109,982 matches
-
se fi oferit, de asemenea, poziția de coredactor. El a refuzat propunerea din cauza faptului că atenția sa era distrasă de moartea fiicei sale, în vârstă de trei ani. La începutul anului 1843, Poe l-a contactat pe Thomas C. Clarke, proprietarul revistei "Saturday Museum" din Philadephia. Un contract a fost semnat pe 31 ianuarie 1843, prin care s-a convenit ca primul număr să apară la 1 iulie. Ei s-au gândit să achiziționeze lista de abonați de la "Southern Literary Messenger
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
a fost un arhitect austriac și englez, evreu originar din Banat. s-a născut în 1865 la Timișoara, pe atunci în Imperiul Austriac, ca fiu al unor evrei cu stare din localitate. Tatăl, Eduard Gotthilf de Miskolcz era un industriaș, proprietarul unei fabrici de cherestea din Timișoara, înnobilat ulterior de împăratul Austro-Ungariei în 1885, iar mama se numea Josefine, născută Stern. Ernst Gotthilf a invatat arhitectură mai întâi la Politehnica din Zürich, unde a fost elevul lui Alfred Friedrich Bluntschli (1842-1930
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
clăcaș oltean ce plecase desculț în lume pentru a învăța carte. Acesta a absolvit Institutul Agronomic din Paris și s-a întors în țară ca inginer și doctor în științe agronomice. El s-a căsătorit cu o fată de mari proprietari rurali, care aveau moșii întinse în județele Neamț și Iași. Mama scriitorului, Olga Comoniță (1871-1956), provenea dintr-o veche familie de boieri moldoveni, tatăl ei fiind senator liberal. Dubla obârșie a scriitorului l-a împins pe acesta să caute concilierea
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
prietenii și locuitorii din Mannawe l-au poreclit „Ras Alula. Mai târziu el a obținut cu adevărat titlul de Ras (Prinț). La început el a slujit ca războinic la curtea lui Ras Araya Dimtsu, șeful ereditar al provinciei Enderta, și proprietarul moșiilor pe care trăia familia sa. După aceea a tecut la curtea nepotului lui Ras Araya, Dejazmatch-ul Kassa Mercha, a devenit „șambelanul și portarul” și în această calitate, mâna dreaptă a acestuia. O tradiție orală (menționată și ea de H.
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
de etnie evreiască, Ágnes (Agi) Rácz și Bela Heyman au divorțat în 1933. Mama ei, Agi, s-a recăsătorit cu scriitorul Béla Zsolt și s-a mutat la Budapesta, iar Éva a rămas la părinții mamei din Oradea care erau proprietarii unei farmacii. Tatăl ei, arhitectul Bela Heyman, locuia în cealaltă parte a orașului și o vedea numai sporadic. Juszti, guvernanță austriacă și creștină care a îngrijit-o pe mama sa, Agi, a devenit guvernanță Évei. În casa bunicilor locuia și
Éva Heyman () [Corola-website/Science/336622_a_337951]
-
Machine); anterior scria „e nevoie doar de o pereche de mănuși.” La începutul lunii februarie 2015, peretele a fost demolat. Lotul privat fusese odinioară benzinărie, iar pictura murală era pe peretele exterior al unei clădiri sau a unui șopron abandonat. Proprietarul a vrut să își aducă omagiul momentului și oamenilor, dar voia și o pictură murală pentru a împiedica clasificarea sa pentru demolare. Statul folosea structura pentru monitorizarea nivelurilor de contaminare a apei în acel punct; după ce testele au început să
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
februarie 1831 o eclipsă de soare l-a făcut pe Nat Turner să creadă că era un semn de la Dumnezeu că momentul izbăvirii se apropie. La 21 august 1831 Nat și alți șapte sclavi i-au omorât în pat pe proprietar, pe soția lui și pe copilul ei. Înarmat fiind cu cuțite,topoare și lopeți, grupul lor a trecut apoi de la o plantație la alta, recrutând sclavi și negri liberi, procurându-și cai, catâri, săbii și arme de foc și ucigându
Nat Turner () [Corola-website/Science/336721_a_338050]
-
al scriitorului grec Nikos Kazantzakis. El s-a născut în jurul anului 1867 în satul Katafygi, Prefectura Pieria, Macedonia de Vest (acum parte a municipalității Velventos), care făcea parte pe atunci din Imperiul Otoman. Era fiul lui Fotios Zorbas, un bogat proprietar de terenuri și de oi, și avea trei frați: Katerina, Ioannis și Xenofon. El a lucrat ca păstor pe terenurile familiei la Katafygi, a devenit tăietor de lemne. Persecutat de turci, a plecat mai târziu la Palaiochori, Halkidiki, unde a
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
natura omului; în opinia sa, libertatea reprezintă puterea omului de a se elibera de aspectele materiale ale vieții și de a se dedica doar bucuriilor sufletești. La sosirea pe insulă, ei resping ospitalitatea lui moș Anagnostis și a lui Kondomanolios, proprietarul cafenelei locale, și sunt găzduiți la hanul lui madame Hortense, care era alcătuit din câteva cabine de baie vechi, lipite unele de altele. Naratorul își petrece duminica plimbându-se pe malul mării, admirând peisajul cretan care îi amintește de "„o
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
vedeau în ele o împlinire a poruncii religioase de așezare a Țării Sfinte. Comunitatea sefarda era mai bine situată. Ea se întreținea din munca proprie, precum și din donații de la comunitățile sefarde din lume. Majoritatea caselor din cartierul evreiesc aparțineau unor proprietari arabi, musulmani sau creștini, iar chiriașii evrei se straduiau să facă față cheltuielilor asociind mai multe familii în aceiași casă. Imigranții sau pelerinii (Olim) evrei care au sosit și ei in cartier erau în mare parte bătrâni săraci (și mai
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
clasicist: cornișă cu muluri și denticule friză netedă, ancadramente c-plintă la ferestrele rectangulare. La fațada posterioară era o galerie deschisă. Sub casă se afla un demisol înalt. Clădirea, împreună cu beciurile, a fost demolată ilegal în primăvara anului 2014 de către proprietarii actuali care se angajaseră să restaureze monumentul.
Casa individuală de pe strada Ismail 17, Chișinău () [Corola-website/Science/336824_a_338153]
-
parte din vilă beneficiind de prevederile legii 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului. Deși legea prevedea că imobilul nu putea fi înstrăinat o perioadă de 10 ani de la obținere, proprietarul l-a vândut în jurul anului 2000, înainte de termen, fără ca primăria să-și fi exercitat dreptul de preemțiune, și fără să existe o hotărâre a Consiliului Local, cum prevedea legea 422/2001 în cazul vânzării clădirilor aflate pe Lista Monumentelor Istorice
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
flori, motive pentru care este văzută ca un simbol al orașului, iar locuitorii Timișoarei doresc să fie păstrată ca atare. La proteste a participat și Comitetul civic pentru patrimoniul urban al Timișoarei, un grup informal, care a declarat că „unii proprietari cer autorizații pentru lucrări minore («mansardări», «consolidari» etc.) și, cu acordul tacit al autorităților, peste noapte, hoțește și banditește, dărâmă pur și simplu monumente irecuperabile ale patrimoniului și ale istoriei timișorene”. Primarul Nicolae Robu a declarat că „Acolo s-a
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
importante, imobile cu care Timișoara se mândrea”. Importanța Casei Mühle a fost recunoscută de autorități, mai ales în contextul candidaturii Timișoarei la statutul de Capitală Europeană a Culturii. În urma protestelor și demersurilor primăria a obținut o ordonanță prezidențială prin care proprietarii au fost obligați să conserve clădirea, ordonanță la care proprietarii s-au conformat pentru a nu oferi argumente pentru expropriere. Pentru satisfacerea opiniei publice există soluțiile de cumpărare a imobilului de către primărie, sau de expropriere în interes public. În ambele
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
a fost recunoscută de autorități, mai ales în contextul candidaturii Timișoarei la statutul de Capitală Europeană a Culturii. În urma protestelor și demersurilor primăria a obținut o ordonanță prezidențială prin care proprietarii au fost obligați să conserve clădirea, ordonanță la care proprietarii s-au conformat pentru a nu oferi argumente pentru expropriere. Pentru satisfacerea opiniei publice există soluțiile de cumpărare a imobilului de către primărie, sau de expropriere în interes public. În ambele cazuri este nevoie de justificare, printr-o propunere vizând destinația
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
cumpărare a imobilului de către primărie, sau de expropriere în interes public. În ambele cazuri este nevoie de justificare, printr-o propunere vizând destinația proprietății. Propunerea vehiculată este de Muzeu al Rozelor și Casă Memorială Mühle. Ambele soluții sunt acceptate de proprietari, cu condiția obținerii unei compensații care să-i satisfacă. Prețul proprietății, evaluate de primărie este de circa 500 000 EUR, din care construcția propriu-zisă doar circa 30-40 000 EUR. Proprietarii evaluează proprietatea între 1 milion și 1,5 milioane de
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
Rozelor și Casă Memorială Mühle. Ambele soluții sunt acceptate de proprietari, cu condiția obținerii unei compensații care să-i satisfacă. Prețul proprietății, evaluate de primărie este de circa 500 000 EUR, din care construcția propriu-zisă doar circa 30-40 000 EUR. Proprietarii evaluează proprietatea între 1 milion și 1,5 milioane de EUR, sumă considerată inacceptabilă de primărie. În urma acțiunii în justiție a Asociației ProDomo și primăriei există o hotărâre judecătorească care obligă proprietarii să aducă clădirea în starea dinainte de lucrările efectuate
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
care construcția propriu-zisă doar circa 30-40 000 EUR. Proprietarii evaluează proprietatea între 1 milion și 1,5 milioane de EUR, sumă considerată inacceptabilă de primărie. În urma acțiunii în justiție a Asociației ProDomo și primăriei există o hotărâre judecătorească care obligă proprietarii să aducă clădirea în starea dinainte de lucrările efectuate pe baza autorizației 985/05.07.2011, scop în care a fost eliberată autorizația nr. 674/01.03.2016, având ca obiect „Reconstruire clădire prin aducerea la starea inițială, înainte de A[utorizația
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
soluție. La sfârșitul anului 2016 Casa Mühle stătea în continuare în paragină. Termenul cerut pentru readucerea în starea inițială este de un an.Conform legislației adoptate recent, în caz de neconformare primăria va putea interveni și reface casa pe cheltuiala proprietarilor.
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
jefuit case și magazine. În mai 1856, senatorul republican a luat cuvântul pentru a denunța pericolul sclaviei în Kansas și a-i umili pe susținătorii ei. El își dedicase energia pentru distrugerea a ceea ce republicanii numeau , adică eforturile depuse de proprietarii de sclavi pentru a prelua controlulul asupra guvernului și a asigura supraviețuirea și expansiunea sclaviei. În discursul (numit „Crimă împotriva Kansasului”) Sumner a ridiculizat onoarea vârstnicului senator de Carolina de Sud Andrew Butler, comparând agenda pro-sclavie a lui Butler în raport cu
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
a fost ucis în Bătălia de la Miriokefalon, în timp ce nepotul său probabil, "cezarul" Ioan Kantakouzenos, s-a căsătorit cu Irene Angelina, sora lui Isaac al II-lea Angelos. În perioada celei de-a Patra Cruciade, Cantacuzinii erau printre cei mai mari proprietari de pământuri din imperiu. Ei au deținut poziții proeminente în perioada domniei Paleologilor. Mihail Kantakouzenos a fost numit guvernator al Moreei în 1308, iar fiul său, Ioan al VI-lea Kantakouzenos, a ajuns apoi "megas domestikos", regent și în cele
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
nouă copii: patru fii - generalul Alexandru Socec (1859-1928), Victor Socec (1861-1910), Ion (Jean) Socec (1866-1950), Emil Socec (1872-1939) și cinci fete, din care au supraviețuit vârstei de trei ani numai două: Victorina Socec (1864-1908), căsătorită cu Constantin Enescu, un bogat proprietar, nepot al Mitropolitului Nifon , și Alexandrina Socec (1868-1952), căsătorită cu generalul Constantin Z. Boerescu. Lily (Elena) Socec, actriță de film cunoscută în anii 1928-1935, era o nepoată a lui Ioan. V. Socec. După ce a urmat cursurile Școlii comerciale din Brașov
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
librărie . În anul 1856, cu un credit de la Banca Mehedințeanu și Hagi Ilie, Ioan V. Socec și-a deschis librăria care i-a purtat numele, pe Podul Mogoșoaiei nr 7, astăzi Calea Victoriei nr. 17 . În anul 1867, împreună cu Nicolae Teclu - proprietarul unei tipografii din Brașov care s-a mutat la București, Ioan V. Socec deschide, în str. Academiei, firma „Socec, Sander și Teclu”, aceasta fiind prima instituție a industriei de arte grafice din România. Mai târziu va rămâne unicul proprietar al
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
Teclu - proprietarul unei tipografii din Brașov care s-a mutat la București, Ioan V. Socec deschide, în str. Academiei, firma „Socec, Sander și Teclu”, aceasta fiind prima instituție a industriei de arte grafice din România. Mai târziu va rămâne unicul proprietar al acestor ateliere, adaugând tipografiei mai multe secții anexe (litografie, zincografie, cartonaje și legătorie artistică) pe care le numește "Stabiliment de toate artele grafice" . Atelierele Grafice ale Editurii Socec & Co au funcționat între anii 1882 și 1907 în Str. Berzei
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
tronson au demarat în anul 1939, au fost întrerupte în 1945 și reluate în 1979, calea ferată fiind inaugurată în 1988. În anul 1997, în urma unor alunecări de teren, acest tronson a fost închis. În anul 1873 baronul Boroș Beniamin, proprietar al satului Gurahonț și inginer de profesie, realizează proiectul căii ferate. Acesta este publicat în anul următor și ulterior este aprobat de guvernul maghiar pe 24 mai 1875. Pentru construcția tronsonului Arad - Sântana - Pâncota - Ineu a fost înființată societatea AKV
Calea ferată Sântana-Brad () [Corola-website/Science/337073_a_338402]