111,719 matches
-
sute de ori în primul an. I-a surprins atât pe admiratori cât și pe critici, mulți sugerând că această simfonie (în special ultima parte) este o viziune morbidă a urmării unui război nuclear. Însă, Vaughan Williams a refuzat să recunoască orice program aferent lucrării. O dată cu Simfonia nr. 6 a început relația profesională a lui Vaughan Williams cu Roy Douglas, relație care a continuat pentru restul vieții sale. Rolul lui Douglas era acela de asistent muzical și secretar; printre sarcinile sale
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
în cele din urmă a dezvoltat în recitativ si aria . Peri și Corsi adus poetul Ottavio Rinuccini pentru a scrie un text , iar rezultatul , Dafne , deși în zilele noastre considerat a fi un drum lung de la nimic grecii ar fi recunoscut , este văzută ca primul lucru într-o nouă formă , Opera . Rinuccini și Peri următorul colaborat pe Euridice . Aceasta a fost prima efectuată la 06 octombrie 1600 , la Palazzo Pitti . Spre deosebire de Dafne , a supraviețuit până în zilele noastre ( deși este greu de
Jacopo Peri () [Corola-website/Science/330279_a_331608]
-
să ajungă la o viteză maximă de 150 km/oră. Este echipată de frâne asistate. Din punct de vedere estetic, Renault 12 TS, ce se inspiră de la exemplarele vândute în Statele Unite și de la Renault-urile 12 S fabricate in Spania, se recunoaște imediat datorită roților de tip Gordini, de mânerele laterale cromate și a farurilor de fază lungă cu iod suplimentare. În 1974, gama este completată cu un break TS și o berlină TR Automatic a cărei cutii de viteze este automatică
Renault 12 () [Corola-website/Science/330292_a_331621]
-
este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Acest comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu. Un nivel de cunoștințe ridicat poate submina încrederea în sine, astfel că oamenii competenți pot crede în mod fals că și ceilalți cunosc lucrurile la fel ca ei. David Dunning
Efectul Dunning-Kruger () [Corola-website/Science/330317_a_331646]
-
a Universității Rey Juan Carlos din Madrid. În plus, din dorința de a răspândi paradigma Școlii austriece la nivel european și mondial, din octombrie 2007 a condus la această universitate singurul program de Master în economia Școlii austriece, acreditat și recunoscut în Uniunea Europeană. Din mai 2004 este fondatorul și editorul revistei academice "Procesos de Mercado: revista europea de economía política", ce publică semestrial articole despre Școala austriacă, în limbile Uniunii Europene. Huerta de Soto are numeroase contribuții academice, printre care cartea
Jesús Huerta de Soto () [Corola-website/Science/330343_a_331672]
-
efectuat 10 concerte cu opera La traviata de G. Verdi, în Germania, iar împreună cu baritonul Mircea Bezetti și soprana Mihaela Dinu, a cântat la Salonul Omagial Eminescu, în Franța (anul 2000). Cariera de excepție a sopranei Victoria Bezetti a fost recunoscută prin premii și distincții naționale și internaționale: W. A. Mozart: G. Verdi: G. Puccini: J. Massenet: Manon - Manon; G. Bizet: Carmen - Micaela; Ch. Gounod: Faust - Margareta și Siebel; R. Strauss: Rozenkavalier - Sophie; G. Donizetti: Lucia di Lammermoor - Lucia; J. Offenbach
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
studii didactice și inginerie. Multe dintre programe sunt interdisciplinare combinând, de exemplu, management industrial și inginerie, medicină și inginerie, studii de gen și tehnologie etc În 2007, Programul Medical de la Departamentul de Sisteme de control în Inginerie Electrică a fost recunoscut ca Centru de Excelență în Educația Superioară de către Agenția Suedeză pentru Educație Superioară. În cadrul LIU funcționează și cel mai mare Centru de Excelență în Studii de Gen GEXcel, un centru de cercetare internațional. Acesta este găzduit de către Institutul Tematic pentru
Universitatea Linköping () [Corola-website/Science/330351_a_331680]
-
Venosa și l-au dus pe Francesco în închisoarea din Potenza. S-a descoperit de abia după doi ani și jumătate că nu a fost tatăl său cel care a încercat să-l omoare, ci un bătrân din oraș, care recunoaște fapta pe patul de moarte. Mama, încă îndurerată de pierderea unui copil nenăscut, intră în depresie după condamnarea soțului și e închisă într-unh spital de nebuni. Pentru a putea întreține familia, copiii au fost încredințați unor rude, iar puținele lor
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
a petrecut luniloe invernale fără a da știri despre el, revenind în prim-plan în aprilie, la conducerea unui mic grup de 15 bărbați. Chiar dacă era încolțit, el a dovedit că nu este o prada usoara, chiar și Pallavicini va recunoaște că el și Ninco Nanco, deși au fost "primii lideri care au avut un renume trist" , aveau cu toate acestea "calități militare adevărate" și au fost "foarte abili în războiul de gherilă". Trupele lui Pallavicini l-au surprins în Ofanto
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
de fapt trei, dar unul, fiind în posesia profesorului Penta, s-a pierdut). Cel mai cunoscut este cel elaborat cu ajutorul lui Eugenio Massa, un căpitan al armatei regale, interesat de evenimentele unde Crocco a fost protagonist. Massa, care i-a recunoscut abilitățile de lider ("dacă ar fi trăit în Evul Mediu, ar fi putut ajunge un conducător de mercenari") a publicat povestea lui Crocco, atașând interogarea lui Caruso, într-o carte numită "Gli ultimi briganti della Basilicata: Carmine Donatelli Crocco e
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
prezintă o autorizație. K. își explică statutul de proaspăt arpentor, fapt infirmat, dar apoi confirmat prin telefon de autoritățile Castelului. A doua zi, K. îi întâlnește pe vechii săi secundanți, Artur și Jeremias, deși la început pare să nu-i recunoască. Este contactat de Barnabas, un mesager al Castelului, care îi înmânează o scrisoare oficială de bun venit din partea șefului de birou, domnul Klamm. Protagonistul le cunoaște și pe surorile lui Barnabas, Amalia și Olga, iar cea din urmă îl conduce
Castelul (roman) () [Corola-website/Science/330374_a_331703]
-
Bulgaria (stat aflat nominal încă sub suzeranitate otomană) ce a izbucnit la 14 noiembrie 1885 și a durat până la 28 noiembrie 1885. Pacea finală s-a semnat la 3 martie 1886 la București. Ca urmare a războiului, puterile europene au recunoscut unificarea Bulgariei ce avusese loc la 18 septembrie 1885. La 18 septembrie 1885, Bulgaria și provincia Rumelia Orientala, ambele componente semiautonome ale Imperiului Otoman și-au proclamat unificarea în orașul Plovdiv. Rumelia Orientala, regiune cu populație majoritar bulgară, era o
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]
-
Codreanu desființează "Centrul Studențesc din Iași" și înființează Asociația Studenților Creștini (ASC); asociații similare sunt create și în alte centre universitare astfel încât organizația va fi numită ulterior "Uniunea Națională a Studenților Creștini din Romania". Această asociație nu va fi însă recunoscută de senatul Universității; mai mult, unii studenți, ca urmare a participării la acțiunile desfășurate de această organizație, în special la încercarea de impunere a zilei de 10 decembrie ca zi de sărbătoare a universității, au fost excluși pentru un an
Căminul Cultural Creștin () [Corola-website/Science/330383_a_331712]
-
și Cetatea Albă. În cele din urmă, în secolul următor, Țările Române intră sub dominație otomană și, deși pierd independența, își mențin autonomia. Relațiile dintre Principatele Române și Poarta Otomană erau reglementate prin acorduri și capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva tătarilor. În urma cuceririi Constantinopolului din 1453, majoritatea statelor sud-est-europene se simt nevoite să se
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
lui Ja'far as-Sadiq. După moartea acestuia, trei dintre ceilalți fii și-au cerut dreptul simultan, fapt care a dus la divizarea șiismului în șase grupuri, două dintre ele fiind identificate ca secte ismailite timpurii. Majoritatea comunității șiite l-a recunoscut pe fratele cel mai în vârstă al lui Isma'il, 'Abd Allah al-Afțaḥ, ca fiind noul lor imam, aceștia au devenit cunoscuți sub numele de "aftahiyya". După mortea lui 'Abd Allah al-Afțaḥ majoritatea susținătorilor săi s-au îndreptat către fratele
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
vieții tatălui său și au continuat suținând ca Ismail este adevăratul imam după as-Sadiq și că se va întoarce în cele din urmă ca "mahdi". Al doilea grup, proismailit, afirmă moartea lui Isma'il în timpul vieții tatălui său și îl recunosc pe fiul său, Muhammad, ca imam. Proismailiții consideră ca imamul as-Sadiq l-a desemnat personal pe Muhammad ca succesorul de drept al lui Isma'il, după moartea tatălui său. Grupul proismailit este cel care a evoluat și s-a perpetuat
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
succedat la conducerea din Salamaya, ismailismul a suferit o nouă schismă majoră. Astfel, reforma doctrinală a lui 'Abdallăh a împărțit mișcarea ismailită în două facțiuni rivale, prima facțiune compusă în principal din isamailiții din zona Yemenului, Egiptului, Nordul Africii a recunoscut continuitatea imatului și faptul ca Abdallăh și strămoșii lui sunt imamii de urmat, iar cea de a doua facțiune condusă de Hamdan Qarmat și viitorii qarmați. Abdallăh al-Mahdi decedat în anul 934 a fost primul calif-imam fatimid, succesorii săi au
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
scaunul califal fatimid de către puternicul vizir, al-Afdal. Astfel, „misiunea” și comunitatea ismailită au fost divizate în două ramuri rivale, care vor fi cunoscute sub numele de nizarită și musta'ilită. Comunitățile din Cairo, Egipt, Yemen și vestul Indiei l-au recunoscut ca succesor pe al-Musta'li, în schimb, comunitatea din Persia și regiunile adiacente au recunoscut succesiunea de drept a lui Nizar, care s-a revoltat împotriva fratelui său dar a fost învins și ucis în 1095. Nizariții sunt cea de-
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
în două ramuri rivale, care vor fi cunoscute sub numele de nizarită și musta'ilită. Comunitățile din Cairo, Egipt, Yemen și vestul Indiei l-au recunoscut ca succesor pe al-Musta'li, în schimb, comunitatea din Persia și regiunile adiacente au recunoscut succesiunea de drept a lui Nizar, care s-a revoltat împotriva fratelui său dar a fost învins și ucis în 1095. Nizariții sunt cea de-a treia subsectă a ismailismului șiit, care s-a dezvoltat din susținătorii lui Nizar. Acesta
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
este probabil ca a obținut vreodată titlul de rege. În 718, el apare ca ridicând o armată de basci, ca un aliat al lui Chilperic a II-lea de Neustria și a majordomului palatului, Ragenfrid, care i-ar fi putut recunoaște domnia sa peste Aquitaine. Au luptat împotriva majordomului austrasian a palatului, Charles Martel, dar după înfrângerea lui Chilperic la Soissons în acel an, el a făcut pace cu Charles, predându-l pe regel neustrian și comorile sale. Odo a fost, de
Odo cel Mare () [Corola-website/Science/329043_a_330372]
-
2007, o versiune în italiană. Cu toate acestea, organizarea fișierelor media și accesul utilizatorilor era diferit în cele două limbi. În ciuda numărului redus de articole (circa 6300 la începutul lunii februarie 2008 pentru versiunea în limba germană), proiectul era deja recunoscut în presa elvețiană scrisă și vorbită. Faptul că numele de domeniu și server erau gestionate de către o asociație de mare interes în comunitatea wiki. În 2012, conținutul proiectului Wikitravel în alte limbi a fost copiat de către Wikivoyage. În același timp
Wikivoyage () [Corola-website/Science/329054_a_330383]
-
punct de prim-ajutor, dormind câteva nopți acolo. În acest timp se perindă prin clădire mai mulți revoluționari, iar asistenta îl observă printre conducători pe Petrache Maxențiu (Dan Condurache), o veche cunoștință. Ajuns și el la Televiziune, ofițerul Mureșan este recunoscut de un revoluționar și se află în pericol de a fi linșat, dar este salvat de maiorul Leo (Cornel Scripcaru), care se ocupa de paza instituției. Alberta îi povestește lui Maxențiu cele văzute în noaptea precedentă, iar revoluționarul îi spune
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
locuința ei. Ofițerul de miliție Crețu (Șerban Celea) o acuză că le-a dat anabolizante răniților și că a furat medicamente de la TVR. El îi spune că va fi eliberată cu condiția să scrie o declarație în care să-și recunoască vina de a fi furat acele medicamente, declarație care să fie folosită ca material de șantaj pentru a o convinge astfel să „uite” de morții de la Revoluție. Femeia refuză și este bătută, jignită și chiar violată de ofițerul Mureșan în
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
supus-o viața”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În seara de 21 decembrie 1989, o asistentă medicală e martora mistificării necropsiei unor tineri împușcați. O zi mai târziu, ea îi recunoaște pe cei care șterseseră urmele crimei în mulțimea revoluționară de la Televiziune. Mulțumită abilității securiștilor, i se înscenează un furt, și substituirea vinovaților prin victime continuă. Ingenios gândit, filmul dezamăgește la nivel profesional, prin neglijență și abundența inadvertențelor. Personaje schematice, tipizate
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
persană, ʽAlī ibn al-Ḥusayn (arabă: علي بن الحسين). Adepții acestuia, numiți zaydiți, se găsesc cu precădere în Yemen, unde formează aproximativ 45% din totalul populației yemenite. De altfel, zaydismul reprezintă una din principale școli juridice islamice în Yemen. Zaydiții nu recunosc decât primii cinci imami, până la imamul Zayd ibn Ali. Trăiesc în Yemen și Arabia Saudită. Cât privește statutul școlilor juridice, ramura șiită atestă existența a trei școli, mai exact școala jaʽfarită (duodecimană), ismaelită (septimană) și zaydită. Demn de menționat este, însă
Zaidism () [Corola-website/Science/329060_a_330389]