1,358 matches
-
ocazii că și în țările din Africa subsahariană, care au înregistrat rate satisfăcătoare de creștere economică, sărăcia s-a agravat în ultimul deceniu. Politicile de reformă structurală au scopul de a crea și de a menține condiții care să-i îmbie pe investitorii străini să exploateze fie resursele naturale, fie forța de muncă locală, pentru a produce devize convertibile care să echilibreze balanța de plăți a țării și să permită plata datoriilor externe. Aceste politici încurajează folosirea resurselor unei țări pentru
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
în procesul de învățare. O credință este un reper (intelectual, emoțional, doctrinal) din perspectiva căruia interpretăm existența, ajungem la un sens, la un țel înalt. Prin cunoaștere descriem lumea, explicăm ceea ce este; prin credințe o modelăm, o transformăm. Cunoașterea ne îmbie la pasivitate și la o „îngenunchere” față de faptele care se derulează în jurul nostru. Credința ne activează înspre transformarea lucrurilor din jur și a noastră deopotrivă. Cunoașterea ne blochează, ne închide; credința ne eliberează, ne deschide. Cunoașterea este statică; credința este
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
s-au țesut între știință și politică de-a lungul timpului. În secolul al XVIII-lea, Condorcet explica faptul că "în toate se-colele au existat prinți cărora le-au plăcut științele, care le-au cultivat chiar, care i-au îmbiat pe sa-vanți în palatele lor și i-au recompensat prin binefacerile și prietenia lor pe oamenii care le ofereau o resursă sigură și constantă împotriva plictiselii, un fel de nenorocire ce pare legată în mod deosebit de puterea supremă"143. Legăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sau soțul. La botez, cînd umblă preotul cu crucea, fetele și feciorii care nu mănîncă și nu beau nimic pînă ce ies stelele pe cer, și atuncea numai o pogăciță cît fundul olului*, tare sărată, își văd „data“ în vis, îmbiind-o cu apă rece. Fetele mari, cînd vine popa cu botezul, pun mărgelele sub prag, să viseze noaptea viitorul soț. Asemenea și cu busuiocul; de stropește popa cu el, îl pune sub cap, ca să viseze. Cînd moare o fată mare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a acestora fiind utilă istoriei literare. Autorul de scrieri sapiențiale, ambiționând ca narator să creeze eveniment psihic, se întâlnește în 1991 cu Emil Cioran, la Paris. Participant la un stagiu internațional Zen și în virtutea experienței athonite, Vasile Andru îl tot îmbie pe autorul "Tratatului de descompunere" cu "calea spirituală", fără însă a obține răspunsul dorit, ceea ce nu înseamnă că Cioran n-a fost fascinat. Reținem un aforism: "Stilul e viața unui text. De l'interieur! Viața unei idei este stilul". Între
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios. I-am explicat că nu fac nimic rău, ci doar ascult... tăcerea scenei. Și cum aveam la mine o sticlă de votcă, l-am îmbiat să tragă o gură: nu m-a refuzat (portarii de teatru sînt întotdeauna sensibili la asemenea argumente!). Apoi, s-a petrecut un alt spectacol, uluitor: pe scena goală, slab luminată de un bec de serviciu, portarul acela nanist și buclucaș
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
personaje, dialoguri, e atît de grav, pamfletar, ori umoristic redactată (după caz!), încît îți oferă, dacă ai avut privilegiul să ajungi în templul Thaliei și al Melpomenei, ore de lectură delectabile! Puzzle-ul propus de autoare, miscelaneul (aparent) spontan te îmbie la descoperirea secretelor vocației (nu profesiei!) de secretar literar, la cunoașterea resorturilor diplomației acestuia (față de director, regizor, actor, dramaturg, cenzor, public). Afli cum se susține o corespondență și nu una cu te miri cine, ci cu aleg doar un nume
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cireși. Era o vale mult căutată de Îndrăgostiți, dar și o vale de recreere. De primăvara pînă toamna tîrziu, roadele Îmbelșugate ale acestei văi, apa rece a celor două fîntîni, umbra răcoroasă a sălciilor pletoase, pomii roditori, ciripitul păsărilor, te Îmbie să respiri tihna acestei văi. În partea opusă văii Socului, tot În aceasta deschizătură, este Valea Trestiei, nume dat probabil, de la trestia de baltă ce crește pe vadul văii. Peste „ Dealul Trestiei ” și Între un alt deluleț, ce cade tot
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de ani (douăzeci de milenii!), regăsim, la grupuri umane care se pare că nu au intrat niciodată în contact, cam aceeași manieră de a picta. Există și o demonstrație prin admirație: arta parietală nu este copilăria artei, cum suntem uneori îmbiați să credem. Prin perfecțiunea, prin inventivitatea, prin însăși universalitatea lor, desenele, compozițiile din peșterile de la Lascaux sau Chauvet trezesc, din partea specialiștilor în preistorie, dar și din partea artiștilor care le-au vizitat, o admirație totală, unanimă. Aflându-se printre primii vizitatori
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
animalului ar fi, atunci, un strigăt de ajutor înălțându-se, mut, către semenii lui! Probabil pentru a pune capăt tuturor acestor deliruri, geneticienii noștri au creat specii "alimentare" (în special cele numite nuporc și nicibou), al căror aspect nu prea îmbie la milă. Cu capul minuscul, cu ochii mici, cu urechile practic inexistente, cu o gură larg deschisă, dar situată sub corp (pe partea anterioară) și ascunsă sub blana deasă. Fără gât, cu membrele atrofiate, cu spatele disproporționat, animalul din crescătorie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
noțiunea de sectă (a cărei manifestare era interzisă prin lege) și culte recent apărute în spațiul carpato-dunăreanxx, unele tolerate și figurând pe lista confesiunilor admise 74 cum se spune în jargonul contemporan. Necazuri am avut doar cu Dzaharie /.../ care mă îmbia, știindu-mi genitorii pocăiți, adecă rătăciți, să fac o cruce mare cât roata carului înainte ca să-mi împrumute un manual de istorie antică pentru clasa a patra sau a cincea, unde figurau imagini cu înotătorii asiro-babiloniei, știutori să treacă fluvii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cu mine suntem unul, în care devenim cu toții fii ai luminii, adăpîndu-ne din pacea unității absolute. Noua știință transcende logica și depășește tirania unei greșite reprezentări a ideilor; ea ne ajută să privim lucrurile dintr-o nouă perspectivă și ne îmbie la o nouă cercetare, menindu-ne unui timp covîrșit de speranța veșniciei, a clipei eterne ascunse în inima noastră și a unui spațiu care strigă după infinit. Pentru clasici și neoclasici, știința economică era asociată dogmei mecaniciste, de sorginte newtoniană
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în țară, după al Doilea Război Mondial (C. Noica, A. Dumitriu, N. Steinhardt, Gr. Moisil, P. Botezatu și alții). Compozițiile intelectuale călăuzite de spiritul nuanțelor ne ajută să privim mai detașați noutățile modernității, fiindcă ele trimit mereu și la "moșteniri". Îmbiem cititorul să urmărească și opiniile despre funcțiile culturale ale tradiției la filosofi ai hermeneuticii actuale, de la M. Heidegger, la H.-G. Gadamer, P. Ricoeur și J. Habermas. R. Guénon și G. Durand rămân reprezentativi pentru așa-numitul tradiționalism. Tradițiile au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
soluția deontologică sunt subliniate de noi. Concluziile revin la susținerea "reîntoarcerii lui Hermes" în cadrele socio-politice complicate ale timpurilor moderne. Această revenire la un zeu grec (diferit de amintitul Moloch) ar putea alina decepțiile provocate de socialismele Estului. Căderile lor îmbie "spre imperialisme tehnocratice la fel de sumbre și de feroce precum cele ale capitalismului anilor 1850". (Op. cit., p. 230) Cel puțin în România se resimte tot mai greu această sumbră ferocitate molochică. Cât privește "reîntoarcerea" lui Hermes, vedem că ia forma opoziției
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
întregul oraș plin de multe reziduuri. Lucirile sticloase ale clădirilor au înlocuit griul de altădată, dar liniile și planurile intersectate tăios cu pereți tip lame dau fiori vizitatorului sosit din locuri cu mai puțină agresivitate. De aceea, exemplul acesta ne îmbie să revenim la tema "imitație și creație". Capitolul 9 Modernizările Estului, între imitație și creație Din anii 1990 încoace nu numai că s-a renunțat la multe din ceea ce s-a făcut în deceniile postbelice via est, dar s-au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
funcțiilor, dar nu la schimbarea sensului”: Vasile, prietenul meu.... Prietenul meu, Vasile.... Termenul explicat poate fi orice parte de vorbire autonomă, precum și o întreagă propoziție: Eu, șutul, nu mă pot prinde cu cornutul. La gura sobei, gândul, tovarăș călător te îmbie la visare. S-a ivit pe culme toamna,/Zâna melopeelor, / Spaima florilor și doamna/ Cucurbitaceelor.( G. Topârceanu, Toamna, p.12); Muncea, adică studia temeinic. Cel ce vorbea, un tânăr muncitor, se opri., sau propoziție în cadrul enunțului - frază: Un singur lucru
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de imaginea unui câmp În care, Înșirate câte zece-cincisprezece, plugurile rupeau brazda În pământul reavăn al primăverii. Timp de patru-cinci ore, un câmp Întreg devenea arătură. Și apoi venea gazda, de obicei o fată, cu plosca de rachiu și Îi Îmbia pe cei aflați la coarnele plugului să prindă curaj. Sâmbătă seara avea loc jocul care se ținea de obicei Într-o șură, unde veneau ceterașul și dobașul. Și jocul ținea până a doua zi În zori. Acum flăcăii trăiau fiori
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
-și clipa, / Dorul și-a zdrobit aripa” - suferință tipic ovidiană. Natura pare tulburată, iar în temple, „zeii stau la sfat”. Petrecerea-i ciudată: „Mesenii beau din vinul translucid / Curat ca lacrima mireselor jertfite / în clipele când se ucid iubiri”. Cine îmbie? „rra” și „3ăcatul” (întrupări diabolice). „E vinul limpede și bun / Iar mirele e altul” decât cel iubit și dorit de mireasă. îndrăzneț, mirele-și cere dreptul: un sărut care pare că ar fi „strivit” însăși „natura”, adică legile firii. Locul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
oferă un fascinant concept regizoral, un vibrant eloJiu dantesc pentr-un fiu al Gorjului străbun, pentru un „Icar cu aripi de iubire”, Constantin Brâncuși, artistul universal. Lecturând versurile poetului român, ne simțim ca-ntr-o căOătorie „la margine de timp”, îmbiați a vizualiza, cu febra încețosărilor unui timp apus, celebrul atelier al artistului din Impasse Ronsin, cu siluete sculpturale care plutesc fantomatic revărsând străluciri apocaliptice, așa cum ni le-au lăsat descrise și Dora Vallier (critic și istoric de artă), într-o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dusei să mă așez lîngă un izvor de apă limpede, ferit de soare de către niște crengi dese. Și mă simții cuprins de o plăcere nespusă, mîncînd și bînd apa aceea minunată. Pe deasupra, o adiere dulce susura molcom prin ramuri și îmbia la odihnă. Așa încît mă întinsei pe iarbă și mă lăsai toropit de somn în răcoarea și în miresmele aerului de acolo. O mie și una de nopți, Cea de-a doua povestire a lui Sindbad-marinarul și care-i a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cum se agățau pe atunci vasele, cănile, cănițele și capacele de la oale. Acel ceva mă obseda. Pe masă erau toate bunătățile. Nu doream cafelele aromate, nici paharele cu vin, nici dansul lor, nici prăjiturile minunate cu care coana Paulina mă îmbia mereu. Eu nu dorem decât acel ceva din galantar. La plecare i-am spus mamei: - Mamă, vreau aceea!Ce? - Aceea. Coana Paulina, foarte atentă tot timpul, m-a întrebat și ea: - Ce dorești, puiule? - Vreau aceea! și arătai cu mânuța
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
gospodari sașii. Tăiau câte doi, trei porci pe an. Îmi amintesc de o bătrână săsoaică, „buna” o numeam noi, o femeie cu adevărat bună la suflet, blândă și duioasă, care avea grijă de noi, copiii, ca o adevărată mamă. Mă îmbia cu bunătăți, piersici, caise, dulceață de nuci verzi. Îmi dădea să mănânc jambon și cârnați de casă: „Muncă, ast bun, muncă!” zicea, și eu mâncam și, într-adevăr, erau bune toate. Seara, ținea morțiș să mă culce ea, și-mi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
erau fii de muncitori sau de țărani colectiviști. Niște gradați cu automatele cu țeavă scurtă atârnate de după gât, se plimbau printre noi și, deocamdată, ne lăsau mai ușor. Deschideam valizele pline de găini fripte și cu sticle de vin, îi îmbiam sincer, fără niciun gând rău, știam că odată ajunși la regiment nu vom mai putea beneficia de aceste bunătăți și doream să împărțim cu ei ce aveam, dar nu primeau nimic, cu toate că le curgea gura apă după ele, sau ni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mei să consume ceai cu pâine, dar n-am avut baftă. Nici la aceasta, nici la altele. De exemplu, am găsit și am cumpărat odată scrumbie sărată de Dunăre, și după ce am preparat-o cu ceapă, ulei și oțet, miam îmbiat fetițele să pape. Da' de unde? - Ce, ne dai pește crud? Ca să vezi cum se schimbă, domnule, gusturile, de la o generație la alta! Dar cu cirul din făină de porumb ce-am pățit! În vremurile copilăriei mele mămăliga nu avea căutare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am prezis eu, ca o veritabilă ghicitoare, după ce i-am turnat alt pahar cu vin. După masă, pentru că peștele încetase de a mai mușca, ne-am întins alene pe iarba grasă, în jurul bobocului de gâscă, mângâindu-l. Uneori, moșul îl îmbia cu bomboane din buzunarul hainei, dar el, sătul, le refuza cu toată politețea. - Eu cunosc pe stăpânul acestor gâște, am mas la el într-o seară, venisem cu niște treburi prin sat, dar îmi luasem și sculele de pescuit. Bobocul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]