11,402 matches
-
și să trimită e-mail-uri. Aproape că nu mi-a vorbit de când suntem aici, pentru că pregătește noua campanie Luca Luca cu Adriana A. Poate ar trebui să contramandăm. Fugi de-aici! Nu poți să contramandezi! Bradley s-a dus cu avionul studioului la Le Cirque să stabilească meniul. Uite ce, nu-ți fă griji că nu stă de vorbă cu tine. Nici Bradley nu prea vorbește cu mine. Bărbații sunt atât de sexy când sunt îngândurați și laconici, mă liniști Daphne. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu, comedii! exclamă el. Problema e că mie mi se par amuzante, dar nimeni altcineva nu consideră la fel. Cei mai mulți oameni spun că filmele mele sunt deprimante, dar eu cred că nu există comedie fără tragedie. Din nefericire, șefii marilor studiouri nu-s de acord cu mine. Ei, vrei să-ți mai arăt o dată figura cu paiul? Ν Eram chiar fericită pe drumul spre casă, după petrecere. Pe cuvânt, după ce Daphne m-a salvat din ghearele disperării, am râs toată seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că-i fac cinste cu un prânz la Harry’s Bar. Chiar am comandat de la Cipriani un tort ornat cu bomboanele lui preferate. În dimineața aia l-am sunat să aflu la ce oră să vin să-l iau de la studioul din East Village. —Nu vin. Ți-am spus că detest dracu’ zilele de naștere. Nu mă mai hărțui! — Dar am pregătit ceva special, ca să nu le mai urăști. Să nu mai fii nefericit niciodată, am bâiguit șocată. —Nu pricepi? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un alt oraș care nu se îneacă, ci doar e plin de dărâmături, ca Roma, oftă ea. Of, draga mea, ce brută și individul ăsta, Eduardo! Pe vremea mea, dacă erai însurat, îi spuneai iubitei. Asta era trăsătura distinctivă a Studioului 54, transparența. Toată lumea știa pe ce picior dansează. Te simți bine? —Muffy, mă simt excelent. Data viitoare o să cer un curriculum vitae, i-am spus. Din episodul ăsta cu Eduardo am tras și eu o învățătură: să nu mai accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Muffy! Încetează, am strigat. Nu voiam să știu. Bine’nțeles că m-a ignorat total și a continuat: —Patrick Saxton. Patruzeci și unu de ani. Încă n-a chelit. Practic, gata divorțat. E băgat în cinematografie, știi, conduce un uriaș studio de filme. Pe ambele coaste. Are avioane particulare absolut peste tot, ceea ce-mi umple inima de bucurie, fiindcă știi că detest că zbori cu avioane de linie, chiar dacă ești o femeie de carieră și așa fac și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simt în anii ’70 în America. Atunci când ies pe prispă este ca în vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva unelte sunt din acele vremuri. În studioul de înregistrare unde locuiesc ei acum mă simt ca în corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am fost prea academică. A doua a fost foarte bună și ca discuție după. Un public aproape ca cercetare și interes. Am revăzut-o pe Ann, pe Nanette... Ann Snitow și-a extins apartamentul ei Taj Mahal cu încă un studio unde fac spectacole și e plin de recuzită protestatară, inclusiv cu balauri mâncând Constituția americană. Ann e și poezie, și istorie. A fost o dimineață delicioasă. Cu Elsie m-am văzut la Metropolitan, unde, dincolo de egipteni, am stat mult, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zic. Da, e nouă. Chestia e că... am nevoie de o haină bună, pentru cazul în care mi se cere să filmez afară pentru Cafeaua de dimineață. — Se poate întâmpla așa ceva? întreabă Suze, siderată. Parcă era vorba că stai în studio și dai sfaturi financiare, nu? — În principiu... nu știi niciodată. E mai bine să fii pregătit. Cred că ai dreptate... spune Suze cu îndoială în glas. Și bluza asta? Scoate un umeraș. Și asta e nouă! Asta e pentru emisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ci, mai degrabă... Ei bine, ca să zic așa, când l‑am primit pe primul, am cam rămas blocată. (Dar acum am ajuns să le aștep cu nerăbdare, chiar și așa.) — A zis că o să vină el să te ia de la studio, mâine la douășpe. Și că a trebuit să‑și bage Mercedesul în service, așa că o să plecați cu MGF‑ul. — Serios? zic. E super! — Știu, spune Suze, radiind de încântare. Nu e genial. A, și a mai zis să nu‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să fiu, chiar nu văd ce rost are să vin și eu, dacă e vorba doar de afaceri, zic supărată. Mai bine stau acasă. De fapt - deschid portiera. De fapt, cred că o să plec chiar acum. O să chem un taxi de la studio. Trântesc portiera mașinii și pornesc cu pași mari pe stradă, iar sandalele mele cu clementină fac țac‑țac pe caldarâmul fierbinte. Aproape am ajuns la poarta studioului, când îl aud strigând, atât de tare încât mai multe persoane se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
De fapt, cred că o să plec chiar acum. O să chem un taxi de la studio. Trântesc portiera mașinii și pornesc cu pași mari pe stradă, iar sandalele mele cu clementină fac țac‑țac pe caldarâmul fierbinte. Aproape am ajuns la poarta studioului, când îl aud strigând, atât de tare încât mai multe persoane se întorc să se uite la noi. — Becky! Așteaptă! Mă opresc, mă întorc încet pe călcâie și îl văd ridicat în mașină, formând un număr de telefon la mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înapoi la viața mea de zi cu zi. Nu‑mi văd capul de treabă! N‑am de gând să‑i spun că nu mai am serviciu. N‑am de gând să fiu compătimită de nimeni. — Tocmai sunt în drum spre studio, spun, cu degetele încrucișate. Dar am vrut să‑ți zic vreo două chestii. Cred că știu de unde vine zvonul ăla că Luke e pe cale să piardă Banca Londrei. Îi spun exact ce am auzit la birou, cum m‑am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
exactă - ne‑ai putea spune cât de mari sunt datoriile tale? Mi‑ar face plăcere, Emma, zic și trag aer adânc în piept. În clipa de față, datoriile mele se ridică la suma... -fac o pauză și simt că întreg studioul se pregătește să aibă un șoc-... zero. — Zero? Emma se uită la Rory de parcă ar vrea să vadă dacă a auzit bine. Zero? — John Gavin, directorul departamentului Depășiri de cont, e gata să vă confirme bucuros faptul că azi‑dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din spatele unei camere de filmat, se aud aplauze. Mă uit șocată și îl văd pe Dave, cameramanul, zâmbindu‑mi și spunându‑mi pe mutește „bravo“. Gareth, regizorul de platou, i se alătură și el... apoi încă cineva... și acum întreg studioul aplaudă, în afară de Emma și de Rory, care par de‑a dreptul interziși și de Zelda, care vorbește inflamată în cască. — Ei! spune Emma, încercând să acopere aplauzele. Ă... Acum vom lua o scurtă pauză, dar vă așteptăm din nou peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care sună spun... Mă privește de parcă nu m‑ar fi văzut în viața ei. Zău, habar n‑am avut. Cine s‑ar fi gândit... — Trebuie să plec, Zelda. — Stai! Becky! îmi strigă Zelda în clipa în care ajung la ușa studioului. Noi - Barry și cu mine - am avut o mică discuție. Și ne întrebam dacă nu cumva... — Zelda, o întrerup cu blândețe. E prea târziu. Trebuie să plec. E aproape trei când ajung la aeroportul Heathrow. Sunt încă sub puternica impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mie de Feuille. Nici pe Fred Astaire nu l-a chemat întotdeauna așa. Când s-a născut - pe 10 mai, aproape în aceeași zi cu Lionel -, purta nefirescul nume de Frederick Austerlitz. La maturitate, când a fost abandonat într-un studio de la Hollywood, ca să dea o probă, specialiștii de la RKO au scris într-un memo către bossul David O. Selznick: „Nu știe să cânte. Nu știe să interpreteze. Chelește. Știe ceva dans.“ La bătrânețe, Astaire a ținut să pună lucrurile la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și pescuiește un pepperone roșu. Mușcă din el. Îi ies ochii din cap ca la melc. Vrea să facă un comentariu, dar, pentru prima oară în glorioasa lui carieră, nu reușește să articuleze nici un sunet. Cel care coordonează știrile din studioul din România se orientează și bagă publicitate. Când îi revine vocea lui Triplu Ve, manifestanții sunt deja departe. În urma lor au rămas două borcane goale la picioarele statuii, în care s au strâns deja câteva monede aruncate de trecători miloși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
minunata și nu foarte răsfățata de regizori, Luminița Stoianovici. Ei bine, regizorii teatrului & secretara literară, deja-s cu pîra la directoare, că va fi ceva călduț, ceva modest, nedemn de un Național! Că să fie clar că e ceva „ de Studio”, nu de scena mare! Că mai bine ar fi să stea publicul pe scenă, ca să nu-ntrebe spectatorii fideli de ce se pune o asemenea „mizerie” pe Întîia scenă a Banatului! Să se creadă că e mai mult spectacolul Universității de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Teatre ș.a. A montat toate piesele care i-au plăcut și a jucat toate rolurile pe care și le-a dorit; a adus țării primul premiu de regie la Cannes În 1965 și a (re)construit, În echipă, Teatrul Mic, Studioul Teatrului din Pitești, Naționalul bucureștean, cel din Craiova și, cel mai important proiect, sala Arenă de la Bulandra. După un Început promițător, s-a trezit marginalizat, cenzurat, și i s-a interzis să monteze, timp de zece ani; În această perioadă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
reținusem, adolescent fiind, În spectacolul Jocul ielelor de la Teatrul Mic, În care avea o scenă fără cuvinte, copleșitoare. Îl ascultasem la Teatrul radiofonic - unde, poate, a fost unul dintre actorii cu cea mai tulburătoare și inubliabilă voce. Am văzut, la Studioul Cassandra, prin 1968-69 două spectacole În care demonstra că este și un excelent pedagog. L-am admirat În filme - Începînd cu genialul Moara cu noroc, al lui Iliu. Și totuși, totdeauna mi s-a părut un om complicat. Avea o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în care trebuia să apară opoziția reacționară a vechilor partide istorice. Fuseseră aduși, special de la Buftea, în patru autobuze de prozatorul Burtăncureanu. Mulți dintre ei, pentru coloratură și autenticitate, purtau chiar costume de epocă împrumutate de la magazia de recuzită a studiourilor. O delegație a grupului de inițiativă s-a dus la Obănceanu și l-a adus pe sus la întrunire. Locuia la trei străzi depărtare și îi aștepta înfrigurat. L-au preluat și, pornind spre întrunire, au ocolit puțin pe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ultimul său drum într-o barcă, pe Ghiolul Negru de la Lintițaru, din Baltă. Dispărea înghițit de un sorb care venea din când în când și lua păcătoșii din județ. Urdinare, părăsit și de Șfița pentru un inginer de sunet de la Studiourile Cinmatografice Buftea, trăia cu convingerea, mai dureroasă decât toate crizele-i de bilă, că tot ceea ce nu-i reușea de atunci se întâmpla numai și numai din cauza romancierului. Mai ales de când Goncea îl angajase să-i scrie biografia romanțată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să-l conduci tu pe Jack ? Termini de strâns mai târziu. Îngheț, strângând În mână un ambalaj de la niște biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Chiar mă Întrebam pe unde ești. — Am avut o discuție foarte plăcută cu Emma, spune Jack. A fost extrem de amabilă și s-a oferit să mă conducă. — A. Ochii lui Cyril trec rapid peste mine. Păi, te așteaptă cu toții În studio. — Păi atunci, Îhm... eu plec, spun stângace. Ne vedem mai târziu, spune Jack cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
i-l puteam spune (nici măcar nu știu exact la ce se referă), dar are efectul scontat, acela că rămâne fără replică. Îmi Înalț gâtul ca să văd peste capetele tututor și ochii mi se focalizează pe ecran - uite-l. Stă În studio, așezat pe un scaun, În blugi și un tricou alb. În spatele lui, pe fundalul albastru intens, scrie „Oameni de afaceri care ne inspiră“, iar lângă el se află doi moderatori cu fețe inteligente. Uite-l. Bărbatul pe care Îl iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]