112,413 matches
-
Catacomba (Catacombele) Sfântului Calixt (cunoscută și sub numele de Cimitirul lui Calixt) este una din catacombele Romei de pe Via Appia, notabilă prin existența aici a Criptei Papilor (în italiană: "Cappella dei Papi"), care conținea odată mormintele mai multor papi din secolele II-IV d.Hr. Se crede că această catacombă a fost creată de către viitorul Papă Calixt I, ce era pe atunci diacon al Romei, sub pontificatul Papei Zefirin, prin lărgirea hipogeului creștin timpuriu deja existent. Calixt a fost înmormântat în Catacomba
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
Aurelia. Cripta a căzut în desuetudine și decădere după ce moaștele pe care le conținea au fost mutate din catacombe în diferite biserici din Roma; ultima perioadă a mutărilor din criptă a avut loc sub Papa Sergiu al II-lea, în secolul al IX-lea înainte de invazia longobarzilor, în primul rând la San Silvestro in Capite, care, spre deosebire de catacombă, se afla în interiorul Zidului lui Aurelian. Catacomba și cripta au fost redescoperite în 1854 de arheologul italian Giovanni Battista de Rossi. Arcadele fac
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
zona Papilor și zona Sfintei Cecilia, în care sunt păstrate unele dintre cele mai sacre amintiri ale locului (inclusiv cripta Papilor, cripta Sf. Cecilia și cripta Sacramentelor); celelalte zone sunt numite zona Sf. Gaius și zona Sf. Eusebiu (de la sfârșitul secolului al III-lea), zona vestică (construită în prima jumătate a secolului al IV-lea) și zona liberiană (din cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea), toate acestea având o arhitectură subterană grandioasă. O scară modernă, aflată pe
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
dintre cele mai sacre amintiri ale locului (inclusiv cripta Papilor, cripta Sf. Cecilia și cripta Sacramentelor); celelalte zone sunt numite zona Sf. Gaius și zona Sf. Eusebiu (de la sfârșitul secolului al III-lea), zona vestică (construită în prima jumătate a secolului al IV-lea) și zona liberiană (din cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea), toate acestea având o arhitectură subterană grandioasă. O scară modernă, aflată pe locul uneia mai vechi, a fost construită de Papa Damasus I
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
cripta Sacramentelor); celelalte zone sunt numite zona Sf. Gaius și zona Sf. Eusebiu (de la sfârșitul secolului al III-lea), zona vestică (construită în prima jumătate a secolului al IV-lea) și zona liberiană (din cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea), toate acestea având o arhitectură subterană grandioasă. O scară modernă, aflată pe locul uneia mai vechi, a fost construită de Papa Damasus I, oferind acces la zona Papilor, unde se află cripta papilor, în care au fost
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
Damasus a sculptat o inscripție în metru poetic cu caractere săpate de caligraful Furius Dionisius Filocalus. În cripta alăturată este mormântul Sfintei Cecilia, ale cărei moaște au fost mutate de papa Pascal I în 821: frescele de pe pereți de la începutul secolului al IX-lea îi reprezintă pe Sfânta Cecilia rugându-se, bustul Mântuitorului și pe cel al papei Urban I. La mică distanță, o arcadă datând de la sfârșitul secolului al II-lea oferă acces în cubicula sacramentelor, cu fresce din prima
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
mutate de papa Pascal I în 821: frescele de pe pereți de la începutul secolului al IX-lea îi reprezintă pe Sfânta Cecilia rugându-se, bustul Mântuitorului și pe cel al papei Urban I. La mică distanță, o arcadă datând de la sfârșitul secolului al II-lea oferă acces în cubicula sacramentelor, cu fresce din prima jumătate a secolului al III-lea ce se referă la Botezul Domnului, la Euharistie și la Învierea morților; în zona Sf. Miltiade de lângă ușă se află sarcofagul unui
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
-lea îi reprezintă pe Sfânta Cecilia rugându-se, bustul Mântuitorului și pe cel al papei Urban I. La mică distanță, o arcadă datând de la sfârșitul secolului al II-lea oferă acces în cubicula sacramentelor, cu fresce din prima jumătate a secolului al III-lea ce se referă la Botezul Domnului, la Euharistie și la Învierea morților; în zona Sf. Miltiade de lângă ușă se află sarcofagul unui copil ce are sculptat deasupra câteva episoade biblice. În zona Sfinților Caius și Eusebiu sunt
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
mormintele papei Caius (cu o inscripție) și papei Eusebiu, care a murit în Sicilia, unde a fost exilat de Maxențiu și al cărui corp a fost adus la Roma, în timpul pontificatului lui Militiade; pe o copie de marmură de la sfârșitul secolului al IV-lea (ale cărei fragmente pot fi văzute pe peretele opus) poate fi citită o inscripție a lui Damasus care evidențiază rolul lui Eusebiu în aplanarea schismei din biserica primară, în special cea care se referea la acceptarea apostaților
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
în învierea finală. Într-o zonă mai îndepărtată a fost înmormântat papa Corneliu, al cărui mormânt conține încă inscripția originală în care i se dă titlul de martir și, pe laturile sale, picturi splendide cu chipuri în stil bizantin din secolele al VII-lea și al VIII-lea, reprezentându-i pe papii Sixt II și Corneliu și pe episcopii africani Ciprian și Ottatus. Într-un cubiculum din apropiere sunt unele dintre cele mormintele cele mai vechi, de după anul 175 d.Hr
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
În vârful lui, situl cu suprafață de 15 hectare conținea rămășițele pământești a șaisprezece papi și a cincizeci de martiri. Nouă dintre acești papi au fost îngropați în Cripta Papilor, căreia papa Damasus I i-a construit o scară în secolul al IV-lea. Printre inscripțiile în limba greacă descoperite sunt cele asociate cu papii: Ponțian, Anteriu, Fabian, Lucius I și Eutichie. O inscripție mai lungă pentru papa Sixt al II-lea realizată de Furius Dionisius Filocalus a fost, de asemenea
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
placă plasată de papa Sixt al III-lea (c. 440) îi enumeră pe următoarele papii: Sixt al II-lea, Dionisie, Corneliu, Felix, Ponțian, Fabian, Caius, Eusebiu, Miltiade, Ștefan, Urban I, Luciu, Anteriu, necuprinzându-i pe niciunul din cei înmormântați în secolul al II-lea. Cripta Papilor s-a umplut rapid în secolul al IV-lea, determinând îngroparea celorlalți papi în catacombe conexe precum Catacomba Priscillei (sub San Martino ai Monti), Catacomba Balbinei (numai papa Marcu), Catacomba lui Calepodius (doar papa Calixt
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
enumeră pe următoarele papii: Sixt al II-lea, Dionisie, Corneliu, Felix, Ponțian, Fabian, Caius, Eusebiu, Miltiade, Ștefan, Urban I, Luciu, Anteriu, necuprinzându-i pe niciunul din cei înmormântați în secolul al II-lea. Cripta Papilor s-a umplut rapid în secolul al IV-lea, determinând îngroparea celorlalți papi în catacombe conexe precum Catacomba Priscillei (sub San Martino ai Monti), Catacomba Balbinei (numai papa Marcu), Catacomba lui Calepodius (doar papa Calixt al II-lea și papa Iuliu I), Catacomba lui Ponțian (numai
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
a găzduit spectacole încă înainte de a fi finisat. În 1958 teatrul a fost onorat cu Premiul de Stat - Premiul Israel, și a fost declarat de către guvern „teatru național”. Era prima dată când Premiul Israel a fost decernat unei organizații. În secolul al XXI-lea ansamblul teatrului cuprinde 80 actori, precum și încă 120 angajați. În anii 2000 teatrul a fost cooptat in Uniunea Teatrelor Europene. Între anii 2004-2016 directorul sau artistic a fost Ilan Ronen, care în anul 2011 a fost președinte
Habima () [Corola-website/Science/335837_a_337166]
-
Liga, si anume Gjirokastër, Berat și Vlorë—unde în școli se predă fie în turcă, fie în greacă. Liga de la Prizren s-a numărat printre cele mai evidente reacții albaneze față de retragerea patronajului imperial otoman asupra albanezilor, după aproape patru secole de dominație asupra Balcanilor. Urmările Războiului Ruso-Turc din 1877 au produs tratatul de la Sân Stefano, care recunoștea idependența și revendicările teritoriale ale Bulgariei, Muntenegrului și Șerbiei. După război, liderii albanezi din Peć, Gjakova, Gusinje, Luma, și din Debar și Tetovo
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
laice. În Franța, de exemplu, homosexualii erau arși pe rug. În Florența, sodomia era considerată ca reprezentând cel mai detestabil viciu, fiind creat, încă din anul 1432, un post de magistrat însărcinat special cu sancționarea delictelor de sodomie. În Bologna secolului al XIII-lea, arderea pe rug homosexualilor era la fel de obișnuită ca în Franța. În Portugalia și în Spania, contra homosexualilor erau prevăzute pedepse cum ar fi castrarea, spânzurarea de "membrele virile" ori moartea. Nici Epoca Renașterii a fost mai tolerantă
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
la fel de obișnuită ca în Franța. În Portugalia și în Spania, contra homosexualilor erau prevăzute pedepse cum ar fi castrarea, spânzurarea de "membrele virile" ori moartea. Nici Epoca Renașterii a fost mai tolerantă în privința sexualității umane. Spre exemplu, în Anglia, înainte de secolul al XVI-lea, sodomia era considerată drept o crimă ecleziastică și era guvernată sub toate aspectele de tribunalele ecleziastice. Prima prevedere legală adoptată de parlament, care s-a ocupat direct de comportamentul homosexual se referea la sodomie și era cuprinsă
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
parlament, care s-a ocupat direct de comportamentul homosexual se referea la sodomie și era cuprinsă în "The Act of Henry VIII" din anul 1534. Pedeapsa pentru "cel mai ticălos dintre criminali" era moartea, pedeapsă care a durat, formal, până în secolul al XIX-lea, când, în urma reformelor, a fost redusă la închisoare pe viață. În schimb, în Epoca Luminilor, care a generat o "iluminare" în mai multe domenii ale vieții sociale, "atitudinile față de formele de sexualitate ilicită sau alternativă au fost
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
care practicau astfel de raporturi sexuale. Spre exemplu, Codul lui Napoleon, apărut la scurt timp după acest eveniment istoric, a eliminat prevederile cu privire la actele sexuale din conținutul său, fapt ce persistă și în zilele noastre în multe țări europene. În secolul al XIX-lea, deși practicile homosexuale erau, în continuare, destul de sever reprimate, iar homosexualii erau supuși oprobriului public și discriminării, se observă, totuși, o diminuare a represiunii împotriva persoanelor homosexuale. În Anglia, de exemplu, două legi, "The Offences Against the
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
Wilde, în urma căruia marele scriitor englez, în ciuda unei viguroase apărări, avea să fie găsit vinovat și sancționat cu maximum de pedeapsă (2 ani de închisoare cu muncă silnică). În Turcia, homosexualitatea este legală din 1858. Dacă în prima jumătate a secolului al XX-lea nu s-au petrecut schimbări majore în ceea ce privește evoluția atitudinilor socio-legale față de homosexualitate, în cea de-a doua jumătate a acestei perioade s-au produs mutații profunde în acest domeniu. Toate acestea aveau să se petreacă pe fondul
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
doua jumătate a acestei perioade s-au produs mutații profunde în acest domeniu. Toate acestea aveau să se petreacă pe fondul mai larg al adâncirii "declinului moral" și al creșterii permisivității în cadrul societăților occidentale. Numeroase state sub regimuri dictatoriale din secolul al XX-lea încă se opuneau cu vehemență practicilor homosexuale, printre care Uniunea Sovietică, Germania Nazistă și Spania sub regimul Francisco Franco. În contrast, după câștigarea independenței la finele Primului Război Mondial, mai precis în 1932, Polonia devine prima țară din Europa
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
al XX-lea încă se opuneau cu vehemență practicilor homosexuale, printre care Uniunea Sovietică, Germania Nazistă și Spania sub regimul Francisco Franco. În contrast, după câștigarea independenței la finele Primului Război Mondial, mai precis în 1932, Polonia devine prima țară din Europa secolului al XX-lea care dezincriminează activitatea homosexuală, urmată îndeaproape de Danemarca în 1933, Islanda în 1940, Elveția în 1942 și Suedia în 1944. În Uniunea Sovietică, homosexualitatea a fost decriminalizată după revoluția bolșevică din 1917, însă a fost din nou
Drepturi LGBT în Europa () [Corola-website/Science/335822_a_337151]
-
lemn din tei și înaltă de 48 cm. Statueta este îmbrăcată într-un veșmânt împodobit cu obiecte de argint și alte materiale prețioase, fiind cel mai venerat obiect al bazilicii. Pelerinii au început să meargă către sanctuarul marian încă din secolul al XII-lea. Un număr mai mare de pelerini este documentat începând din jurul anului 1330, atunci când un tribunal laic a impus o „Zellfahrt” ("călătorie la Zell") ca ispășire pentru criminali. În anii următori, un număr tot mai mare de pelerini
Bazilica Nașterea Sfintei Fecioare Maria de la Mariazell () [Corola-website/Science/335826_a_337155]
-
sa (pizza, pasta, s.a.m.d.), vin, stilul de viață, eleganță, design, cinema, teatru, literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai ales de operă), sărbători, și în general pentru gust. Mișcările artistice ale Renașterii și barocului a apărut în Italia între secolele al 14-lea și al 15-lea, respectiv la sfârșitul secolului al 16-lea, determinând o adevărată revoluție artistică în Italia, mai întâi, în Europa ulterior și apoi în întreaga lume. Italia are mai multe situri în patrimoniul mondial UNESCO
Cultura Italiei () [Corola-website/Science/335834_a_337163]
-
design, cinema, teatru, literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai ales de operă), sărbători, și în general pentru gust. Mișcările artistice ale Renașterii și barocului a apărut în Italia între secolele al 14-lea și al 15-lea, respectiv la sfârșitul secolului al 16-lea, determinând o adevărată revoluție artistică în Italia, mai întâi, în Europa ulterior și apoi în întreaga lume. Italia are mai multe situri în patrimoniul mondial UNESCO (51) decât orice altă țară din lume, și are bogate colecții
Cultura Italiei () [Corola-website/Science/335834_a_337163]