11,710 matches
-
s-a bucurat mai mult decât îi permitea condiția de veșnic perdant. Abia atunci a început calvarul său. Deși trăise cu sentimentul că, sprijinită pe iubire, mai tare decât istoria, existența lui fusese demnă, tocmai atunci, după decembrie, a cunoscut singurătatea socială. Până atunci, oamenii fuseseră uniți în suferință, acum el a fost ejectat din cercul celor care-i fuseseră alături, iar asta pentru că, în plan politic, gândea altfel decât ei. Așa cum afirmă, fără să generalizeze abuziv, nimeni nu i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
folosință, se află proiectată, „imprimată” toată starea mea sufletească de atunci. N-o mai descriu deci, e „scrisă” acolo. Să spun doar că mă simțeam surprinzător de liniștit. Iluzii nu-mi puteam face. Îmi savuram cu un soi de voluptate singurătatea, condiția de victimă, resemnarea, epuizarea fizică și nervoasă. Lucrurile nu s-au oprit însă la excluderea din UTM. Pe 25 aprilie am fost exmatriculat din facultate. În holul facultății, la afișier a apărut o listă cu câteva nume: sub al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plânge, și plângându-se, plânge; o aud, și totuși includ suferința ei de soție și mamă stării mele de bine, care o digeră, o asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă, fără șansa cât de cât probabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
surori necuvântătoare. În numele cărora vorbește poetul, sătul s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă în singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior târându-se până la vizuina unde, încolăcită ca pentru somn, moare în purpura propriului sânge, ce nu mai poate fi oprit. Sentimentul matern lovit drept în inimă prin uciderea nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la Milostivul Dumnezeu să-mi trimită ajutor, că lui Tobie în călătoria lui pe îngerul Rafail și Duhul Sfânt. între timp toți pasagerii completaseră și plecaseră. Nu mai era nimeni, doar eu însămi. Mi se umpluseră ochii de lacrimi în singurătatea în care mă aflam și cugetam la milă și ajutorul lui Dumnezeu. Nu-mi pierdusem speranța, nădejdea. Chiar dacă eram singurul pasager într-o sală așa de mare și omul legii care supraveghea era și el, nu m-am pierdut cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de Frățilă în prezența poetului emoționat, o poezie mai veche, ușor modificată în transpunerea muzicală : „...în lipsa mea ea se gândește numai la mine/ ea cea mai dragă și cea mai aleasă/ dintre roabele sublime./ Ei i se face rău de singurătate/ ea stă și spală tot timpul podeaua/ până o face de paispce carate/ .../ ea spală zidul casei cu mâna ei/ .../ Ea își așteaptă bărbatul bețiv/ ca să-i vină acasă/ și degetele albe și le mișcă lasciv/ pentru ceafa lui cea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
kilometri, ceea ce făcusem de mai multe ori ca elev sau student. Am plecat din oraș la ora 9 dimineața, iar la ora 4 (16) am ajuns acasă la părinți. La câte nu m-am gândit în cele 7 ore de singurătate. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât mai tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care-mi făurisem cele mai frumoase planuri de viață. Povara acestor idealuri strivite o duceam către izvorul lor curat, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
morților asupra celor vii? Chiar și „admiratorii mei” au acum „mână liberă” să mă atingă obscen, necunoscuții mei cunoscuți îndrăznesc mai mult, fără să bănuiască o secundă că ei au fost și sunt îngăduiți în preajma mea ca „obiecte de studiu”. Singurătate parțial aleasă (puteam foarte bine să-mi iau „mes cliques et claques” și să trăiesc în infernul paradiziac propus de Lionel, la Bruxelles). Am ales să mă pierd în singurătatea plină de fum de la pipele mele și de la cele moștenite
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost și sunt îngăduiți în preajma mea ca „obiecte de studiu”. Singurătate parțial aleasă (puteam foarte bine să-mi iau „mes cliques et claques” și să trăiesc în infernul paradiziac propus de Lionel, la Bruxelles). Am ales să mă pierd în singurătatea plină de fum de la pipele mele și de la cele moștenite de la René, cu miros de prune și cireși, în care tabacul elvețian s-a amestecat cu măiestrie. Un timp am reușit să mă abțin (grație lecturii lui Italo Svevo!) de la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fată, Raluca. Familia noastră amazonică era salvată pentru moment. M-am tras din haosul micilor prietenii și aventuri dezamăgitoare. Caracterul meu era prea dominant și extremist și detestam cea mai mică minciună în relațiile de prietenie și cele intime. În singurătate, caracterul meu s-a ameliorat - eram prietenă cu toți oamenii, dar între noi trebuia mereu să existe o distanță apreciabilă, o perspectivă. Eram rănită și mă vindecam prin contemplarea lumii, implicându-mă cât mai puțin. Citeam texte din filozofia indiană
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
rău înțeles și de a se imputa intenții pe care nu le aveai, dar pe care celălalt le descoperă în tine ca pe niște greșeli, sunt în fond în fiecare din noi, precum și certitudinea eșecului comunicării, ca și iremediabila noastră singurătate. Dar noi știm, tu și cu mine, că nu suntem singuri și că dialogul autentic se fondează pe recunoașterea eșecului său - pe recunoașterea faptului că noi nu am spus niciodată tot și că totul rămâne de spus. E târziu și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
definitiv, în consecință: a cultiva acea stare egală de bunăvoință pentru toate ființele. A nu-mi face idoli, nici chiar din credința mea, a spune rugăciunea fără cuvinte, concentrată pe suflul vital, respirația. Nu e greu după atâta experiență a singurătății, începută în tinerețe, în România, când mi se făcea rău de singurătate, „învățând să mor” în viață. Cu privirea întoarsă spre interior, unde era numai beznă, dar și o odihnă nepământeană. Fiecare carte scrisă, fiecare desen, chiar și traducerile sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ființele. A nu-mi face idoli, nici chiar din credința mea, a spune rugăciunea fără cuvinte, concentrată pe suflul vital, respirația. Nu e greu după atâta experiență a singurătății, începută în tinerețe, în România, când mi se făcea rău de singurătate, „învățând să mor” în viață. Cu privirea întoarsă spre interior, unde era numai beznă, dar și o odihnă nepământeană. Fiecare carte scrisă, fiecare desen, chiar și traducerile sunt fructe ale singurătății, „călătorii” în alte spații ale altor egouri fascinante. Fiind
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tinerețe, în România, când mi se făcea rău de singurătate, „învățând să mor” în viață. Cu privirea întoarsă spre interior, unde era numai beznă, dar și o odihnă nepământeană. Fiecare carte scrisă, fiecare desen, chiar și traducerile sunt fructe ale singurătății, „călătorii” în alte spații ale altor egouri fascinante. Fiind în trecut, în absența lui René, prin scrisorile lui care sunt tot ce avea el mai intim, mai disperat, am fost mereu într-o „contra viață”, despre care scria Sfânta Tereza
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin acești pictori străluciți, care au scris și au pictat unind aceste arte până la confundare. Să-l înviez în câteva clipe prin magia artei prin care se poate realiza TOT. 20 aprilie Fiecare carte scrisă devine o nouă imagine a singurătății, a lumii memoriei mele. Dar și a realității lumii altora, pentru că un om nu poate să fie singur niciodată. Ființele cu care mi se încrucișează viața corespund sau nu interesului meu, afectivității mele exaltate, totuși există concret-abstract, intrând sau insinuându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
murit Alberto Moravia, la 82 de ani. Ca scriitor îmi place mult și mai puțin ca soț al Elsei Morante, a cărei rană profundă în viață a făcut-o să găsească o bună consolare printre „felinele mici” și călătoriile în singurătate prin țări având ca inimă fierbinte chiar nisipul deșertului. Ceea ce Moravia aprecia cel mai mult la un scriitor era acel „tasso di vitalità”, cotă de vitalitate, creând fericita expresie, scriind despre Picasso: „Egli dipinge la propria vitalità”. Îmi place această
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi, ce se va întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu... Eu, căreia îmi place să citesc despre istoria civilizațiilor, aș putea spune că există într-o imensă singurătate „urme”, mai ales craniile celor care ne-au precedat. Și din aceste cranii se ridică în aer „poveștile” celor care au existat, epicul, strigăte de adio și de mare simpatie pentru ce va veni după timpul lor... De aceea, Ecleziastul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deja cronici, gravează, cântă la pian, având sentimentul că poate tot. Sora cea mare, Ana, cântă ca un înger și e în căutarea unei gazde la Stockholm. Eu nu pot trăi cu nimeni, numai cu cineva de care sunt îndrăgostită. Singurătatea îmi e necesară ca o rană prin care pătrunde imposibilul. Restul mă distrează, îndepărtând de mine intensitatea clipei. Încă un vis în care eram iubită de cineva fără chip. Până la urmă ajung să cred că este chiar iubirea însăși care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Lui Blaise Pascal îl prefer, fără nici un echivoc, pe Chamfort, care s-a simțit de la început foarte solidar cu soarta semenilor săi: fiind printre ei, revoltându-se contra lor. Pentru că el a înțeles prea bine că nu există adevăr în singurătate, că autenticitatea nu se face efectivă rămânând o autenticitate pentru sine și că, în sfârșit, nu s-ar putea susține, pentru a te justifica și salva printre oameni, din care majoritatea suferă într-un fel de semiconștiință, totuși că o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în invizibil, de aceea senzația certă că ne cunoaștem de o eternitate, că suntem în „expansiune” cu prietenia și iubirea noastră. Nu e „totul” aici, ci și „acolo” - de asta ar trebui să-mi aduc mereu aminte în clipe de „singurătate”, când nu „pot să văd” că sunt cu cei dragi în nevăzut. 16 august. Cincizeci și unu de ani. Andrei (Bart) îmi cântă la telefon: La mulți ani! Apoi alți prieteni, care n-au uitat sărbătoarea de anul trecut, sau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Tamara, acel „fluture”, „nymfetta”, a colecționarului de fluturi, și el un băiat, ceva mai mare, autorul însuși în prima fază a metamorfozării sale. Cuplul copiilor îndrăgostiți cutreieră toate locurile orașului, cele mai neobișnuite, de la muzee până la biserici, pentru a găsi singurătatea, vagabondare sublimă, dezvăluind adevărata natură a iubirii, care nici măcar nu are nevoie de actul iubirii, „drumomania” fiind un fel de copulare totală a timpului cu spațiul și, inevitabil, cu ceva obscur: cauzalitatea iubirii, misterul din corp. A început un fel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aceste cursuri. Vorbind spontan și improvizând superb și corectând în treacăt ce e de corectat. Deși e numai o oră, asta mă angajează mult pe planul uman și într-un fel mă îndepărtează de „câmpul meu de luptă”, în care singurătatea e cheia unei avansări, nu pe planul lingvistic, ci pe alt plan subtil, acolo unde subconștientul vine pe nebăgate de seamă cu „sămânța lui”, sădind noul, dând peste cap logica mea omenească. Aici mi se pare că e nevoie de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e cheia unei avansări, nu pe planul lingvistic, ci pe alt plan subtil, acolo unde subconștientul vine pe nebăgate de seamă cu „sămânța lui”, sădind noul, dând peste cap logica mea omenească. Aici mi se pare că e nevoie de singurătate - să nu fii distrat de prezența extraordinară a ființelor umane care sunt, cu și fără vorbire, mistere imense, ambulatorii. Dar pe planul epic am primit atâtea povești noi, atâtea chipuri unice de desenat, de contemplat în singurătate (când le voi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e nevoie de singurătate - să nu fii distrat de prezența extraordinară a ființelor umane care sunt, cu și fără vorbire, mistere imense, ambulatorii. Dar pe planul epic am primit atâtea povești noi, atâtea chipuri unice de desenat, de contemplat în singurătate (când le voi uita?), recreându-le după logica visului din mine. Deși primăvara e departe de noi, aici, la Stockholm, simt ca un animal febril, mai ales cu creierul de reptilă, curenți noi, explozii în dreptul Palatului Regal, acolo unde cântă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru că tu ești viața. Pentru că te iubesc: pur și simplu! Al tău, pentru toate viețile, René. Stockholm, 18 octombrie 1974 N-am decât dorința de a te iubi O furtună umple valea Un pește râul Te-am făcut pe măsura singurătății mele Lumea întreagă pentru a se ascunde Zile și nopți pentru a le înțelege Pentru a nu mai vedea în ochii tăi Ce gândesc despre tine Și de o lume cu imaginea ta Și zile și nopți Prin pleoapele tale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]