11,862 matches
-
(Dealul Cetății) este o arie protejată de interes național care corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic, datorită vegetației xerofile apărute în perioada postglaciară) situată în județul Brașov, pe teritoriile administrative ale comunelor Sânpetru și Hărman. Aria naturală cu o suprafață de 274,50 hectare se află în partea central-estică a Țării Bârsei
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
Brașov, pe teritoriile administrative ale comunelor Sânpetru și Hărman. Aria naturală cu o suprafață de 274,50 hectare se află în partea central-estică a Țării Bârsei (regiune etnografică și istorică din sud-estul Transilvaniei), în extremitatea estică a județului Brașov (lângă rezervația naturală Mlaștina Hărman) și este străbătută de drumul județean (DJ112A) care leagă Bodul de localitatea Hărman. Dealul Lempeș cu altitudine de 704 metri (Vârful Cetății) creat prin eroziune,este limita nordică a "Porții de la Sânpetru", care compartimentează Depresiunea Brașovului. Rezervația
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
rezervația naturală Mlaștina Hărman) și este străbătută de drumul județean (DJ112A) care leagă Bodul de localitatea Hărman. Dealul Lempeș cu altitudine de 704 metri (Vârful Cetății) creat prin eroziune,este limita nordică a "Porții de la Sânpetru", care compartimentează Depresiunea Brașovului. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a -zone protejate") și se suprapune sitului Natura 2000 - "Dealul Cetății Lempeș - Mlaștina Hărman". Aria
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
2000 - "Dealul Cetății Lempeș - Mlaștina Hărman". Aria naturală reprezintă o prelungire la sud de Olt a masivului Baraolt, alcătuită din roci sedimentare, calcare, conglomerate și gresii atribuite cretacicului, ce adăpostește o mare diversitate de floră și faună specifică Țării Bârsei. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de fag, păduri de fag și carpen, păduri dacice de stejar și carpen și habitate cu vegetație de silvostepă eurosiberiană cu specii de stejar. Flora este constituită din arbori cu specii
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii de plante, astfel: în zonele împădurite specii vegetale de stepă, păiușuri și rogozuri (plante xerofile) în luminișuri și tufărișuri și rarități floristice în zonele de pajiște. Din varietatea vegetală aflată în arealul rezervației naturale pot fi amintite specii floristice de: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), capul-șarpelui ("Echium rubrum"), stânjenei cu subspecii de "Iris hungarica" și "Iris caespitosa", zambilă-sălbatică ("Hyacinthela leucophaea"), negară ("Stipa capillata"), colilie ("Stipa pulcherrima"), jaleș-de-câmp ("Stachys recta"), specia de graminee "Koeleria
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
Vulpes vulpes crucigera"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus caloninensis"); păsări: șorecar comun ("Buteo buteo"), corb ("Corvus corax"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), mierlă ("Turdus merula"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), pupăză ("Upupa epops"), măcăleandru ("Etithacus rublecula"); reptile, amfibieni și insecte. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii naturale protejate), astfel:
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
numit în regiune un guvernator general. În 1944, trupele sovietice au traversat râul Zbruci și au reocupat teritoriul Galiției. Astăzi, râul Zbruci marchează limita administrativ-teritorială între regiunea Tarnopol și regiunea Hmelnițki. Pe malul râului se află Castelul Kudrîneț, Castelul Cernokozîneț, Rezervația Medoborî și Parcul Natural Național "Podilski Tovtrî". Idolul Zbrucilor — o sculptură a unei zeități slave din secolul al IX-lea, de forma unei columne cu câte un cap pe cele patru fețe și care este una dintre rarele dovezi ale
Râul Zbruci () [Corola-website/Science/319159_a_320488]
-
de la Ghilingic, Peștera Babei, Peștera La Adam, Peștera Casian, Peștera Liliecilor, foarte bogate în fosile și ceramică. Etimologia provine din limba turcă, de la "Kasım" („darnic”). Particularitățile geologice precum și varietatea de specii fito-faunistice au determinat autoritățile să înființeze o serie de rezervații naturale.
Podișul Casimcei () [Corola-website/Science/319227_a_320556]
-
bazinul hidrologic al râului Putna și masivele Mordanu și Goru și reprezintă o zonă complexă de protecție și conservare a faunei (urs, lup, râs) și a florei (arborele de tisa, jneapănul, floarea-reginei, bulbucul de munte, papucul doamnei) întâlnite pe aria rezervației. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Putna - Vrancea" și include rezervațiile naturale: Cascada Putnei, Groapa cu Pini, Muntele Goru, Pădurea Lepșa - Zboina, Strâmtura - Coza și Valea Tișiței. Parcul prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea alpină aflată în
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
zonă complexă de protecție și conservare a faunei (urs, lup, râs) și a florei (arborele de tisa, jneapănul, floarea-reginei, bulbucul de munte, papucul doamnei) întâlnite pe aria rezervației. Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară - "Putna - Vrancea" și include rezervațiile naturale: Cascada Putnei, Groapa cu Pini, Muntele Goru, Pădurea Lepșa - Zboina, Strâmtura - Coza și Valea Tișiței. Parcul prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea alpină aflată în sectorul central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
de către specialiștii Muzeului Județean Argeș, cheltuielile fiind suportate din fondurile Episcopiei. Construită în anul 1785 de către dascălul cărturar "Ilie Drăgănuleanul", biserica face parte alături de biserica de lemn din Podu Broșteni, județul Argeș și de cea din Palanga, județul Vâlcea din "Rezervația de arhitectură și artă bisericească" înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. Durată din temelie în anul 1786, de către dascălul cărturar Ilie Drăgănuleanul, pe moșia sa, din imediata apropiere a importantei stații de pe vechea cale de olac ce lega Piteștiul cu Râmnicu-Vâlcea
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
intrare amintește numele meșterilor care au ostenit pentru ridicarea acestei bisericuțe, menționând totodată și anul edificării ei - 1788. Biserica are hramul ""Adormirea Maicii Domnului"". Alături de bisericile de lemn din Palanga, județul Vâlcea și din Drăganu-Olteni, județul Argeș, acestă biserică formează "Rezervația de arhitectură și artă bisericească" înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș.
Biserica de lemn din Podu Broșteni () [Corola-website/Science/319339_a_320668]
-
() este numită izgonirea amerindienilor din regiunile fertile cu păduri din sud-estul SUA și obligarea lor să trăiască în regiunile aride în rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american . Această acțiune de deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politica regimului american de transhumanță a fost legalizată prin decretul de lege „"Indian Removal Act"” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un sfert din numărul amerindienilor deportați; această decimare a lor fost cauzată de boli, frig, epuizare și foame. Pe lângă decimare s-a produs și dezrădăcinarea lor din punct de vedere spritual și cultural, triburile din est fiind
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
a luat nici o poziție cu privire la deportarea lor. Monumentul „"Trail of Tears"” a fost ridicat abia în 1987. „"Trail of Tears"“ se referă la forma camuflată în care legiutorii nord-americani au căutat să deporteze cu forța pe amerindienii cherokeezi. Drumul spre rezervație fiind numit de indieni „"Nunna daul Tsuny"“ (în traducere „Drumul pe care noi am plâns”). Acest termen a fost preluat de mass-media americană, și a apărut de exemplu în 1831 în ziarul „Arkansas Gazette” sau alte gazete ale vremii sub
Drumul lacrimilor () [Corola-website/Science/315564_a_316893]
-
1325, suferind îmbunătățiri majore în jurul anilor 1380 și 1460. Fortăreața este o importantă atracție turistică a Ucrainei. În anul 2007, cetatea a fost declarată de statul ucrainean ca fiind una dintre cele șapte minuni ale Ucrainei . Este de asemenea o rezervație arhitecturală națională ucraineană din anul 2000. Cercetătorii ucraineni au identificat existența pe acest loc a unui fort militar, înălțat de slavii vestici în secolul al XI-lea pentru a se apăra de numeroșii dușmani. În apropiere de cetate au fost
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
a 370 ani de la Bătălia de la Hotin, s-a inaugurat un monument în onoarea hatmanului ucrainean Petro Sahaidacinîi, realizat de sculptorul I. Hamal' (І. Гамаль) . Luând în considerare bogatele tradiții istorice ale orașului, în anul 2000, Guvernul Ucrainei a înființat Rezervația istorico-arhitecturală "Cetatea Hotinului" ("Khotynska Fortetsia") . În septembrie 2002, orașul vechi a sărbătorit 1000 ani de la atestarea sa documentară . Cetatea Hotinului are un plan neregulat, aproximativ trapezoidal, cu latura de vest arcuită. Dimensiunile cetății sunt de 145 X 60 metri, având
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Peșteră Liliecilor, monument al naturii, este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situat în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Moieciu, sătul Peșteră la 180 km de București Existența acestei peșteri, cunoscută și sub numele de "Peșteră Mare" sau "Peșteră Bădichii", este semnalată în documente cu multe
Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran) () [Corola-website/Science/316515_a_317844]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip floristic), situată pe teritoriul județului Iași. Ea se află la vest de municipiul Iași, după Fabrică de antibiotice și terenul care aparține viei Uricanilor și se întinde pe o suprafață de 46,36 hectare. Aici se ajunge de pe
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
partea dreaptă a șoselei ce duce de la Iași la Român. Drumul se află pe direcția nord, printre două dealuri, pe valea pârâului Valea lui David, la o altitudine de 80-100 metri. Fânețele se află pe coasta dealului La Cosari. Denumirea rezervației provine de la naturalistul și geograful Mihail D. David (1886-1954), fost profesor de geografie la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași. El este autorul mai multor lucrări, printre care și "Cercetări geografice în Podișul Moldovenesc", unde a dedicat câteva pagini chiar
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
provine de la naturalistul și geograful Mihail D. David (1886-1954), fost profesor de geografie la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași. El este autorul mai multor lucrări, printre care și "Cercetări geografice în Podișul Moldovenesc", unde a dedicat câteva pagini chiar rezervației care astăzi îi poartă numele. A fost confirmată că rezervație floristica prin Hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 8/1994 și prin Legea 5/2000. Rezervatia cuprinde o pajiște multiseculara, cu fânețe ce aparțin regiunii de silvostepa din nordul Moldovei, cu
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
profesor de geografie la Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași. El este autorul mai multor lucrări, printre care și "Cercetări geografice în Podișul Moldovenesc", unde a dedicat câteva pagini chiar rezervației care astăzi îi poartă numele. A fost confirmată că rezervație floristica prin Hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 8/1994 și prin Legea 5/2000. Rezervatia cuprinde o pajiște multiseculara, cu fânețe ce aparțin regiunii de silvostepa din nordul Moldovei, cu pâlcuri de stejar și gorun, bogate în poieni, iazuri și
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
lume), greierul împroșcător (Dinarhus desipus), vipera de stepa moldava (Vipera ursini moldavica), șopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis), precum și păsări: fașa de câmp (Anthus campestris), prepelița (Coturnix coturnix), mărăcinar negru (Saxicola torquata) sau ciocârlia de câmp (Alauda arvensis). La capătul rezervației se află Iazul Valea lui David (2 ha), unde pot fi zăriți mulți pești din soiul "crap silezian", bibani, șerpi lungi cam de jumătate de metru, vineți pe spinare și albicioși pe burtă. Pe coasta dreapta a văii sunt vipere
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
clar pe fundul apei. Pe teritoriul unui mascul - o zona de forma unei pere, lunga de aproximativ 8 km - trăiesc în general 10-15 femele cu puii lor. Cea mai mare concentrație de animale sălbatice din delta Okavango se afla în Rezervația Naturala Moremi. Printre cele mai des întâlnite elemente din flora și fauna locului întâlnim salcii africane, pâlcuri de palmieri înalți, smochini uriași și copaci kigelia care servesc drept cadru natural pentru păsări ca pupeze, pescăruși albaștri, bufnite și ciocănitori. Pe
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
pentru a ajunge la pui. În interiorul savanei, struții se alătura diverselor specii de antilope, elefanți, bivoli și babuini. Aceasta ampla concentrare de vânat atrage prădătorii - leoparzi, lei, gheparzi, hiene și câini sălbatici - care mișuna în celelalte zone ale deltei. În interiorul rezervației se afla Chief’s Island, unul dintre puținele sanctuare în care oamenilor nu le este permis să locuiască, nici măcar temporar. Animalele mai importante:
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]