11,815 matches
-
-i împiedică să vadă lacrima din ochiul celuilalt. Fericiți cei care pot privi în sufletul lor, fără a ști de care parte a privirii sunt. Fericiți cei pentru care aducerea aminte și luarea aminte sunt una. Când lumea era întreagă Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ochiul celuilalt. Fericiți cei care pot privi în sufletul lor, fără a ști de care parte a privirii sunt. Fericiți cei pentru care aducerea aminte și luarea aminte sunt una. Când lumea era întreagă Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea să aibă un rost. Mai mulți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pot privi în sufletul lor, fără a ști de care parte a privirii sunt. Fericiți cei pentru care aducerea aminte și luarea aminte sunt una. Când lumea era întreagă Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea să aibă un rost. Mai mulți oameni singuri, încrucișându-se unii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parte a privirii sunt. Fericiți cei pentru care aducerea aminte și luarea aminte sunt una. Când lumea era întreagă Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea să aibă un rost. Mai mulți oameni singuri, încrucișându-se unii cu alții, se simt și mai singuri. Coltuc privea cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care aducerea aminte și luarea aminte sunt una. Când lumea era întreagă Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea să aibă un rost. Mai mulți oameni singuri, încrucișându-se unii cu alții, se simt și mai singuri. Coltuc privea cu ochi mari mulțimea care nu-i întorcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și luarea aminte sunt una. Când lumea era întreagă Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea să aibă un rost. Mai mulți oameni singuri, încrucișându-se unii cu alții, se simt și mai singuri. Coltuc privea cu ochi mari mulțimea care nu-i întorcea, în schimb, nicio
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea era întreagă Singurătățile nu se pun laolaltă. Două singurătăți mici nu fac o singurătate mai mare. La fel cum nu se pot aduna, singurătățile nici nu se pot scădea. Două singurătăți minus o singurătate nu sunt egale cu o singurătate. Poate doar înmulțirea să aibă un rost. Mai mulți oameni singuri, încrucișându-se unii cu alții, se simt și mai singuri. Coltuc privea cu ochi mari mulțimea care nu-i întorcea, în schimb, nicio privire. Sau, dacă asta se întâmpla
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să mai salveze ceva, nici să fii așa singur nu-i bine. Când îți bate la ușă, să nu fie altcineva decât administratorul care îți aduce chitanța de întreținere. Și ăla bătrân ca pământul... — Da, conveni Jenică, dar una e singurătatea când e înțesată de speranțe și alta e singurătatea împovărată de melancolii. E mai ușor să fii singur când încă n-a venit cine trebuia decât să fii singur că a venit cine nu trebuia. De-aia eu nu m-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-i bine. Când îți bate la ușă, să nu fie altcineva decât administratorul care îți aduce chitanța de întreținere. Și ăla bătrân ca pământul... — Da, conveni Jenică, dar una e singurătatea când e înțesată de speranțe și alta e singurătatea împovărată de melancolii. E mai ușor să fii singur când încă n-a venit cine trebuia decât să fii singur că a venit cine nu trebuia. De-aia eu nu m-aș grăbi așa tare... Femeia își mototolea agitată cutele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l înfigă, bătând cu o piatră pe post de ciocan. Pământul era uscat și sfărâmicios, vârful bont nu se înfigea cum trebuie și nici brațele nu-l ajutau prea mult. Maca îi ceru piatra. Omul privi în jur și singurătatea în care se aflau îl sperie. Strânse piatra la piept, cu un aer pierdut, de parcă i s-ar fi cerut inima din piept. Maca nu insistă, găsi o bordură desprinsă și, cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Adameșteanu, Întâlnirea (ediția a II-a) Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului Cătălin Dorian Florescu, Maseurul orb Petru Cimpoeșu, Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni Gabriel Chifu, Relatare despre moartea mea sau Eseu despre singurătate Alexandru Vlad, Curcubeul dublu Nichita Danilov, Locomotiva Noimann Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart Ioan Groșan, Planeta Mediocrilor Petru Cimpoeșu, Nouă proze vechi • Ficțiuni ilicite Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile ***, Rubik (roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vechi • Ficțiuni ilicite Gabriela Adameșteanu, Drumul egal al fiecărei zile ***, Rubik (roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora Iuga, Hai să furăm pepeni Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala) Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor Dora Pavel, Pudră Adrian Oțoiu, Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă gândesc la familia mea. An-te-hai a mers la Palatul Seninătății Binevoitoare și s-a întors cu un coș de yoo-hoo-loos minunat sculptate. Vrea să îmi arate cum să cultiv și să sculptez tărtăcuțele. Promite că asta o să-mi alunge singurătatea, așa cum o face pentru multe alte concubine. Tărtăcuța, subliniează el, e un semn de bun augur, ce simbolizează dorința de a avea „numeroși descendenți“. — Iată semințele de anul trecut. An-te-hai îmi oferă o mână plină de semințe asemănătoare cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le țin în frâu: Nu mi-am dat voie să-mi fie dor de mama și de frații mei, dar acum îmi este, și încă foarte mult! Nu am plâns, în ciuda faptului că a trebui să îmi petrec zilele în singurătate, dar acum o fac. Poate că sunt egoistă, dar nu sunt un lup lacom sau însetat de sânge! Nu umblu după esența nimănui, dar sunt însetată după afecțiune! — Tu... Împăratul vine mai aproape și mă trage cu delicatețe spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să fie lipsită de fluturi. Cel mai trist lucru era faptul că încă mă simțeam dornică de pasiune. Dacă Tung Chih mi-ar fi fost apropiat, fluturii s-ar fi întors. Aș fi putut să ignor orice altceva, până și singurătatea și dorul profund după un bărbat. Aveam nevoie de dragostea fiului meu pentru a suporta existența. Tung Chih era aproape, la o aruncătură de băț, și totuși am fi putut foarte bine să fim despărțiți de un ocean. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-l încurajez. Îi înțelegeam pasiunea zadarnică. Dacă nu aș fi trăit în Orașul Interzis, și eu mi-aș fi găsit un iubit. Ca și el, visam cu ochii deschiși la viața intimă și plăcerile trupești. Nu-mi plăcea văduvia, și singurătatea mă adusese aproape de nebunie. Numai teama de a nu fi prinsă și de a nu pune în pericol viitorul lui Tung Chih mă opriseră. M-am așezat lângă Nuharoo și în spatele fiului meu. Ținându-mi bărbia sus, am primit plecăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu puteam să fiu de acord cu nici una dintre laturile mele. Nu credeam că am dreptul să îl dezonorez pe împăratul Hsien Feng, și totuși nu consideram că e corect să trebuiască să îmi perec restul vieții în izolare și singurătate. Mă avertizam iar și iar cu exemple istorice de văduve imperiale ale căror întâlniri amoroase sfârșiseră cu pedepse aspre. Îmi închipuiam dezmembrarea lor în fiecare noapte. Însă Yung Lu îmi stăruia în minte. Am încercat sa-mi îmblânzesc sentimentele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
năpustește spre intrare, trăgându-mă după el. Sunt copleșită de teama de a ieși afară. În minte mi se răsucesc amintirile vieții care s-a scurs. Lupta constantă pentru a păstra aparențele, prefăcătoriile, zâmbetele întâmpinate cu lacrimi. Lungile nopți nedormite, singurătatea care mi-a învăluit sufletul și m-a transformat într-o adevărată fantomă. Yung Lu mă târăște cu toată puterea sa: — Haide, Orhideea! — De ce faci asta? Nu ai nevoie de mine. — Tung Chih are nevoie de tine. Dinastia are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
simplu nu te saturi de celălalt. Fiecare clipă de despărțire e ca o tortură. Ceea ce durează cam doi ani, desigur, după care lucrurile se Întorc la o sută optzeci de grade și Încerci să te lupți pentru fiecare clipă de singurătate. Dar ai destul timp Înainte să se Întâmple asta, dragă. Deci spune-mi, cum a fost? Mi-am fărâmițat ouăle și le-am plimbat prin farfurie, după care am dat drumul furculiței de tot. — De fapt, nu ne-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
joacă însă în jurul acestei foi albe pusă pe o masă sau ținută între mîini, foaie ce, evident, capătă sensul unei legături cu celălalt, partenerul absent căruia mesajul îi e adresat sau de la care el provine. Scrisoarea e un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context privat, o tentativă de a nu întrerupe contactele, de a nu uita și, simultan, de a exista. La ora curierului electronic „materialitatea” scrisorii evoca o altă lume: pene de gîscă, sigilii, petece de hîrtie, cerneală
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
depăn în liniște amintirile vieții. Urmașii mei vor aprinde lumânări și se vor ruga pentru iertare de păcate. Oricine are o carte nescrisă și un epilog după care începe o călătorie, printre stele, spre infinit. Va începe un chin al singurătății și tristeții, se va coborî și se va așterne amurgul într-un loc stabilit de judecata supremă. La ceasul de liniște deplină voi deschide ușa spre mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
unui sentiment de spaimă. Între mașini ultraperfecționate, omul rămâne un element cu funcție aparent misterioasă. Cosmosul-mașină tulbură cursul firesc al vieții, care devine precară, și provoacă o hipersensibilitate vecină cu stările paroxistice: în consecință, omul „încurcă timpurile”, ia cunoștință de singurătatea sa fundamentală. Realitatea se prezintă sub chipul lui Proteu, „cel cu o mie de fețe”, adică un univers de fragmente, crâmpeie, anticipări, avertismente necunoscute, nedescifrate, aparținând zonelor de mister și umbră ale conștiinței. De fapt, povestirile traduc un refuz al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum Versuri (1996). Nimicul capătă aici o tonalitate blagiană, dar fără vreo urmă de împăcare. Poetul este un biograf al singurătății ca stare de a fi, ca modalitate de a privi spre metamorfozele din jur: „Așa gândeam privind oglinda dublă, / ciudat cristal de stranii anabase, / când, răsucind-o, îmi rămase-n față / un brusc pătrat, îngrozitor, de beznă, / în care dispărui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
la Muzeul Literaturii Române din Iași, relevante și pentru alcătuirea unui portret al lui Titu Maiorescu, mentorul cenaclului Junimea. V. s-a remarcat și ca autor de piese de teatru pentru copii și tineret (Bing-bang-bing, Comoara, Cele trei domnițe, Dincolo de singurătate), puse în scenă între 1972 și 1983 la Iași, Constanța, Sibiu, Oradea etc. SCRIERI: Dincolo de poveste, Iași, 1979; Bărzăunul și restul lumii, Iași, 1981; Vornicul Țării de Sus, Iași, 1984; Poteci fără întoarcere, București, 1987; Comoara, Iași, 1988; Aventură dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
inoculase principiul sacrosanct al pudorii feminine. Despre secretele sexualității și tulburările senzualității, tânăra aristocrată nu are nici cea mai vagă idee. Firește, de-a lungul tuturor acestor ani petrecuți la mănăstire, "în lenea zilelor, în nopțile fără sfârșit și în singurătatea nădejdilor ei", Jeanne nu contenise să plăsmuiască visuri de iubire. Însă tânăra fată are o viziune pronunțat romanescă asupra iubirii. O idealizează, o glorifică, o amplifică peste măsură. De ce a primit Jeanne o astfel de educație? De ce i se permite
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]