3,716 matches
-
voiam să ajung neapărat acasă, mi-era drag nemaipomenit de cai și de căruță, era o avere: erau niște cai mari și frumoși, roibi, pintenogi, și o căruță boierească ferecată în bronz, nouă-nouță... Acasă am găsit-o pe mama bolnavă, îmbătrânise și aiura, spunea de pe lumea cealaltă povești cu sfinți și cu cei doi frați morți, îi slăbise și vederea și nu mă mai cunoștea bine. Când a auzit că am sosit eu, a început să plângă. “Nuuu, nu, n-am
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
celor doi consăteni gândurile, dar Vida Baci, căci așa-l chema pe bătrân, m-a sfătuit să stau la locul meu, să ascult ordinele că rușii nu știu multe și ne împușcă dacă simt ceva. Nu știu de ce oamenii când îmbătrânesc capătă o obsesie a morții, o frică permanentă de moarte, așa cum făcea acum Vida Baci care mi-a zis: “Eu nu fac așa ceva, măi Pișto, mai am câțiva ani de trăit și țin la ei!” “Vida Baci, îi spun eu
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
a Majestății Sale Regelui Mihai I, un șir de patru domnii monarhice constituționale. Toate aceste domnii au adus nu numai în orizontul istoric al nostru, ca națiune, ci chiar în viața sufletească individuală, patru regine, toate adorate. Iubirea nici nu îmbătrânește, nici nu moare curând, ci își modifică, doar, localizarea spațială și temporală, pentru că aceeași iubire se poate transfera dintr-un loc în altul, dintr-un timp în următorul...! Astfel, poate succeda una și aceeași iubire, preluată pe o durată cu
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
cel al muritorilor, atâta doar că-s mai palizi. Iar adevărata mea față este cea pe care o vezi. Ți-am spus doar că pe jumătate sunt om! Am evitat să stau o perioadă lungă în același loc, fiindcă nu îmbătrânesc! Odată cu nașterea altei generații puteam reapărea pe meleagurile unde am mai trăit. Îi zâmbi șăgalnic și zise mai mult ca pentru sine: - Iată că m-am îndrăgostit de un vampir! Îmi vei suge sângele și voi ajunge vampirică? - Niciodată! - Dar
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
pare, cu totul de civilie.... XXVI. VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. (privesc înapoi cu aceeași nedumerire!...) Stănciou este unul dintre camarazii din plutonul lui Bert ; un tânăr îmbătrânit înainte de vreme. Nu a avut parte de carte, nu a fost dat la școală, nu știe să scrie sau să citească. A avut parte, de când se știe, numai de muncă și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
a întâlnit, căruia poate să i se destăinuie : râvnește să devină porcarul batalionului. Porcii sunt animale docile, inteligente, uneori mai inteligente ... Citește mai mult (privesc înapoi cu aceeași nedumerire!...)Stănciou este unul dintre camarazii din plutonul lui Bert ; un tânăr îmbătrânit înainte de vreme. Nu a avut parte de carte, nu a fost dat la școală, nu știe să scrie sau să citească. A avut parte, de când se știe, numai de muncă și de batjocură. Relele, care l-au tot însoțit, nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
zăpezii pe care o înfrunți, an de an, ca să ajungi până la noi, nu te vei înșela iarăși, orbit din cauza furtunilor de ceață argintie...!? Ți-aș cere liniște și pace sufletească, dar știu că sunt atâția oameni, zbuciumați, și atâția copii “îmbătrâniți ” înainte de vreme, care au nevoie de asta!..... De aceea, dacă n-ai uitat copilul care am fost, de crezi că încă mai merit un “cadou” fă, doar, ca “lacrima”să-mi fie, iarăși, limpede și caldă... O lacrimă de fericire
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365774_a_367103]
-
pășește, ca și păsările care zboară deasupra lui și uneori, în ceasurile de amiază, când ierburile parfumate le îmbată cu mirosul lor, cântă. Apoi, pe munte coboară toamna, iarba se îngălbenește, florile se scutură și în amurg, Sisif simte că îmbătrânește și devine melancolic. Își aduce aminte câte veri au trecut de când a suit prima oară acest munte. Atunci era foarte tânăr, nici nu simțea greutatea stâncii. Îl înfuria numai gândul că efortul său e zadarnic. Pe urmă a învățat să
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
superstițios, poate, dar nu pentru noi. În definitiv, anul începe cu o Noche Buena și continuă cu Noche Vieja (Revelion, nu „noapte bătrână”). De ce să nu continue tot așa? Bătrână să ne fie cel mult țuica pe la mese, că de îmbătrânit n-avem nici timp nici chef acum! Merită sperat mai departe, chiar dacă poate nu ne-a „tocat” (tocar - a atinge, a veni rândul) lozul cel mare. El Gordo se traduce prin „grăsanul”, dar nu este cel cu șorici! Cel mai
2012-2013 – SE ALEGE GRÂUL DE NEGHINĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366084_a_367413]
-
La ora asta trebuia să fi cântat deja! Și sărea cocoșul buimac de somn și trăgea câteva cântări. E drept, în ultima vreme nu mai răsuna satul, glasul îi era mai răgușit și nu mai avea forța din anii trecuți. „Îmbătrânim cu toții!”, se gândi curcanul. Uneori, curcanul adormea buștean, și atunci n-avea cine să-l mai trezească pe cocoș și pânzele de întuneric ale nopții rămâneau fără cântec. Într-o dimineață, după o noapte când cocoșul nu se trezi să
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Poate și de asta am scris versurile de mai sus . Explozia vegetală, veșnica regenerare a naturii, are în miracolul ei și o umbră de tristețe. Pentru că noi, ne regenerăm doar sufletește. . . trupul, lutul din noi, urmează porunca lui Dumnezeu și îmbătrânim când devenim mai înțelepți, când înțelegem mai bine ce ne-a dăruit, EL ! Atunci, pătrundem multe înțelesuri, precum și vesurile Veronicăi Micle : ,, Nimicul te aduce, nimicul te reia . Nimic din tine-n urmă, nu va mai rămânea !” . . . Referință Bibliografică: CÂT IEDERA
CÂT IEDERA VA CREŞTE... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366197_a_367526]
-
floare la ureche, fiindcă are sentimentul că poartă în pântec un zeu! Ne mai întâlnim încă o dată și încă o dată. De sute de ori. Subiectul este același: destinul poporului român în context planetar. Ajunge la afirmația: - Întrucât toate popoarele au îmbătrânit, unele fiindcă nu și-au cunoscut rolul în istorie, altele că și-au consumat energia, iar unele dintre el s-au dedat civilizației stomacului, singurul popor care va dăinui în eternitate este poporul român! - Domnule Petre Țuțea, reușesc eu să
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
necesar pentru o realizare valoroasă. Henry Ford - Modestia înseamnă să faci o estimare corectă a propriei persoane. Charles Haddon Spurgeon - Nu poți împinge pe nimeni să urce o scară dacă nu este dispus să o urce singur. Andrew Carnegie - Pe măsură ce îmbătrânesc, sunt tot mai puțin atent la ceea ce spun oamenii. Urmăresc, însă, ceea ce fac. Andrew Carnegie Referință Bibliografică: Citate memorabile (75) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1099, Anul IV, 03 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion
CITATE MEMORABILE (75) de ION UNTARU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361642_a_362971]
-
pe față, nisip între dinți; închid ochii să protejez Lacrimi de mult uscate; încă puțin, încă puțin singură Îmi șoptesc nu mai este mult, am așteptat o viață lungă Nu uita bunicii cât au vorbit, s-au gândit și au îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit
RÂUL IORDAN de STELLA REEVES în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351811_a_353140]
-
pe față, nisip între dinți; închid ochii să protejez Lacrimi de mult uscate; încă puțin, încă puțin singură Îmi șoptesc nu mai este mult, am așteptat o viață lungă Nu uita bunicii cât au vorbit, s-au gândit și au îmbătrânit Pentru mine, pentru ei, pentru alții multi ce vor venii, Căldura-i prea mare, picioarele de plumb, tâmplele se Zbat ca un fluture în palmă; mă opresc o clipă și stau Jos să mă odihnesc, în depărtare aud un gâlgâit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
într-o localitate în care mai fuseseră ei cu mulți ani în urmă. Nu-și mai aminteau mare lucru, mai ales că multe s-au schimbat. Au mers iar la șeful de post. Ori era altul acum ori prea a îmbătrânit celălalt că nu le spunea nimic figura acestuia. Au stat de vorbă de una, de alta, cât mai au până la pensie, dacă cunoaște băieți buni, rude, verișori, cunoștințe. Milițianul le-a dat o listă cu vreo zece băieți „a-ntâia
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
gata! Nicu o luă de gât și amândoi priviră pe fereastră. - Ce frumoasă e marea!, șopti el sărutându-i urechea. Elena își lăsă capul pe umărul lui și-l privi pe sub gene: - Au început să-ți apară fire albe... Ai îmbătrânit, iubire! - Am îmbătrânit împreună... Deodată, ochii lui căprui luciră cu subînțeles și izbucni vesel: - Ce spui? Mergem pe plajă? - Când? - Acum... - Ești nebun!, râse Elena cu gura până la urechi. - N-am fost niciodată sănătos, doar știi... - Nu, nu, nu... Nicu
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
luă de gât și amândoi priviră pe fereastră. - Ce frumoasă e marea!, șopti el sărutându-i urechea. Elena își lăsă capul pe umărul lui și-l privi pe sub gene: - Au început să-ți apară fire albe... Ai îmbătrânit, iubire! - Am îmbătrânit împreună... Deodată, ochii lui căprui luciră cu subînțeles și izbucni vesel: - Ce spui? Mergem pe plajă? - Când? - Acum... - Ești nebun!, râse Elena cu gura până la urechi. - N-am fost niciodată sănătos, doar știi... - Nu, nu, nu... Nicu nu mai așteptă
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
Sau să cer ajutorul altui turist? - Crezi că trebuie să fiu ajutat? - Doar îndrumat spre a experimenta noul și, cum suntem la munte singuri și timp avem suficient, de ce nu? - Am crezut că îți place doar „clasicul.” - Încă nu am îmbătrânit să mă mulțumesc cu ce poate moșul să mai dăruiască babei sale. Când am în pat lângă mine un fost sportive de performanță, de ce m-aș mulțumi ca bunica de bunicul? - Aha, așa deci, am fost un fel de bunicul
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
cel mai bine c-am să mor și totuși nu renunță. Poate n-ar trebui nici eu... Dacă aș fi pus doctorii mei ca generali din armata mea poate n-aș fi stăpânit peste atâtea dar cel puțin aș fi îmbătrânit văzându-mi copilul cum crește! Regretul din urmă îl am pentru că nu mi-a rămas timp să-l păzesc de condițiile vitrege ale domniei. Închise ochi. În minutele care urmară auzi destul de bine cum soția lui e îndepărtată de lângă pat
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
Acasa > Poeme > Antologie > BĂTRÂN DE FEL Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1021 din 17 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Am început să-mbătrânesc Și tânăr n-am fost niciodată N-am să mai pot să te iubesc Dar nu cum n-am putut odată Că tu nu vreai din fel de fel De cauze - te văd schimbată Cu toate că rămâi la fel Cum altfel
BĂTRÂN DE FEL de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352462_a_353791]
-
în continuare să dau examenul de admitere la seminarul teologic împreună cu Andrei, simțeam cum lumea laică mă atrăgea tot mai mult, iar părerile tatălui meu începeau să crească în importanță, minimalizându-le pe cele ale bunicului meu. Între timp el îmbătrânise și devenise mai închis în el, mai puțin exuberant, mai tăcut și meditativ, iar personalitatea tatălui meu devenea tot mai puternică și mai seducătoare. Parohul bisericii în care am fost botezat nu mi-a dat la timp certificatul de botez
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
nopți albe în dormitorul roșu. Vai, eu sunt oglindă, prizonierul iubirii! Eu sunt cel care te aștept, da, inima-mi zboară spre tine, pasăre albă. Și vorbe din poeme: Decupez bijuterii pierdute ... Trandafiri îmi înfloresc în minte ... Singurătatea m-a îmbătrânit ... Înjunghiat de dorul tău/ sufletul îmi varsă lacrimi ... La micul dejun am spart semințe de răbdare ... Eu sunt prizonierul iubirii și n-am nici o intenție de-a evada ... Teodor Răpan - jurist, diplomat, ziarist, poet, publicist, scrie de-o vreme evanghelii
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
erau parcă aparate de tocat timpul. omul din oglindă se privea și nu-i venea să creadă că e el cum era ieri sau alaltăeri, sau cum e astăzi. orfeu trecea punțile prinzând luceferi pe lângă timp și părea că nu îmbătrânește dar omul din oglindă se topea în luciul ei toamna-l purta prin roiuri de frunze cobora în el în fiecare zi și la capătul drumului n-avea cine să-l aștepte decât singurătatea. curbura unei coapse părea un vis
OMUL DIN OGLINDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351314_a_352643]
-
ne sunt cărările și umbletele pâmântene și cât de limitat poate fi momentul și unic! Cât de scurtă pare viața dacă stai puțin să contempli asupra trecerii ei! Se zice că în clipa în care te simți presat de timp îmbătrânești. Dar, oare, așa să fie? Oare, chiar îmbătrânim cu adevărat sau ne lăsăm în mreaja deșertăciunii (ființelor noastre de lut care se schimbă ca și frunza, toamna) care reușește să ne deznădăjduiască și ne face să nu mai trăim cu
DESPRE AZI ŞI MÂINE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351355_a_352684]