupări revoluționare ca bolșevicii și Partidul Socialist Revoluționar (SR) și facțiunile separatiste, cum ar fi activiștii finlandezi cu înclinații germaniste. Germania a cheltuit 30-40 de milioane de mărci în aceste scopuri. Controlul asupra Finlandei ar fi permis Armatei Imperiale Germane să pătrundă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pentru susținerea capacității țării, atât în timpul Primului Război Mondial, cât și în viitor. Cu resursele interne solicitate de războiul pe două fronturi, Germania a dus o politică de dezmembrare a Rusiei din interior, susținând financiar grupări revoluționare ca bolșevicii și Partidul Socialist Revoluționar (SR) și facțiunile separatiste, cum ar fi activiștii finlandezi cu înclinații germaniste. Germania a cheltuit 30-40 de milioane de mărci în aceste scopuri. Controlul asupra Finlandei ar fi permis Armatei Imperiale Germane să pătrundă în Rusia la Sankt Petersburg și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
votul universal. Toți adulții finlandezi au primit drept de vot, ceea ce a crescut numărul de alegători de la 126.000 la 1.273.000. În curând, aceasta a adus circa 50% din voturi social-democraților. Țarul și-a recâștigat autoritatea după criza revoluționară din 1905, și-a redovândit rolul de Mare Duce al Finlandei și, în a doua perioadă de rusificare dintre 1908 și 1917, a neutralizat funcțiile și puterile noului parlament. Împăratul vedea Parlamentul ca având doar rol consultativ. El singur hotăra
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
care era o zonă defensivă importantă împotriva amenințării germane și o zonă de siguranță vitală pentru bolșevicii din zona Petrograd. Majoritatea socialiștilor finlandezi erau însă moderați și preferau metodele parlamentare, ceea ce l-a făcut pe Lenin să-i eticheteze drept „revoluționari ezitanți”. Aceste ezitări au scăzut în intensitate pe măsură ce greva generală părea să-și facă efectul; liderii greviștilor au votat la limită să ia puterea la 16 noiembrie, dar revoluția propusă a trebuit să fie anulată în aceeași zi din lipsa
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
ezitări au scăzut în intensitate pe măsură ce greva generală părea să-și facă efectul; liderii greviștilor au votat la limită să ia puterea la 16 noiembrie, dar revoluția propusă a trebuit să fie anulată în aceeași zi din lipsa de adevărați revoluționari care să pună decizia în aplicare. Socialiștii moderați au câștigat la repetarea votului de alegere între mijloacele revoluționare și cele parlamentare, la o ședință specială de partid de la sfârșitul lui noiembrie 1917, dar când au încercat să adopte o rezoluție
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
limită să ia puterea la 16 noiembrie, dar revoluția propusă a trebuit să fie anulată în aceeași zi din lipsa de adevărați revoluționari care să pună decizia în aplicare. Socialiștii moderați au câștigat la repetarea votului de alegere între mijloacele revoluționare și cele parlamentare, la o ședință specială de partid de la sfârșitul lui noiembrie 1917, dar când au încercat să adopte o rezoluție prin care să renunțe total la ideea unei revoluții socialiste în Finlanda, reprezentanții partidului au respins-o. Mișcarea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
au încercat să adopte o rezoluție prin care să renunțe total la ideea unei revoluții socialiste în Finlanda, reprezentanții partidului au respins-o. Mișcarea muncitorească finlandeză dorea astfel să susțină o forță militară proprie și să țină deschis și drumul revoluționar. Repercusiunile acestor evenimente au avut efect în viitorul apropiat al mișcării, câțiva lideri puternici luând poziție de partea moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes a socialiștilor finlandezi față de activitatea revoluționară a fost o dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
o forță militară proprie și să țină deschis și drumul revoluționar. Repercusiunile acestor evenimente au avut efect în viitorul apropiat al mișcării, câțiva lideri puternici luând poziție de partea moderaților sau radicalilor. Lipsa de interes a socialiștilor finlandezi față de activitatea revoluționară a fost o dezamăgire pentru Lenin. El și-a pierdut încrederea în ei în decembrie 1917 și și-a îndreptat energiile către încurajarea bolșevicilor finlandezi din Petrograd. În sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a oferit finlandezilor ocazia istorică de a dobândi independența, dar după Revoluția din Octombrie, pozițiile conservatorilor și social-democraților față de problema suveranității s-au inversat. Dreapta dorea acum secesiunea față de Rusia, întrucât dorea să controleze stânga și să minimizeze influența bolșevicilor revoluționari. Social-democrații încercau să crească libertățile finlandezilor încă din primăvara lui 1917, dar acum ei nu puteau profita de ele în beneficiul direct al partidului lor și aveau de ales între a accepta dominarea dreptei și a încerca să schimbe totul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Heikki Renvall. În politica internă, principalul obiectiv al Senatului Alb era revenirea la putere în Finlanda. Conservatorii pregăteau un sistem politic monarhist, cu un rol redus pentru Parlament. O facțiune conservatoare fusese întotdeauna împotriva democrației; altele aprobaseră parlamentarismul de la reforma revoluționară din 1906, dar după criza din 1917 și izbucnirea războiului în 1918, ajunseseră la concluzia că emanciparea oamenilor de rând nu va funcționa. Social-liberalii și nesocialiștii reformiști și moderați se opuneau însă oricărei restricții asupra parlamentarismului. La început, ei s-
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
armatei ruse, iar atitudinea lor către Războiul Civil Finlandez era variată; "Mihail Svecinikov" a condus soldați Roșii în vestul Finlandei în luna februarie, iar "Konstantin Ieremeiev," forțele rusești din Istmul Karelian, în timp ce alți ofițeri nu aveau încredere în subordonații lor revoluționari și au colaborat cu fostul lor coleg generalul Mannerheim, ajutându-i pe Albi să dezarmeze garnizoanele rusești din Finlanda. La 30 ianuarie 1918, generalul Mannerheim a emis o proclamație adresată soldaților ruși din Finlanda în care le spunea că Armata
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
resurse cum ar fi minereul de fier și de alimente în Germania), conservarea liniștii societății suedeze, și geopolitica. Guvernul a acceptat participarea ofițerilor și soldaților suedezi voluntari participation în Războiul Civil Finlandez de partea Albilor pentru a bloca expansiunea agitației revoluționare în Scandinavia. O „Brigadă Suedeză” de 800-1000 de oameni, condusă de Hjalmar Frisell, a participat la bătălia de la Tampere și la cele date în zona de la sud de oraș. În februarie 1918, Marina Suedeză a escortat escadrila navală germană care
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
au înființat Partidul Comunist Finlandez la Moscova în 29 august 1918. După lupta pentru putere din 1917 și după sângerosul război civil, foștii fennomani și social-democrați, care susținuseră mijloacele „ultrademocratice” în Finlanda Roșie, se declarau acum angajați în comunismul bolșevic revoluționar, fideli ideii de dictatură a proletariatului, sub controlul lui V.I. Lenin. Un nou Senat conservator, majoritar monarhist, a fost înființat de JK Paasikivi în mai 1918. Toți membrii parlamentului care luaseră parte la revoltă au fost demiși. Astfel, a rămas
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]